4,696 matches
-
Pirineii. Cu toate succesele obținute, francezii au asistat la un spectacol catastrofal: trupele aliate au intrat în Paris. în ziua de 6 aprilie 1814, Napoleon I Bonaparte a fost nevoit să abdice. Se afla la Fontainebleau. Prăbușit moralicește, istovit fizic, mărețul mic împărat nu dădea semne că înțelegea foarte exact semnificațiile momentului. în numele Franței, el își jeluia în tăcere propria soartă. își amintea de puținii prieteni, dar mai ales de numeroșii dușmani. în acele momente, însă, din adâncurile ființei au ieșit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
vocea Își făcea efectul asupra Desdemonei. Acum Îi trăgea mâinile În lături. O făcea să se aplece mai tare În scaunul ei. ― DAR IACUB NU S-A MULȚUMIT CU MAGNETISMUL. CU CRANIUL LUI IMENS, A MAI AVUT ȘI ALTE IDEI MĂREȚE. ȘI AȘA, ÎNTR-O ZI IACUB S-A GÎNDIT ÎN SINEA LUI CĂ DACĂ AR PUTEA CREA O RASĂ DE OAMENI COMPLET DIFERIȚI DE PRIMII OAMENII - DIFERIȚI GENETIC -, ACEA RASĂ AR PUTEA AJUNGE SĂ DOMINE POPORUL NEGRU PRIN ȘMECHEROLOGIE. ...Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care-l zice un copil când Învață să vorbească? „Spune-mi o poveste“. În felul acesta Înțelegem cine suntem, de unde venim. Poveștile sunt totul. Și care-i povestea pe care o are de spus biserica? E simplu. E cea mai măreață poveste spusă vreodată. Ascultând această polemică, mama mea nu putu să nu observe contrastul izbitor dintre cei doi pretendenți ai ei. De o parte credința; de cealaltă scepticismul. De o parte bunătate; de cealaltă ostilitate. Un tânăr scund, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că agenții imobiliari Îi prezentaseră numai casele cel mai puțin dezirabile, din zonele cele mai apropiate de Detroit? Case pe care nimeni altcineva nu le voia? Și cum rămânea cu incapacitatea lui de a vedea mai departe de gestul acesta măreț, și cu faptul că achiziționase casa fără să se consulte mai Întâi cu mama? Ei bine, pentru aceste probleme nu exista nici un remediu. În ziua mutării am plecat cu două mașini. Tessie, Încercând să-și Înfrâneze lacrimile, i-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intrau și ieșeau din duș. Străfulgerările trupurilor goale erau ca niște țipete dezlănțuite. Cu aproximativ un an Înainte, aceleași fete fuseseră figurine de porțelan și-și vârau piciorușele cu grijă În bazinul dezinfectant de la piscina publică. Acum erau niște creaturi mărețe. Mișcându-mă prin aerul umed, mă simțeam ca un scufundător. Mă arătam și eu, pășind cu picioarele mele grele, cu apărători, și căscând gura prin masca de portar la fantastica viață subacvatică din jurul meu. Vedeam anemone răsărind dintre picioarele colegelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nefolositor vis al omenirii, visul de a scrie o carte demnă să se adauge la numărul lor: a o sută șaisprezecea Carte Fundamentală, cu un alt nume grecesc, lung, pe copertă: Stephanides. Asta pe când eram tânără și plină de vise mărețe. Acum am renunțat la orice speranță de faimă durabilă sau de perfecțiune literară. Nu-mi mai pasă dacă scriu sau nu o carte importantă. Vreau doar să scriu una care, indiferent de neajunsurile ei, oferă o mărturie asupra vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gara Grand Trunk. În 1975 era Încă funcțională, deși doar parțial. Clădirea gării, cândva opulentă, devenise acum doar o carcasă. Fațadele Amtrak false ascundeau pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie. Turnul de birouri lipit de gară era acum un coteț pentru porumbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se află două șuvițe lungi de păr, legate cu funde negre, sfărâmicioase, și o cunună de nuntă din parâmă de vapor. Voiam să mă uit la toate, dar când am pătruns În cameră, atenția mi-a fost atrasă de spectacolul măreț de pe pat. Desdemona stătea În capul oaselor, ca o regină, sprijinită de o pernă mare de catifea reiată bej, care purta denumirea de „soț“. Brațele pernei o Înconjurau. Dintr-un buzunar elastic de pe marginea unui braț ieșeau o pompă aspiratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și suita sa ar fi ieșit pe o cale secretă, dar soarta a făcut ca ei să se întâlnească cu un grup separat de corpul principal al mulțimii și se pare că acolo și-ar fi găsit sfârșitul cel mai măreț dintre oameni. Dar astea sunt doar povești, spusei eu. Acum trebuie să ne axăm pe probleme mai importante. Trebuie să decidem ce trebuie făcut în privința hotărârilor pe care le va lua Guvernul. Astea le vom discuta mai după-amiază. Acum aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aș! mormăie ursuză Occia. Dacă n-am fi noi s-ar stinge la iuțeală. Măcar de-ar pleca mai repede! — Vesta îi va apăra pururea pe cei înrudiți cu ea, conchide regele. De ce nu zici pe șleau că cea mai măreață faptă a lui Caesar a fost că l-a adoptat pe Octavianus Augustus? îl apostrofează scâr bită Vestala Mamă în gând. Se înmoaie și dezgustul lasă loc milei. Sărmanul de el! Încă unul pe care l-a înfrânt sistemul și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
armament de fensiv doar un coif cu vizieră și apărătoare de ceafă. Se uită mirat spre Vittelius, însă acesta clipește întruna încruntat. Un gând incomod a început insidios să-i dea târcoale. A înțeles pe neașteptate că nici măcar un râu măreț, precum Rinul, nu mai poate împiedica un neam ce devine tot mai puternic să-și mute locul unde dorește și când dorește, fără să ceară permisiunea nimănui. Nici să pună stăpânire pe pământuri fără stăpân, mai ales dacă nu sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
comuna Alibeikioi. Comuna avea: 350 de case, 3 bordeie, 3 cârciumi, 10 mori și 17 fântâni 795. În satul Bașkioi se găsea o biserică construită de către locuitori în anul 1844. După 1878, în același sat, a fost construită "o biserică măreață" unde slujeau 2 preoți și un cântăreț 796. În cătunul Cineli exista, de asemenea, o biserică veche ce a fost reparată în anul 1898. Școala din comună a fost construită în anul 1899, aici activând doi învățători ce predau celor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1294. Cu toate acestea, lipsurile "simțitoare" de la Cernavodă, Medgidia și Constanța urmau a dispărea deoarece "în toamna anului trecut, grație fondurilor ce am prevădut în budgete, ajutorului Ministerului de Instrucțiune (...) și concursului binevoitor al locuitorilor, s-au început deja (...) două mărețe edificie cari sunt pe jumătate terminate"1295. În raport se preciza că pentru orașul Constanța s-au "prevăzut în budgetul acestui an suma de 14 000 lei ca să potă primăria construi un edificiu model care să corespundă în total necesităților
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
case mari și a unor străzi bine amenajate. Cu toate acestea, "orașului îi mai trebuie mult ca să iasă din starea mizerabilă"1422. În anul 1890 vechiul sediu al administrației otomane din Mangalia (Konak) a fost reconstruit fiind transformat "într-o măreață clădire"1423. Aici a fost stabilit sediul administrației plășii Mangalia, precum și cel al judecătoriei. De administrația orașului Mangalia depindea și cătunul Doi Mai, situat la 4 km sud de oraș. În partea centrală a orașului Mangalia existau case mari și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
România, Remus Opreanu afirma: " Când prin valoarea armelor române și înțelepțiunea oamenilor noștri de stat, Dobrogea, acestă veche provinciă română, a fost cucerită și alipită de corpul țerei, am găst noi, trimiși cei dântei aici, la fie care pas, urmele mărețe ale Romanilor, strămoșii noștri. Cu pietate (...) am admirat valurile lor de apărare, cetățile, monumentele și cât distrugătorul timp mai lăsase să esiste din artele și civilisațiunea lor"1478. În aceste condiții, "noi [locuitorii orașului Constanța, n.n.] am credut că este
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
n-avem decât un gând: mărirea și fericirea lui. Să ne unim dar în fața acestor steaguri care au strălucit pe câmpul de onoare; în fața acestor coroane emblemă a regatului, împrejurul cărora națiunea strângă-se ca oștenii împrejurul drapelului; în fața acestei mărețe manifestații, pentru care țara întreagă a alergat în capitală spre a fi martoră acestei zi fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimilor noastre și care va găsi un răsunet puternic în acest loc sfințit prin proclamarea celor mai importante
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
hărăzind țării liniște și îndestulare, astăzi, în a 14-a zi a lunei Septembre din anul mântuirei 1895 și al 30-lea al Domniei Mele, mulțumită râvnei și măiestriei inginerilor români, am trecut pe deasupra valurilor celor două brațe ale Dunării mărețe și am bătut cel din urmă cuiu, care a încheiat și sfârșit aceste falnice lucrări, față fiind Majestatea Sa Regina, Altețele Lor Regale Principele și Principesa României, iubitul Meu frate Principele Leopold de Hohenzollern, nepotul Meu Principele ereditar de Hohenzollern
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mai departe pe calea muncei, a civilisațiunii și a măririi, am semnat acest document de vecinică amintire"1877. În numărul apărut la 10 septembrie 1895 săptămânalul Constanța anunța faptul că, joi, 14 septembrie 1895, "se va serba inaugurarea celei mai mărețe lucrări de artă ce s-a făcut pe Dunăre de optsprezece secole încoace, a podului Regele Carol I"1878. Autorii articolului precizau că "după una mie șapte sute nouăzeci și patru de ani" de la construcția podului peste Dunăre de la Drobeta de către
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se ridică înaintea noastră această falnică operă, ca o mărturie vădită a tăriei regatului"1886. În încheierea discursului său, regele Carol I afirma: "Mândru pot fi, dar, că sub domnia mea s-a conceput și isprăvit de inginerii noștri acest măreț pod care va atrage o însemnată parte a comerțului european pe căile noastre ferate, fiindcă astăzi stăpânim linia cea mai scurtă între mările nordice și țările din Orient"1887. Odată cu inaugurarea podurilor peste Dunăre, regele Carol I aprecia că "aruncăm
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
2058 orașului Tulcea. Tocmai de aceea, în cuprinsul articolului se aprecia că "onoare se cuvine domnului Nenițescu, prefectul județului Tulcea, onoare se cuvine domnului Mircea Petrescu, primarul urbei Tulcea, onoare se cuvine tuturor celor ce au dat sprijin săvârșirii acestui măreț act"2059. În încheierea articolului citat se făcea un apel "notabilităților, apel autorităților, apel tuturor să se adune și să formeze un comitet pentru adunarea fondului necesar ridicării monumentului comemorativ al realipirii Dobrogei la patria mumă"2060. Publicația Alarma Dobrogei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
primele astfel de manifestări la 14 noiembrie 18992456. În acest sens, era inserată propunerea de hotărâre de consiliu comunal făcută de către domnul Leonida Sterea, în calitate de primar al orașului. Textul acelei hotărâri arăta că ziua de 14 noiembrie este "o zi măreață și scumpă tuturor românilor, este o zi de sărbătoare pentru cetățenii tulceni"2457, orașul Tulcea fiind locul "unde pentru prima dată s-a ivit stindardul României fâlfâind, amintind gloria străbună și unirea Dobrogei cu România mamă"2458. Această propunere a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se însărcineze cu completa ei desăvârșire"2659. În privința construirii uni nou cazinou în Constanța, Scarlat Vârnav aprecia că o clădire nouă pentru cazinou este necesară deoarece "actualul local, clădire veche, dizgrațioasă, neîncăpătoare și ruinată, nemaifiind în raport nici cu aspectul măreț al portului care se află în vecinătate, nici nu poate fi tolerat pe bulevardul nou proiectat"2660. Prefectul județului Constanța aprecia că, într-o stațiune balneară, "cazinoul trebuie să fie spațios și confortabil amenajat, dimensiunile și eleganța acestei clădiri constituind
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Mamaia de către primărie se justifica prin faptul că "băile (...) au atras anul acesta la Constanța lume împătrită decât în alți ani"2821. Referitor la proiectul cazinoului ce urma a fi construit la Constanța, domnul Ion Bănescu aprecia că "această clădire măreață va face mândria orașului nostru (...) și, pentru ca această lucrare să fie executată cu toată îngrijirea, am lăsat-o asupra ministerului Lucrărilor Publice"2822. Pe lângă acestea, primarul orașului Constanța prezenta și lucrările pentru construcția a două școli primare în oraș, precum și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
unde te-așteaptă toți îngerii în cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare, Cununi de albe flori! Te plânge Bucovina, te plînge-n voce tare, Te plînge-n tânguire și locul tău natal; Căci umbra ta măreață în falnica-i sburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simț național! Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă, Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău, Urmeze-ți ea prin sboru-ți în cânturi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
său taină, despre vremi apuse, sure, Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în sbor. Palmii risipiți în crânguri auriți de-a lunei rază, Nalță sveltele lor trunchiuri. - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe, Noaptea zeu se preîmblă în vestmintele lor dalbe, Și al preoților cântec sună-n harfe de argint; Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele din creștet aiurind și jalnic sună Și sălbatec se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]