5,997 matches
-
își plimba ochii bulbucați luîndu-și parcă pentru totdeauna rămas-bun de la pereții plini de tablouri cu flori mici. Florence, înfășurată într-o haină de astrahan, cândva superbă, și cu pălăria în cap, privea în gol, ignorîndu-i pe ceilalți. Șerbănică îi atinse mâneca. ― De ce-ai luat blana? Dacă n-o menajezi... ― Așa am avut chef! M-am săturat s-o țin în dulap și să umblu în gioarse! Își fixă mai bine poșeta umflată sub braț. Melania Lupu încruntă sprâncenele. "Cu ce Dumnezeu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surprins. ― Ce-i aia? ― Morfină! Ți-am spus, am tot felul de relații. Sper să ne ajungă până "dincolo". * Tablourile se aflau într-o valiză mică. Inginerul, cu trenciul pe umeri, se uită încă o dată în jur. Îl trase pe mâneci, mormăind mulțumit: ― Cred că asta e totul. Dascălu se privea încîntat în oglindă. Împrumutase din garderoba lui Scarlat o haină în dungi, o cămașă galbenă și un papion violet. ― Nu prea țin chestiile astea dimineața, remarcă zâmbind Raul Ionescu. Parcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ăsta nu mai are nevoie de cătușe. ― Așa cred și eu, rânji amar căruntul. Faceți economie la materiale. Cristescu îl măsură. Avea o oboseală ciudată în glas. ― Ce-a fost în capul vostru băieți? Simți că cineva îl trage de mânecă. Melania Lupu îi zâmbea printre lacrimi. ― Domnule maior, nici nu știu cum să vă mulțumesc! Datorită dumneavoastră... Plângea de-a binelea în hohote. Niciodată nu vă voi putea fi îndeajuns de recunoscătoare. Ne-ați salvat viața... Dacă ați ști prin ce am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dai seama ce minunăție? Deasupra turnam rom fierbinte îndulcit cu zahăr candel și-i dădeam foc. Uite, dacă ai să fii cuminte o să facem budinca asta. Pentru azi, bineînțeles, ce credeai? Avem totul în casă, trebuie să ne suflecăm doar mânecile și să ne așezăm pe treabă. Ei, de unde să-ți iau zahăr candel! În schimb, o să punem așa, de la noi, câteva bucățele de portocală glasată. Am ascuns un borcănel în cămară. Nu te supăra, Mirciulică, dar ai devenit atât de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bubuit prelung, neîntrerupt, porni dinspre Băneasa. Închise geamul și trase draperia. Ochii îi alunecară cu indiferență peste filele calendarului. Înregistră data abstract: o zi de la sfârșitul verii lui '44. * Un grup de civili cu puști mitralieră și brasarde tricolore la mâneci somă Mercedesul negru. Automobilul își mări viteza. Rafala pulveriză parbrizul și șoferul căzu peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se interesă Panaitescu. Omul se mișca ușor. Nu-l auzeai niciodată în baie, în bucătărie, când umbla la ușă. Cu nevastă-sa vorbea totdeauna în șoaptă, ca niște conspiratori. Tremura de frig și-și fricționa brațele goale. Pijamaua veche avea mânecile scurte, tăiate probabil acolo unde coatele nu mai putuseră fi cârpite. Frizura, de obicei atent încropită din părul lăsat să crească deasupra urechilor și savant adus apoi cu o periuță de dinți peste țeasta goală, atârna în șuvițe țepene. ― Pune
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bucle castanii. Doi zulufi îi scăpau pe lângă urechi. Izbea aerul de curățenie, ceva candid, nealterat, pe care bucata de carton reușea s-o comunice. Ochii larg deschiși priveau cu încredere. Un optimism romantic. Rochia neagră, bine închisă la gât, avea mâneci bogate de dantelă, ce se strâmtau la coate. Cristescu puse albumul pe masă. ― Ați fost prietenă cu familia Panaitescu? ― Prietenă? Melania Lupu zâmbi stînjenită: N-aș putea spune asta... În orice caz, buni vecini. Nu uitați că sânt mult mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
niște trandafiri de la o țigancă și o luă pe Edgar Quinet. CAPITOLUL VI CASA GROAZEI Pendula din camera lui Grigore Popa bătu de unsprezece ori. Cu capul lipit de fereastră, Doru Matei încercă să străpungă întunericul. Purta un cojocel fără mâneci, iar fularul lung, roșu, și-l înfășurase de câteva ori în jurul gâtului. ― E un ger crîncen! Răsuflarea tulbură sticla rece, iar pentru câteva clipe cuvintele rămaseră agățate de geam. Adăugă bîțîindu-se de pe un picior pe altul. ― Și o lună! Ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îl luă de mână și îl conduse încetișor până în dreptul mesei. Îl așeză pe scaun. ― Să nu vă gândiți la nimic. ― ... i-a murdărit haina... Plânge... Moș Crăciun plînge! De ce-l lăsați? Nu vă e milă? Își șterse nasul cu mâneca hainei. Melania Lupu îi puse stiloul în mână. Îl mângâie încetișor pe tîmplă: ― Știți bine că da. Mi-e milă. Scrieți! Matei privi năuc tocul, coala albă de hârtie. ― Scrieți, repetă bătrâna. Dictă rar: Eu, subsemnatul Tudor Matei... Tânărul începu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu erau prea înțelepți, fiecare avea șarmul lui. Cel mai inteligent era domnul Popa... Nu mă așteptam să se lase atât de ușor păcălit. Începu să rîdă: Se credea foarte viclean și când te gândești... A tras singur moartea de mânecă. Băgă mâna în tainiță și scoase cele două pânze. Mângâie cu vârful degetelor grumazul alb al femeii cu evantai. ― Nu-i curios? Sânt poate două secole de când a murit și surâsul ei are încă puterea să ucidă. Hm, prea multă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
con știincios, Așa am crezut eu. În prima zi de armată când s-a dat deșteptarea nu am gășit pe etajeră bluza gri-bleu care era la uniforma artileriei antiaeriene și m-am îmbrăcat în grabă într-o cămașă kaki cu mâneca scurtă, și la inspecție comandantul a venit direct la mine, adresându-mi cuvintele: ostașș, de ce te-ai îmbrăcat așa? Iar eu i-am raportat că mi-a furat cineva bluza gri-bleu. Adresându-se sergentului, acesta zis că poate am uitat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
invitat să iau loc. ― A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de ascuțită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dacă mă prindea cumva seara acolo, mi se făcea frică. Odată m-am dus destul de târziu. Se simțea în aer pâcla serii. Nu mai exista nici o măsuță liberă. Patronul a scos una pentru mine, a șters-o de praf cu mâneca și mi-a adus un scaun. După ce mi-a pus dinainte obișnuita ceașcă de aramă s-a retras la măsuța unde stăteau Profetul și băiețandrul care se ținea scai de el, examinîndu-mă, ca și ceilalți, într-o tăcere tăioasă. Mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
capăt. Vroiam să spun: "e prea normală", dar îmi suna prost această constatare; ar fi însemnat că eu mă purtam anormal. ― Bine, spuse ea amuzată. Cu o condiție: mie să nu-mi vorbești despre Bătrânul. Ai mîncat? ― Nu. ― Atunci ridică mâneca la cămașă, să-ți iau sânge. Și cum eu stăteam în continuare buimăcit, s-a lipit de mine. Prostule! M-a sărutat, am simțit un val de căldură în tot corpul și astfel ne-am împăcat. Fără alte explicații. Ne-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
A DISPĂRUT DE PE CHIPURILE CELORLALȚI ȘI S-AU ÎNTORS LA FARFURIILE LOR. LA MASA LUI RAOUL MAI ȘEDEA UN INS ÎNALT ȘI SLAB, PROST BĂRBIERIT, CU UMERII EXCESIV DE LAȚI, CU O FAȚĂ CABALINĂ ȘI PĂRUL RAR. PURTA O CĂMAȘĂ CU MÂNECI SUFLECATE DIN CARE ÎI IEȘEAU BRAȚELE LUNGI ȘI SUBȚIRI, ACOPERITE CU UN PĂR NEGRU. CÂND I-A FOST PREZENTAT RAMBERT, EL A DAT DE TREI ORI DIN CAP. NUMELE LUI NU FUSESE ROSTIT ȘI RAOUL NU VORBEA DE EL DECÂT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu indiferență, apoi s-au dus să se sprijine în coate de parapetul aleii și păreau în întregime absorbiți de contemplarea cheiurilor goale și pustii. Aveau amândoi aceeași statură, erau îmbrăcați la fel, cu pantaloni albaștri și tricouri bleumarin cu mâneci scurte. Ziaristul s-a îndepărtat puțin, apoi s-a așezat pe o bancă și putea acum să se uite la ei în voie. Și-a dat atunci seama că fără îndoială nu aveau mai mult de douăzeci de ani. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lui Tarrou. Ușa dădea în curte. S-a încrucișat cu părintele Paneloux, care ieșea din birou. ÎNTR-O ÎNCĂPERE MICĂ ALBĂ ȘI MURDARĂ CARE MIROSEA A FARMACIE ȘI A CEARȘAF UMED, TARROU, STÂND LA UN BIROU DE LEMN NEGRU, CU MÂNECILE CĂMĂȘII SUFLECATE, ÎȘI TAMPONA CU O BATISTĂ SUDOAREA CARE ÎI CURGEA PE ÎNCHEIETURILE BRAȚELOR. ― Tot aici ? a spus el. Da, aș vrea să vorbesc cu Rieux. Dar dacă ai putea să te descurci fără el ar fi mai bine. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de transpirație. Arăta de parcă ar fi încercat să prindă trenul. Acum se apropia de rândurile din față și încă avansa. Gardianul în haine civile din rândul al treilea fu primul care îl observă, șoptind imediat un mesaj în microfonul din mânecă. Asta îi făcu să intre în alertă pe cei din detașamentul de securitate care împrejmuia scena și să înceapă să examineze figurile din apropiere. Nu le-a fost greu să-l localizeze. Nu încerca deloc să fie subtil. Ofițerul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și David Rosen săriră în picioare, fiecare din ei la fel de surprins. —Iisuse Hristoase, Uri, ce naiba faci aici? Cu părul cărunt și ochelari mari, demodați, Rosen era slab, cu brațe și picioare de păianjen. Brațele sale, care ieșeau de sub cămașa cu mâneci scurte, erau pline de pete. Pe când se ridica, Maggie văzu câteva dungi roșii estompate, gravate pe figura lui, cutele dobândite de un bărbat care a adormit pe o suprafață tare. În cazul acesta, pe biroul lui. —Mi-ați spus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Davis, cum prim-ministrul israelian reușise să facă versiunea evreiască a acordului cu Egiptul mai puțin strictă pentru țara sa decât textul englezesc cu care Jimmy Carter a plecat acasă, la Washington. Deci felul în care îl trăgea acum de mânecă pe Uri nu era o premieră. Deși n-o mai făcuse niciodată în pat, cu un prosop în jurul gâtului. — Deci expresia cheie era chaim shteim. Viața numărul doi. Sau, cu alte cuvinte, spuse Maggie, cu ochii sclipindu-i, Viața a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să nu mai umble așa, da’ nu m-ascultă. Doamna Reilly privi spatele cămășii de flanelă a fiului ei și părul care i se încrețea la ceafă. Ce haină frumoasă ai! — O, asta? spuse tânărul, pipăindu-și catifeaua de pe o mânecă. Nu-ți ascund că a costat o avere. Am găsit-o într-un butic cochet din Village. — Nu s-ar zice că ești de la țară. — Vai de mine! Tânărul suspină și își aprinse alt Salem, cu o pocnitură a brichetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în urmă pe mama lui care se trudea să se dea jos de pe scaun. Grăbește-te, mamă. Femeia aceasta arată ca un comandant nazist. S-ar putea să ne și lovească. — Așteaptă! strigă domnișoara Lee, apucându-l pe Ignatius de mânecă. Cât datorează indivizii ăștia? — Opt dolari, îi spuse barmanul. — Asta-i tâlhărie la drumul mare, tună Ignatius. Vă va contacta avocatul nostru. Doamna Reilly plăti cu două dintre bancnotele pe care i le dăduse tânărul și când trecu clătinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe față, studentului obișnuit puțin îi pasă de Britania celtică. De fapt, nici mie. De aceea simt totdeauna că există o legătură specială între mine și clasele mele. — Știu. Întinzându-se să-și ia poșeta, fata se frecă grațios de mâneca hainei scumpe de tweed a profesorului. Talc se înfioră la atingerea ei. Acesta era genul de fată care ar fi trebuit să frecventeze universitatea și nu una ca tipa aia îngrozitoare, Minkoff, brutală și dezmățată. Fusese aproape violată de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe verandă. Doamne, ai pățit-o. — Am trecut prin infern, bolborosi Ignatius, apucând-o pe Myrna de mâneca hainei și trăgând-o în antreu. De ce ai ieșit din viața mea, cochetă rea ce ești? Noua ta pieptănătură e fascinantă și cosmopolită. Apucă coada și o apăsă de mustață, sărutând-o viguros. Mirosul de funingine și carbon al părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și brăzdat de dâre de noroi. Furnirul lustruit al boxei martorilor era crestat, iar unul dintre tuburile fluorescente era stricat, făcând ca boxa juriului să fie mai întunecată decât restul camerei. Jurații erau îmbrăcați obișnuit, în blugi și cămăși cu mânecă scurtă. Fotoliul judecătorului scârțâia de câte ori onorabilul Davis Pike se răsucea ca să arunce o privire spre laptopul lui, operațiune pe care o repeta deseori în timpul zilei. Alex Burnet bănuia că își verifica e-mail-ul sau acțiunile. Una peste alta, acea sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]