5,446 matches
-
le cunoașteți deja foarte bine. Un Kubelwagen pus la dispoziția dumneavoastră vă așteaptă în parcare. Sunteți liberi. În acel moment, își face brusc apariția colonelul Pietrosu. Grav și ușor încruntat, datorită unor griji ce încearcă să le ascundă, se adresează maiorului Moga: Au fost puși la curent? Da, domnule colonel. Foarte bine. Privește spre cei doi ofițeri și continuă pe același ton preocupat: Singurul lucru pe care doresc să-l adaug este că acum aceste documente ajung numai în mâna generalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Da, domnule colonel. Foarte bine. Privește spre cei doi ofițeri și continuă pe același ton preocupat: Singurul lucru pe care doresc să-l adaug este că acum aceste documente ajung numai în mâna generalului Boian, sau în lipsa acestuia, adjunctului său, maiorul Dima. Marius privește pachetul destul de gros, învelit în hârtie maro, marcat cu mențiunea roșie STRICT SECRET. Ce poate să conțină atât de important încât sunt necesare atâtea precauții, mult mai multe decât cele folosite în mod normal? Am înțeles, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu mențiunea roșie STRICT SECRET. Ce poate să conțină atât de important încât sunt necesare atâtea precauții, mult mai multe decât cele folosite în mod normal? Am înțeles, domnule colonel. Înainte ca ușa să se închidă în urma lui, aude cum maiorul Moga se adresează cu glas ușor încordat comandantului: "Momentul mult așteptat se apropie." La ce anume se referă oare? Când ajung pe drumul unde sunt parcate mașinile, amândoi observă un tânăr și destul de chipeș ofițer german ce fumează rezemat nonșalant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în timp ce pune tava pe masă. Cu pași sprinteni se îndreaptă către mica cameră a centralei. Durează mai mult ca de obicei. Probabil se fac reparații undeva pe rețea, din cauza bombardamentului. În sfârșit, obține legătura cu Marele Stat Major. Marius raportează maiorului Dima situația în care se află, inclusiv despre prezența la postul comunei a celor doi piloți americani. Ai identificat gradele și numele lor? Nu. De abia am ajuns și... Bine, îl întrerupe grăbit celălalt, acum ascultă. În zonă este dislocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că vor afla de prezența americanilor, mai mult ca sigur vor dori să-i ridice pentru interogatoriu. Tocmai de aceea vei rămâne lângă aviatori până ce aceștia vor fi predați doar reprezentanților autorităților române. Nimănui altcuiva! Ai înțeles? Am înțeles, domnule maior. Dar, permiteți să raportez, misiunea mea este să înmânez cât mai curând o mapă cu documente domnului general Boian. Da, cunosc acest lucru. Îl voi informa pe domnul general de situația nou creată. Nu cred că va avea ceva împotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din nou. Aveți o hârtie, o împuternicire care vă conferă drepturi asupra acestora? Nu am nevoie de nici o împuternicire. În ochii duri ai Hauptmann-ului se citește nerăbdarea. Locotenente, ordinul meu este de ajuns. Ultimul ordin primit a fost de la un maior din armata română care-mi specifica foarte clar persoanele cărora pot fi predați piloții, adică doar organelor competente românești. Marius își permite un vag zâmbet ironic. Ca militar, cred că știți ce înseamnă neîndeplinirea unui ordin, mai ales că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Privește spre sublocotenentul Popa, cel cu aprovizionarea. Mâncarea a fost servită? Cu foarte mare întârziere domnule căpitan. Azi, rușii erau cât pe ce să sechestreze caii trenului regimentar. Pentru care motiv? Pur și simplu...pentru că așa au vrut ei. Și maiorul Oancea, comandantul coloanei, nu a protestat? Îmi este peste putință să cred că nu a făcut-o. Ba da, chiar foarte energic, încât puțin a lipsit ca unul dintre ruși să nu-l împuște. Noroc că de beat ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fumează, produce stupoare și îngrijorare celor doi ofițeri. Efortul considerabil al comandantului să afișeze o aparență calmă nu poate să înșele pe nimeni. Sub zâmbetul degajat, indignarea este mai mult decât evidentă Poftiți mai aproape domnilor. În picioare, lângă el, maiorul Moga. Un chip impenetrabil, parcă cioplit în piatră. Doar privirea ochilor căprui dezvăluie clocotul unei puternice furii interioare. Mâneca stângă a uniformei este băgată sub centiron. Brațul rămase ca amintire la Oarba de Mureș, sfârtecat de un glonț dum-dum. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vârstei de 30 ani. Poartă un veston de culoarea ierbii ofilite și pantalon în aceeași nuanță, largi până la genunchi unde se îngustează și intră în cizme. Uniforma este dintr-o stofă bună, ofițerească, spre deosebire de cea a colonelului Pietrosu, sau a maiorului Moga, pe care numai tresele de pe umăr îi deosebesc de un simplu soldat. Îmi pare rău că a trebuit să vă chem chiar înaintea unui atac important, când știu că aveți cu totul alte probleme de care să vă ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
băiatului ei. "Așa ceva nu s-ar fi întâmplat dacă era administrație românească." Ridicată chiar în ziua când el împlinea douăzeci și șase de ani, unicul lui comentariu a fost: "O merita. Și-a făcut-o cu mâna ei." Aparent absent, maiorul Moga continuă să fixeze peretele din față, dar mușchii maxilarului îi joacă vizibil sub pielea obrazului. Calm, ofițerul de legătură rus notează ceva într-o agendă. Liniștea se prelungește și nimeni nu pare dornic să curme tăcerea ce începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
expeditiv toarnă votcă în căni tuturor celor prezenți. Privet! Za pobedu!128 Aruncă pe gât vodca apoi salută politicos pe toată lumea. Nimănui nu-i scapă gestul rusului care evită diplomat să dea mâna cu Licheardovici, îmbrăcându-și mantaua. Însoțit de maiorul Moga, se îndreaptă spre ușă. Chiar înainte să iasă, întoarce capul către Iorgu și zâmbește rece, siberian. Mnogo sciastia, tovarisci starșii leitenant!129 Spasibo, tovarisci capitan!130 Glasul hotărât precum și fața calmă, inexpresivă, nu trădează în nici un fel iritarea lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care nu aveam nevoie. Ce dracu vrea și ăsta?" Deși abia îi ajunge cu nasul până la umăr, ofițerul se postează curajos în fața SS-istului oprit lângă o ușă capitonată, groasă ca blindajul unui cuirasat. Pe cine trebuie să anunț domnului maior? Cu o privire disprețuitoare, celălalt sprijină vârful cravașei pe umărul ofițerului, obligându-l să se îndepărteze de lângă ușă. Mă anunț eu singur! Apasă clanța cu un gest brusc și intră în cameră. Pătrunde într-o încăpere nu prea mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să fiu deranjat decât dacă vin rușii, spune cel din spatele biroului aflat în imediata apropiere a ferestrei mari, parțial obturată de perdeaua oliv lungă până la podea, fără să ridice ochii de pe hârtiile asupra cărora se concentrase. Tot ce se poate, maior Streinitz. Rușii, românii sau chiar partizanii, judecând după haznaua pe care o văd aici. Soldații beau, joacă cărți...Mai lipsește un bordel de campanie și transformăm totul într-o anexă Kraft durch Freude 135. Ce dracu'!...izbucnește iritat maiorul. Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poate, maior Streinitz. Rușii, românii sau chiar partizanii, judecând după haznaua pe care o văd aici. Soldații beau, joacă cărți...Mai lipsește un bordel de campanie și transformăm totul într-o anexă Kraft durch Freude 135. Ce dracu'!...izbucnește iritat maiorul. Privește surprins la "uniforma neagră" din fața lui, care își întinde înainte brațul drept pentru salutul nazist. Heil Hitler! Sturmbannführer136 Ewald Schultz. Atunci când se apropie, o raza firavă de soare poleiește scurt sinistrele capete de mort de pe petlițele SS-istului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de mort de pe petlițele SS-istului. Se așează fără să fie invitat pe unul din cele doua scaune aflate lângă birou, duce mâna la buzunarul interior al mantalei de piele neagră și scoate un plic pe care-l depune în fața maiorului. Aveți aici documentul semnat de Reichführer Heinrich Himmler 137 prin care vi se ordonă colaborare totală cu purtătorul acestei împuterniciri. Privirea rece a lui von Streinitz fixează tăios pe Schultz. Văd că îmi cunoașteți numele, nu trebuie să mă prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care luptăm permanent pentru Victoria Finală! La ce anume vă referiți, Herr Sturmbannführer? Remarcile dumneavoastră arată că aveți lacune despre ceea ce se petrece aici și nu permit... Zău? Îl întrerupe pe un ton nepoliticos celălalt, rânjind sardonic. Informațiile noastre diferă, maiorule. Și las-o mai moale cu "Herr". În SS nu există comportament burghez! Maiorul conte Peter von Streinitz simte cum iritarea lui amenință să explodeze necontrolat. Insolența acestui dezagreabil personaj îl scoate din sărite, dar educația elevată primită din fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dumneavoastră arată că aveți lacune despre ceea ce se petrece aici și nu permit... Zău? Îl întrerupe pe un ton nepoliticos celălalt, rânjind sardonic. Informațiile noastre diferă, maiorule. Și las-o mai moale cu "Herr". În SS nu există comportament burghez! Maiorul conte Peter von Streinitz simte cum iritarea lui amenință să explodeze necontrolat. Insolența acestui dezagreabil personaj îl scoate din sărite, dar educația elevată primită din fragedă copilărie îl face, cu regret, să renunțe la ideea unui pumn bine plasat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care se apucase să-i verifice mai atent arianismul numai că nu sărise în poziția drepți atunci când văzuse pe certificat semnătura lui Hitler care autentifica "sângele curat german" al posesorului. Găsit nevinovat, primise drept recompensă pentru loialitatea sa gradul de maior. Imediat după pronunțarea completului părăsise Berlinul, detașat la acest obscur punct de transmisiuni din Slovacia. Continuase să-și facă conștiincios datoria, chiar dacă considera războiul o porcărie la capătul căruia nu vedea altceva decât înfrângerea. După 7 decembrie 1941140 și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sec, un râs fără nici măcar umbra unei veselii. Spuneți-mi, dosarul cu cifrul se află cumva în fichetul din mijloc, pe raftul trei cum numeri de sus? Rigid și fără nici o expresie facială care să-i dea de gol surprinderea, maiorul privește inexpresiv către Schultz. Da, aveți dreptate. Există la el două chei. Una pe care o păstrezi permanent asupra dumitale și cealaltă la aghiotant. Ca să fie deschis fichetul, trebuie să fiți prezenți amândoi. Așa este. Și nu sunteți curios de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a național-socialismului. Un ciocănit ușor în ușă îi întrerupe șirul gândurilor, dar înainte ca el să deschidă gura, Schultz strigă autoritar: Intră! Imediat, în cameră își face apariția Menzel, însoțit de Scharführer. În spatele lor, doi soldați. Între ei, Dussek. Domnule maior, ordinul a fost îndeplinit. Bine, Wilhelm, puteți pleca. Von Streinitz se așează la birou, apoi se adresează prizonierului cu glas neutru. Te rog, ia loc domnule locotenent. Schultz lovește violent cu pumnul în birou. De ajuns cu politețurile, izbucnește violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
corpul, asemenea unui lup, Schultz se întoarce încet spre von Streinitz. În privirea lui sticlește un licăr periculos. Privirea fanaticului impenetrabil la orice argumentație logică, capabil conform principiului "crede și nu cerceta" să-și ucidă propria mamă în numele ideologiei sale. Maiorule, chiar nu-ți dai seama care este miza în acest moment? În joc este însuși viitorul Reich-ului. Nu trebuie manifestată nici un fel de milă. Dacă nu vă simțiți capabil să suportați priveliștea, puteți pleca. Șoferul meu îmi este de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
două găuri, mandibula ruptă atârnă grotesc într-o parte iar orbitele goale ale ochilor se cască hidos și halucinant. Începând din spatele urechii nu mai are scalp, jumătate din păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l urmeze în cameră. Duhoarea cu iz iute a unor axile abundent transpirate izbește precum un baros nările lui von Streinitz. Îngrețoșat, acesta întoarce discret capul, răsuflarea îngreunată căutând aerul mai puțin viciat al holului. Fir-ar să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
facă un fir electric pus acolo unde trebuie. Acum am nevoie urgent de o hartă detaliată a regiunii. Poate medicul nostru să se ocupe de prizonier? Schultz surâde slab. Continuă pe un ton jovial. Asistență medicală unui terorist? Ești amuzant, maiorule. La teroare se răspunde tot prin teroare. Nu avem nevoie să fim umani. Bruno, șoferul meu, îi va asigura exact tratamentul care-l merită. Tot ce contează este victoria finală. Dacă crezi că misiunea îți depășește capacitatea, nu uita că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
boală sau suferință care încă se manifestă. Obrajii supți și broboada neagră din jurul capului o fac să arate asemeni unei călugărițe misionare. Alături de ea, într-un coș din nuiele, doi bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
politicos către ea. Imediat voi da ordin subordonaților mei în această privință. Zgomotul unor pași grăbiți se aude de afară. Schultz intră în fruntea unor soldați. Un infirmier se lăsă lângă rănitul ce continuă să horcăie. Ce se întâmplă aici, maiorule? Privirea lui înregistrează intenția sanitarului să acorde îngrijire medicală partizanului care trage să moară. Nu strica pe acest terorist morfina necesară soldatului german! Rapid, scoate pistolul din toc și zboară creierii nenorocitului. Sturmbannführer Schultz! Încetează să împuști răniții! Maiorule, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]