26,035 matches
-
Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016. La mulți ani, Emilia! La aniversări, simțim nevoia de a fii alături de prieteni. Suntem atât de mulți și prieteni tot mai puțini...V-ați întrebat vreodată în ce se măsoară prietenia? Nu, nu în talanți! Nu în interese meschine și lingușeli. Prietenia este un pocal tainic ce adăpostește noblețea, la fel ca iubirea. Un sentiment ce curge ușor, ca apa cea vie într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
pentru scriitorii din țară și diaspora. Toate la ... Citește mai mult La mulți ani, Emilia!La aniversări, simțim nevoia de a fii alături de prieteni. Suntem atât de mulți și prieteni tot mai puțini...V-ați întrebat vreodată în ce se măsoară prietenia? Nu, nu în talanți! Nu în interese meschine și lingușeli. Prietenia este un pocal tainic ce adăpostește noblețea, la fel ca iubirea. Un sentiment ce curge ușor, ca apa cea vie într-o lume zgomotoasă. Este prezentă lângă tine
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
ne face fericiți unii pe alții. Începem când vrem. Nimeni nu ne obligă . Avem consimțămîntul necesității fiziologice, al dorinței, al ceasului biologic sau pur și simplu al întâmplării voite. Ne ajută senzorii informatici poziționați în priviri, în mâinile ce ne măsoară atingerea, în pașii ce încep să ne adune mersul ce ne a tot căutat printre drumuri. Nu mult după aceea , putem mirosi împreună aceleași emanații florale îmbătându ne reciproc cu asemănări și promisiuni tacit acceptate, până când ajungem în vârful plăpând
EXTRAS DIN IZVOARELE DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383215_a_384544]
-
caut prea înalte, Urzind în jurul vostru aureole de argint, Rezistând unor ironii desigur deșarte, O să vă cred ca și alții doar pe cuvânt. Rămân pe vechi poziții de demult, Ireversibile, adică fără sens invers, Lacom bătăile inimii le tot ascult, Măsurându-mi drumul prin Univers. Rețete pentru diferite preparate, Artistic nu se pot administra, Viața nu se citește dintr-o carte, Gândurile nu se pot cumpăra. Hârtiei îi poți spune tot ce vrei, Ea te ascultă mereu foarte docilă, Laconic îi
NU VOI CĂUTA SIMBOLURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383276_a_384605]
-
În lucrarea lui Emmanuel Lévinas „Totalitate și infinit: eseu despre exterioritate” (1999) se remarcă viziunea lui: „Ideea perfectului nu e idee, ci dorință. Este întâmpinarea Celuilalt, începutul conștiinței morale care pune în cauză libertatea mea. Acest fel de a te măsura cu perfecțiunea infinitului nu este așadar o considerație teoretică. Ea se împlinește în rușinea în care libertatea, în același timp în care se descoperă în conștiința rușinii, se și ascunde în rușine”. În cele din urmă Lévinas scrie: „Grija zilei
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
profită. Încadrarea celorlalți într-un orar - mereu mai rigid - e unicul lor scop, vor trage numai foloase. M-am sustras oricărui program. Sunt liber. Nici Ordonanțele Magistratului nu mă ating cu ceva. Niște glume proaste. Răvașe de pus în plăcintă. Măsor timpul după dinți: când o să-mi cadă ultimul, voi muri. Media este de unul pe an, de la o vârstă. Am pierdut cinci. Cât despre oră, dacă vreau s-o aflu, o citesc în ochii iepurilor. Nici o dată nu este aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
chip mobil și perspicace, asupra căruia maimuța lăsase amprenta limpede a inteligenței, dar și a ambiguității. Dante nu fu uimit să găsească un cleric În tavernă: pesemne că, În afară de Bologna, frații petrecăreți se răspândeau și prin restul Italiei, se gândi măsurându-l din creștet până În tălpi. Era suficient să azvârli o simplă privire ca să observi că schima purtată de el era cu mult mai rafinată decât a confraților săi. Teologul, chiar dacă Îi intuise neîncrederea, nu arătă nici un fel de adversitate, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În acea adunare de personalități reci și pedante. — Știința vânturilor și a mărilor se Învecinează cu aceea a mișcării astrelor. Ca și aceasta, se nutrește cu calculul precis și cu dreapta măsură a lucrurilor, Îi spuse surâzând, pe când celălalt Îl măsura cu ochii săi limpezi. Ca În științele mai faimoase, dar, cu siguranță, nu și mai vechi. Oare nu și-a ales Însuși Mântuitorul nostru cei dintâi tovarăși dintre oamenii velei și ai vâslei? — Messer Veniero nu e pescar, ci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Arbor vitae În maniera aceluia, magnific, din bazilica de la Otranto, jos În Regat. — Și ce s-a Întâmplat, mai apoi? — Meșterul a cerut și a obținut să poată schimba subiectul cu un altul, ales de dânsul. A refuzat să se măsoare cu o operă atât de mare. Ori, cel puțin, așa voia să lase să se Înțeleagă. — Iar domnia ta nu Îl crezi? — Eu am impresia că meșterul Ambrogio nu era un bărbat care să refuze confruntarea, oricare ar fi fost aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o asemenea măsură Încât să Îl determine să-și schimbe propriile planuri și să intre În conflict cu comitenții? Și, mai cu seamă, dacă judecata lui Augustino era corectă, de ce ar fi trebuit să renunțe la prilejul de a se măsura cu una dintre cele mai Însemnate opere ale creștinătății? Ce era atât de important În colosul acela? Numai Ambrogio ar fi putut răspunde, se gândi el, iar Augustino parcă Îi citi gândul. — Ar trebui Întrebat mortul, zise pe neașteptate. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bazilică. Cred că l-am Întâlnit de câteva ori, când mă plimbam prin claustru. Rostise ultima frază pe un ton indiferent, parcă voind să sublinieze superficialitatea acelei cunoștințe. Însă, În realitate, era cum nu se poate mai atent să Își măsoare fiecare cuvânt, tensionat ca o coardă de arbaletă. Poate că era numai mentalitatea lui de jurist, atent la nuanțe și la subtilități. Sau apărarea cuiva care are ceva de ascuns. Dante se hotărî să abordeze subiectul În mod fățiș. — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dar m-am dat mare cu numele dumitale, și s-a muiat pe dată. Se pare că ești Într-adevăr cineva, În orașul dumitale. Sau, cel puțin, așa ești la cârciuma lui Baldo, zise Cecco zâmbind răutăcios. Continua să-l măsoare din ochi zeflemitor, ca și când ar fi fost, Într-un fel sau altul, stăpân pe destinul lui. Priorul simți cum mânia Îi răbufnește. Poetastru nesuferit! Avusese și neobrăzarea să-l ia peste picior În versuri, cu imoralitatea lui provincială. Își Înăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spuse el pe tonul cel mai solemn de care era În stare, ridicându-se cât era de Înalt În fața celuilalt, care ședea În continuare liniștit. Numele și funcția sa nu prea suscitaseră nici o impresie deosebită. Omul se mărgini să Îl măsoare cu luare aminte, din cap până În picioare. — Așteaptă, zise el apoi pe un ton sec. Iar Îndată adăugă: — Dumneata și toată Comuna florentină. Rosti aceste cuvinte cu o sfidare care spunea multe despre sentimentele zbirilor lui Bonifaciu față de orașul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o mișcare bruscă de nerăbdare. Nu am nimic să Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul binelui și al răului, răspunse el cu un aer de superioritate În timp ce, Încetul cu Încetul, Își recăpăta culoarea. O crimă feroce Într-un loc sacru face oricând obiectul atenției sale. Precum și al atenției Inchiziției, În cazul În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Despre care generație vorbești? Ești nebun? — O uiți pe cea de a cincea fiică a lui Manfredi, Beatrice. Ultima moștenitoare a lui Frederic al II-lea. Chipul prințului Bisericii părea din piatră. Se ridică dintr-o dată cât era de Înalt, măsurându-l de sus din priviri. Dante se așeză mai comod În jilț, potrivindu-și cutele hainei. Glasul lui Acquasparta deveni strident, pierzându-și orice urmă din aparenta sa bonomie. — Nu există nici o fiică! Manfredi, bastardul, a avut numai patru urmași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe când celălalt Își lua rămas bun la fel de ceremonios. Dante se opri dintr-o dată, uluit. Văzându-l, messer Domenico arboră o atitudine grăbită și deranjată, ca și când s-ar fi așteptat la ceea ce venise să Îi ceară. Poetului i se păru că măsurase printr-o ocheadă rapidă bocceaua pe care continua să o strângă sub braț. Credea oare că avea la el ceva de lăsat drept gaj? Lipitoare afurisită, i-ar fi azvârlit În față Însemnele, de Îndată ce ar fi rămas singuri. Veniero, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și nenorocirile sale. Dante Încuviință, zâmbind la rândul său. Nu mă miră, dacă aceasta a cea de-a doua pasiune a dumitale. — Nu a doua. Pe domnia ta nu te ispitește să Îți sfidezi soarta? Ar fi o cinste să mă măsor cu dumneata. Sunt sigur că ai fi un jucător formidabil. — Așa cum dumneata ești un mare navigator, presupun. Să se lași În voia zarurilor sau a valurilor pretinde același curaj. — Ai mers vreodată pe mare? — Niciodată pe distanțe lungi. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de metal care caută mereu nordul? Cea adusă de amalfitani? E un instrument deja cunoscut. — Da. Dar poate nu știi că orientarea ei deviază dinspre septentrion cu un unghi crescător, pe măsură ce se Înaintează către occident. Bătrânul avea sarcina de a măsura acea deviație, pentru fiecare grad de longitudine. Acum, rezultatul muncii sale zace În arhivele Serenissimei, Încă o armă În războiul Împotriva necredincioșilor, răspunse Veniero cu o cută de amărăciune pe buze, ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru cerșit. Omul se deplasă cu doar câțiva metri, cu toate că el Îl amenințase că va pune să fie biciuit de polițai, și se tolăni la loc pe jos, cu mâna Întinsă la pomană. Lui Dante i se păru că Îl măsurase cu un ochi amenințător. Un alt ticălos din Arta secretă, fără Îndoială. Dacă nu ar fi fost nevoit să o supravegheze pe femeie, i-ar fi chemat de Îndată pe polițai ca să Îl aresteze. Mai azvârli o privire amenințătoare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să bată la ochi. Cunoști condiția ei deosebită, riscurile... Poetul Încuviință din cap. Avea senzația că Teofilo Îi ascunde ceva. Ce căuta aici? Întrebă el deodată, fixându-l. Spițerul părea să reflecteze asupra unui răspuns, ca și când ar fi vrut să măsoare cu precizie adevărul pe care voia să Îl introducă În propriile cuvinte, cu aceeași meticulozitate cu care calcula dozele amestecăturilor sale. Ceea ce toată lumea caută În prăvălia mea, zise În cele din urmă pe un ton enigmatic. Ceea ce caută toată lumea? — Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mult mai evoluați tehnic decât noi și trăiesc Într-o altă dimensiune temporală. Foarte simplist spus, timpul lor existențial are o durată incomparabil mai mare decât timpul nostru. De exemplu, un pământean veritabil are un ciclu de viață care se măsoară cu secolele terestre. Adaug că durata naturală a timpului În Univers este a lor, nu a noastră. Acesta este motivul eșecului sistematic al oamenilor de știință de pe Terra II, ca să zic așa, de a penetra tainele Universului. Dar asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fâlfâire a gândului. Să pocnească din degete ca un prestidigitator divin, iar lumea să apară miraculos din neant, nicidecum să moșmondească la ea timp de o săptămână. Și gândiți-vă că s-ar putea să fie vorba despre șase-șapte zile măsurate după standardele temporale ale Celorlalți; corespondentul terestru al duratei construcției se Întinde, În acest caz, pe nesfârșitul unor secole sau chiar milenii. Cam mult pentru un Pantocrator, cum Îi spun grecii, trebuie să recunoașteți. Mai e un amănunt care ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu unul formal. Pentru asta e nevoie să fiu În deplină cunoștință de cauză În privința termenilor Înțelegerii. Așadar, ce Îmi cereți și ce oferiți? Jucam tare. Sau, cel puțin, vroiam să las impresia că o fac. Zoran a acceptat sfidarea, măsurându-mi, la rândul său, ostentativ, tăria de a-i suporta directețea Înghețată a privirii. - Competența dumneavoastră În schimbul șansei de a trece dincolo de cunoașterea istoriei. - Și ce este dincolo de cunoașterea istoriei? - Controlul și manipularea istoriei. 28 Am rămas câteva clipe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vadă cât de scump plătim această victorie inutilă, acest triumf mai păgubos decât toate Înfrângerile la un loc... când Dumnezeu i-a dat omului În stăpânire viageră Pământul, Adam și Eva erau hărăziți nemuririi, aveau legământ cu eternitatea și se măsurau cu nesfârșitul; după ce s-a supărat pe ingratitudinea, neascultarea ori, poate, pe insurgența lor de neînțeles și le-a tăiat macaroana veșniciei, ca unor nerecunoscători ce se aflau, Atotputernicul a pierdut din vedere să le preschimbe, lor și urmașilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de câte trei litere, respectiv C-D-E și L-M-N; În rest, distanțele dintre o literă și cea care urmează sunt cu totul variabile. Între A și C, pasul este de o literă, În schimb, Între E și L, săritura măsoară șase pași, Între N și R doi (sau trei, dacă-l numărăm și pe Q), Între R și U iar doi, ca și Între U și X. Vezi vreo logică aici ? Eu n-am reușit să descopăr vreuna și știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]