6,722 matches
-
o urmărea cu gelozie crescândă pe sub gene, nemulțumită că nepoatei nu-i place să stea cu ea și preferă compania verișoarelor și-a fratelui lor. Într-o zi, conflictul mocnit dintre ele, a izbucnit. Profitând de faptul că era la mătușă, când bunica Daria împreună cu bunicul a venit cu barca pentru a o lua să petreacă și cu ei o săptămână, s-a ascuns, rugându-și verișorii să-i spună că ei nu știu unde este ea, lucru cu care aceștia s-au
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
lucru cu care aceștia s-au învoit cu mare bucurie. Și așa au și făcut. I-a auzit cum i-au spus bunicii minciuna și apoi a auzit și tăcerea care a urmat. Apoi bunica a cerut să vorbească cu mătușa - care se prefăcuse că n-a auzit soirea bunicii în curte și trebăluia pe undeva prin bucătărie - și firește că ea, deși inițial se învoise tacit printr-un râs scurt cu șotia copiilor, nu a mai putut susține minciuna și
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
nene!” - Trag pe dreapta și: - Încotro mergeți? - Drum lung, București. - Mă luați și pe mine? - Cu plăcere. Până unde? - Tot la București. O ajut să urce în portbagaj două geamantane mari cât toate zilele, își ia la revedere de la o mătușă care o îmbrățișează afectuos și se așează pe bancheta din spate. Îmi spuneam în gând că orice discuție și, eu speram într-una agreabilă, mă va face să trec mai ușor peste oboseala drumului, mai ales că până de curând
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
Iar la plecare m-a încărcat cu o groază de alimente: brânză, caș, carne uscată, doi pui. Știe că strâng bani de casă, tata nu poate să mă ajute cu prea mult, a pățit și un necaz de curând și mătușa zice că la noi traiul e scump. - Unde locuiți în București? - Sunt singură. Stau în gazdă pe Ion Oarcă dacă știți lângă spitalul Panduri. Ai meu au rămas la țară, la Grindu în Bărăgan. Eu lucrez ca normatoare la Inox
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
în gazdă pe Ion Oarcă dacă știți lângă spitalul Panduri. Ai meu au rămas la țară, la Grindu în Bărăgan. Eu lucrez ca normatoare la Inox. Și mai departe reia de parcă un anume gând nu i-ar fi dat pace. - Mătușa a avut noroc cu oile. Aleargă mai mult, e și mizerie cu mirosul la grajd dar fără asta nu se poate. Dar nu duce lipsă de nimic. În sfârșit, nu poți să ai parte de toate în viață. - Ai dreptate
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
cu un șerbet de zahăr ars, cum numai ea știa să facă, cafele și un pahar de sirop de trandafiri amestecat cu sifon... „Uite ce poet am eu aici!”, zicea ea, și, după ce mă produceam, aplauzele veneau de la unchi și mătuși, de la verii mei sau chiar de la unii din vecini. Eram și poet și actor și uneori și regizor (amator, se-nțelege!). Scrisul meu era un lucru de care aveam mare plăcere. Nu uita atmosfera din Bacăul nostru, una de mare
LA 80 DE ANI! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346268_a_347597]
-
ale domnului Ross!? De exemplu că o căsnicie poate intra în suspiciune și atunci când un soț, mult prea motivat de profesiune, are secrete față de soția sa. Aici, cu o doză de umor absolut specific, aflăm că se mai pierd și mătuși în deșert, ori unchi la poker, dar un soț nu prea are dreptul moral să se piardă. Însă, o soție înțeleaptă poate readuce liniștea și dragostea înapoi în cămin. Numai cu o condiție: să nu-și piardă prea repede încrederea
CASTELELE DE CLEŞTAR ALE LUI HARRY ROSS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345165_a_346494]
-
Harvard”, a unei etichete „Cambridge” ori a unei familii „Pierre și Marie Curie” și nu reclamă lipsa resurselor financiare necesare pentru că au declarat, așa cum se cuvine, legal, averea obținută prin muncă cinstită la instituțiile statului ori primită ca moștenire de la mătuși, de la bunici și străbunici ori prin inspirații uluitoare de moment la bursă sau chiar prin darurile de la nuntă și botez, atâta timp cât cumetriile la „nivel înalt” au devenit ceva obișnuit... Nu-i agreez și nici nu-mi plac parlamentarii ăștia (pardon
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
dacă își va mai reveni vreodată compet. Vasea a plecat repede să-l aducă pe Iulian de la București. Pentru Iulian, fratele meu, mama era o sfântă. O iubea mai mult decât propria-i viață. Eram la spital, eu, tata, unchii, mătușile, verii noștri și bunicii. Așteptam clipa decisivă când va sosi medicul și ne va spune dacă orele critice ale mamei au trecut sau nu. Telefonul începuse să sune. L-am scos din buzunar, m-am uitat, dar n-am recunoscut
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
-i dau șanse de supraviețuire ... Au spus să ne așteptăm la ce e mai grav ... Pământul mi-a fugit se sub picioare, am amețit și am căzut pe gresia rece. Când m-am trezit, toate rudele roiau în jurul patului meu, mătușile plângeau, iar unchii mei plecaseră deja spre capitală. Tata, înnebunit de spaimă, avea ochii măriți de groază și stătea nemișcat. Din ziua aceea nu a mai scos nicun sunet niciodată. Iulian a murit a doua zi și l-am înmormântat
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
de viață... Într-o clipă, Constantin s-a trezit că e singur în fața bisericii, bătrânii dispăruseră. A intrat în biserică s-a închinat la icoanele din fața altarului, a sărutat chipul Domnului Iisus Hristos, iar când a ieșit pe poarta bisericii, mătușa Aneta l-a oprit miratră: Fir-ai închinat, tu eșt Constantine?! Să nu-ți fie de deochi..., ce făcuși, maică, de întineriși? ........................................................................... Un ziarist, cu har la scris, a răspândit vestea (care circulat ca fulgerul) că în Dealu Viilor, Costantin
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]
-
dragostea mea tainică. Constanța ce feeriie de lumini ,lampioanele-și trimiteau razele spre stradă ,șmechere -mi făceau parcă cu ochiul! Câtă frumusețe, magie curata! Spre deosebire de sătucul meu uitat de lume ,acolo pe strada Mihăileanu mă aștepta o lume de vis, mătușa și Liliana verișoara mea.Ea era cu patru ani mai mare ,frumoasă foc opusul meu brunetă,fiindcă eu eram blondă. Avea ochi negri mari ,era înăltuță,zveltă si tare blândă.Puține au fost întâlnirile noastre de aceea ,când a murit
TAINICA MEA DRAGOSTE MAREA NEAGRĂ de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376846_a_378175]
-
să plâng. De ce? În nici un caz de ce îmi zicea ea cu atâta năduf.Plângeam de ciudă că nu umplusem traista! Restul nu conta. Dar mă gândeam că ceilalți, din tot satul ,or să vină cu mult mai mult decât mine. Mătușa mea, la două case de noi, și fiind la poartă să împartă colindețele, a auzit oarece discuție și bineînțeles a venit să ,,cerceteze cazul"la fața locului. Eu abia intrată în casă, ședeam pe pat îmbrăcată, așa cum eram, cu traista
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
Acasă > Poezie > Familie > PĂPUȘĂ DIN TRECUT Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Am avut o mătușa bătrână, bătrână, bătrână de tot, si asa aș fi vrut să rămână și să nu mai plece deloc! M-a crescut într-o vreme, cănd fără mama am fost și acum sufletu-mi geme că n-am prețuit-o cu
PĂPUȘĂ DIN TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376875_a_378204]
-
reușeam să nu plâng sau suspin doar sâmbătă, când mă elibera. Acasă m-așteptau frigul, bătrânețea și boală, acolo mi-era tot câștigul, acolo mi-era toată școală. Nu-mi plăcea la cămin, îl uram și veneam fericită acasă, pe mătușa-mi bătrână o iubeam, iar căsuța-mi părea luminoasă. Țin minte bine, o dată păpușă, cu drag, mi-a luat, una brunetă, buzata, din banul cu greu adunat. Păpușă nu era ce-mi doream, era din carton colorat, măi blondă, măi
PĂPUȘĂ DIN TRECUT de DORA PASCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376875_a_378204]
-
încerca să audă emisiunile în limba română, de la Europa Liberă sau Vocea Americii. La noi acasă nu era aparat de radio. Îmi amintesc cum, vreo 10 ani mai târziu, deja băieți mari, ne strângeam în camera din mijloc a locuinței mătușii mele, tanti Freida, la Burdujeni, și cu obloane baricadate și uși bine închise, chinuiam butoanele radioului, doar-doar să reușim a distinge câteva propoziții coerente din emisiunile groaznic bruiate ale lui Kol Israel... Dar atunci, în anii '50, propagandă sau nu
DIFUZORUL de BENI BUDIC în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376850_a_378179]
-
revenit acasă expresia feței m-a dat imediat de gol așa că a trebuit ca să le povestesc ce-am găsit pe Poduri și la pădure iar auzind uruitul unui camion care se apropia din greu fiind încărcat cu trunchiuri de lemn mătușa mea mi-a explicat plină de amărăciune: - Uite-i pe cei care ne-au furat pădurea iar acum taie sus la munte de au chelit dealurile și versanții. Europa are nevoie de lemn iar România are prea mult lemn, așa că
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
film reiese descrierea sumară a domnului primar, eu voi încerca să vă spun mai multe despre acest personaj de legendă. Era tatăl unchiului meu Nicolae TĂNASĂ, care era căsătorit cu una din surorile tatălui meu, supranumit în sat Colorado, respectiv mătușa Chița, cea care dăduse lumii cinci copii, patru fete și un băiat. Aceștia fiind; Lucreția, Leonora, Mihai, Anica și Saveta. Mihai vărul meu primar, fiind cel mai apropiat ca vârstă de mine, eram foarte apropiați. Din acest motiv mergeam des
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
mânuiesc, nemaivorbind că nu știam să cânt din bucium. Buciumul era atârnat sub streașina stânei de niște curelușe speciale de anumite cuie de lemn. Eram fascinat de fiecare dată. Vărul meu purta toată vara o cămașă din cânepă țesută de mătușa Chița dar care era spălată în zerul rezultat din producerea brânzei de la stână. Moș Nicolae TĂNASĂ unchiul meu ne iubea deopotrivă pe amândoi și nu scăpa nici un prilej să ne laude calitățile pe care le aveam sau nu le aveam
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
spălată în zerul rezultat din producerea brânzei de la stână. Moș Nicolae TĂNASĂ unchiul meu ne iubea deopotrivă pe amândoi și nu scăpa nici un prilej să ne laude calitățile pe care le aveam sau nu le aveam, în contradicție cu alții. Mătușa Chița ne primea întotdeauna cu plăcinte proaspete și mereu ne întreba dacă ne-am săturat? Dacă mergeai la stâna lui moș Lixandru primeai imediat un fel de băț cu ceva tăios la un capăt cu care trebuia să tai ciulinii
BELDIE; AMINTIRI DESPRE MOŞ LIXANDRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377059_a_378388]
-
împreună. Cu ajutorul gâștelor părinților mei și sprijinul unei verișoare de-a lor din Constanța, care a știut cui anume să le dea “cadou”, obținusem mutație în orașul Constanța, declarat la vremea aceea oraș închis de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, pe adresa unei mătuși. Acolo nu am locuit niciodată în viața mea, însă aveam domiciliul trecut pe buletin, încă înainte de a pleca în armată. Eram deci, constănțean cu acte în regulă, chiar dacă nu eram prin naștere. Numai că tatăl lui Genny mi-a impus
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
seara lui 29 septembrie 1953. Totul părea minunat, dar a doua zi am văzut-o la facultate fără verighetă. ,,?”...,,Mi-e rușine de colegi, să mă mai obișnuiesc...”... N-a ținut prea mult. Într-o zi la cantină, a sosit mătușa ei de la Oradea. De fericire Babutzi, așa-i spuneau ai ei, s-a aruncat la gâtul mătușii. Cerberul, eu stăteam mai la o parte, i-a prins mâna și a rămas fără grai. ,,Ce-i asta, Babutzi, dragă, ce-i
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
fără verighetă. ,,?”...,,Mi-e rușine de colegi, să mă mai obișnuiesc...”... N-a ținut prea mult. Într-o zi la cantină, a sosit mătușa ei de la Oradea. De fericire Babutzi, așa-i spuneau ai ei, s-a aruncat la gâtul mătușii. Cerberul, eu stăteam mai la o parte, i-a prins mâna și a rămas fără grai. ,,Ce-i asta, Babutzi, dragă, ce-i cu inelul ăsta?!”...,,Tuși dragă, m-am logodit cu Boris, am vorbit eu cu Mami despre el
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
frigul îi pătrundea tot mai mult corpul tânăr în creștere, nu putea dormi ațipea puțin apoi se trezea deodată. ,, Ce greșeală am facut, că l-am ascultat pe Mișu și am căzut în plasă lui trebuia să mă duc la mătușa mea la țară așa cum ma trimis mama, insă Mișu m-a păcălit luandu-mi alimentele ce trebuia să le duc la țară apoi mi-a promis că vom merge amândoi pe un ponton dormitor și până la urmă iată-mă unde
NOPTI CHINUITOARE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376419_a_377748]
-
dezbat cu ea. În ziua următoare am întâlnit-o ca din întâmplare la poarta scolii când pleca. Știam când termină. - Mergi acasă? - Da. - Locuiești departe? - Nu, două străzi mai încolo. - Eu în partea cealaltă, dar am ceva de luat de la mătușă-mea, după strada ta. Pot să merg cu tine? - Bineînțeles, de ce nu? Am tăcut amândoi tot drumul. Aș fi vrut să-mi casc gura și să-i spun ceva inteligent dar nu mi-a venit nimic în minte sau ce
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]