16,589 matches
-
mantou bleumarin tăiat după ultima modă, o pălărie ŤEdenť (cum i se spunea după numele ministrului de externe al Angliei), o geantă diplomat (lucru foarte rar pe atunci) de care nu se despărțea niciodată și în care, se spunea, păstra manuscrisele traducerilor sale din dramaturgia shakesperiană (integrale) îi completau silueta. Amfiteatrul gemea de lume (nici G. Călinescu n-a avut chiar atît public) și rămînea cu ușile deschise și după începerea cursului. La catedră, profesorul cu un costum impecabil, cu o
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
faimoasa sa serie de ,,Opere complete", în traducerea lui Eugen Barbu. Alcătuitorii ediției au afirmat că literar Istrati nu știa să se traducă în română, de aceea au procedat așa. În plus au afirmat că în scrierile sale, citite în manuscris de scriitori francezi, modificările aduse de aceștia au mers până la rescrierea lor. La această încriminare, eu am publicat scrisoarea lui Jean Richard Bloch în care spune, printre altele:,,Sunt atât de fascinat de progresele acestui scriitor în mânuirea limbii franceze
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
modificările aduse de aceștia au mers până la rescrierea lor. La această încriminare, eu am publicat scrisoarea lui Jean Richard Bloch în care spune, printre altele:,,Sunt atât de fascinat de progresele acestui scriitor în mânuirea limbii franceze, încât la ultimele manuscrise aproape că n-am mai făcut vreo corectură". Fiindcă în 1981, când a apărut primul volum din Cum am devenit scriitor, am criticat acolo ediția Oprea-Barbu, redactorul șef al editurii Minerva, unde ea se tipărea, mi-a spus: ,,Ce ai
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
360 Distrugerea, jefuirea sau însușirea unor valori culturale Distrugerea sub orice formă, fără necesitate militară, de monumente sau construcții care au o valoare artistică, istorica ori arheologică, de muzee, mari biblioteci, arhive de valoare istorica sau științifică, opere de arta, manuscrise, cărți de valoare, colecții științifice sau colecții importante de cărți, de arhive, ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus și în general a oricăror valori culturale ale popoarelor, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor
CODUL PENAL din 21 iunie 1968 (republicat) (actualizat pînă la data de 22 septembrie 1992*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106245_a_107574]
-
lui poezie/ limbă ascunsă. Ciudate chipurile astea, de multe ori cele pe care le vezi tu la Sibiu, eu le văd la București; uite, de pildă, Carl Neustätter, un tînăr extrem de timid, venea des la revista "Volk und Kultur" cu manuscrisul despre entropie sub braț, bătînd la multe uși, așteptînd ajutorul lui Noica sau al lui Liiceanu, atunci cînd nimeni nu-l lua în serios, fiindcă umbla prin alte zone ale spiritului. Dau și de Kittner, dar amintirea mea e atît
Cînd numele se-mbracă în chipuri by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6696_a_8021]
-
perspectiva asupra războiului era una optimistă, altul în romanul pomenit mai sus, publicat după ce puterile Axei pierduseră războiul. Biografia prozatorului redactată de Giordano-Bruno Guerri îl califică pe scriitor drept un aventurier lipsit de scrupule, iar Guerri a demostrat pe baza manuscriselor lăsate de Malaparte "că textul lui Kaputt este, de fapt, o modificare oportunistă a unei versiuni inițiale, pronazistă, antiengleză și antisemită, ce urma să apară sub titlul "God Shave the King"" unde, desigur, titlul inițial al cărții era o parodie
Călătoria lui Malaparte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6700_a_8025]
-
de promisiuni și angajamente neonorate. Să sperăm că răbdarea U.E. și a F.M.I. n-a ajuns la limită, dar... Dar ce facem cu răbdarea noastră? În ultimul interviu acordat de Soljenițîn ziaristului suedez care a reușit s-aducă în Occident manuscrisul Arhipelagului Gulag, marele scriitor a făcut o afirmație surprinzătoare și greu de acceptat: "Degradarea morală a unei societăți, a instituțiilor și membrilor săi se produce cu mult mai repede decât redresarea lor. Comunismul sovietic a durat șaptezeci de ani. Revenirea
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
Simona Vasilache În acest noiembrie imprecis, coborînd, cu bruma, tristeți, îmi amintesc de April-ul lui Botta. Întunecatul April, versuri apărute în 1937 la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II", în colecția dedicată scriitorilor tineri (manuscrisul luase premiul Fundațiilor). O lună-vînător, stilat și strateg, nu simplu hăitaș, e acest oficiant, în negru solemn, al sfîrșitului de primăvară și capătului de fir: "Să mă refugiez în cortul pădurii/ Întunecatul April e pe urmele mele,/ Zornăitoare lanțuri tîrăște
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
celebru (purtând aceleași inițiale, J.C., ca autorul; proiecție sau alter-ego?) primește oferta unui editor german să participe la scrierea unei cărți - Opinii tranșante, formulându-și părerile în probleme care îl interesează. O fată atrăgătoare, Anya, întâlnită în spălătoria blocului dactilografiază manuscrisul, treptat ea însăși ajunge să-și exprime ideile, infuzate de conviețuirea cu prietenul ei Alan, tânăr consultant în investiții, cu gândire neoliberală. Cititorul are de urmărit simultan minieseurile lui J.C. pe teme diverse (apariția statului, democrație și anarhism, Machiavelli și
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
titlu nu se referă, literalmente, doar la văduve. Am în minte o serie întreagă de moștenitori, de la copii, la nepoți, la rude apropiate sau îndepărtate, la executori testamentari și cunoscuți ori editori care-și imaginează că au dat lovitura publicând manuscrisele inedite ale unor scriitori mai mari sau mai mici. Nu e vorba doar de problema banilor, ci și de cea a dreptului posterității de a da la tipar un manuscris fără consimțământul autorului. Oricât de "avansat" ar fi un manuscris
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
ori editori care-și imaginează că au dat lovitura publicând manuscrisele inedite ale unor scriitori mai mari sau mai mici. Nu e vorba doar de problema banilor, ci și de cea a dreptului posterității de a da la tipar un manuscris fără consimțământul autorului. Oricât de "avansat" ar fi un manuscris, el nu e desăvârșit decât atunci când artistul a decis asupra încheierii sale. Uneori, distanța dintre opera încheiată și cea încă în lucru e nesemnificativă. Dar e dreptul subveran al artistului
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
manuscrisele inedite ale unor scriitori mai mari sau mai mici. Nu e vorba doar de problema banilor, ci și de cea a dreptului posterității de a da la tipar un manuscris fără consimțământul autorului. Oricât de "avansat" ar fi un manuscris, el nu e desăvârșit decât atunci când artistul a decis asupra încheierii sale. Uneori, distanța dintre opera încheiată și cea încă în lucru e nesemnificativă. Dar e dreptul subveran al artistului să decidă. Într-o scenă faimoasă din Spre far de
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
încheie ciclul Halippa al Hortensiei Papadat-Bengescu, s-a pierdut în editură, în faza pregătirii pentru trimiterea la tipar. Grație mai multor întâmplări norocoase, în clipa de față ne aflăm în situația de a avea aproximativ o mie de pagini de manuscris, fără să se știe însă exact în ce măsură ele au fost folosite de către Hortensia Papadat-Bengescu. E doar una din dilemele pe care trebuie să le rezolve admirabilul editor Gabriela Omăt: "Manuscrisele cunoscute din lotul Străina sunt clasabile în două categorii care
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
situația de a avea aproximativ o mie de pagini de manuscris, fără să se știe însă exact în ce măsură ele au fost folosite de către Hortensia Papadat-Bengescu. E doar una din dilemele pe care trebuie să le rezolve admirabilul editor Gabriela Omăt: "Manuscrisele cunoscute din lotul Străina sunt clasabile în două categorii care, în operația editării, necesită un tratament diferit; unele pot fi reproduse ca atare, cu minime intervenții de editor, celelalte, adesea în stadiu bruionar și redactate extrem de labirintic, impun o reașezare
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
mai abrupte și se retrăgea în camera lui ca și cum s-ar fi grăbit să-și termine lucrul." Pe patul de spital, Nabokov i-a ordonat soției ca, în cazul în care va muri înainte de a-și termina romanul, să ardă manuscrisul. Evident, așa cum s-a întâmplat și atunci când Kafka i-a cerut un lucru similar prietenului său Max Brod, dorința testamentară n-a fost îndeplinită. Din fericire. Nu discut, aici, valoarea cărții, cu atât mai mult cu cât ea e, după
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
primă mână pentru istoricul literar, conectat astfel la gândurile și ideile scriitorului, dar și pentru bibliofilul fascinat de laboratorul de creație, cartea îndeamnă la visare. Dmitri Nabokov mărturisește în încheierea prefeței că n-a avut nici un moment intenția să ardă manuscrisul cărții. Chiar dacă felul în care se referă la ciornele romanului e apăsat encomiastic, putem pune excesele pe seama pietății filiale. E limpede însă că nici el, și nici truditorii pe manuscrisele rămase de la marii scriitori nu trebuie să suporte stigmatul din
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
prefeței că n-a avut nici un moment intenția să ardă manuscrisul cărții. Chiar dacă felul în care se referă la ciornele romanului e apăsat encomiastic, putem pune excesele pe seama pietății filiale. E limpede însă că nici el, și nici truditorii pe manuscrisele rămase de la marii scriitori nu trebuie să suporte stigmatul din fruntea rândurilor de mai sus. Dincolo de oarba sete de bani a moștenitorilor există, din fericire, jertfa niciodată răsplătită cum se cuvine a celor pentru care cartea pierdută și readucerea ei
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
înainte de a încredința spre publicare volumele respective), apoi numeroase cronici, articole politice, texte pentru prieteni, 4 autointerviuri ( "Interviuri în fața oglinzii") și, în sfârșit, 13 poeme necunoscute. Din acest volum, în curs de apariție la editura Polirom, oferim cititorilor revistei povestirea Manuscris găsit lângă o mână. Tizului meu De Caro Voi sosi la Istanbul la opt și jumătate seara. Concertul lui Nathan Milstein începe la nouă, dar nu va fi nevoie să asist la prima parte; voi intra la sfârșitul pauzei, după ce
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
poartă marca unui aurar din Londra, ar fi fost un cadou de la fratele scriitoarei Henry, care era bancher în capitală, deci se afla la locul potrivit și avea și mijloacele necesare pentru a achiziționa bijuteria. În 2011, cel mai vechi manuscris al scriitoarei Jane Austen care a supraviețuit până în zilele noastre, o copie scrisă de mână a unei cărți ce nu a fost niciodată publicată, s-a vândut cu 1,6 milioane de dolari la o licitație organizată de casa Sotheby
Licitație: Un inel al romancierei Jane Austen, vândut cu 236.000 de dolari () [Corola-journal/Journalistic/66344_a_67669]
-
înainte de toate specialiștilor, dar prezintă interes pentru toți cei care iubesc lumea bibliotecilor, cu volume vechi și noi, periodice și fotografii, hărți și gravuri, stampe și pergamente. Directoarea revistei, Mariana-Lucia Nesfântu, ea însăși o cunoscută specialistă în recondiționarea tipăriturilor și manuscriselor, și-a asigurat colaborarea unor autori cu experiență în domeniu. Iată câteva extrase din sumar, edificatoare: Aurelian-Cătălin Popescu: Evoluția conceptului de conservare a patrimoniului documentar, Doina Hendre Biro: Aspecte legate de conservarea cărților la Batthyaneum. Studiu de caz al unor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
Teatru de hîrtie, ultimul roman al lui Milorad Pavic, publicat la Belgrad în toamna anului 2008, cred că ar fi trebuit să apară simultan cu ediția în limba română, dat fiind că, în toamna lui 2007, l-am primit, în manuscris, pentru a-l traduce la editura Humanitas, unde așteaptă și azi. După un roman-cheie, apoi un roman-careu de cuvinte încrucișate, apoi un roman-clepsidră, apoi un roman-tarot, apoi un roman-zodiac, scriitorul sârb ne îmbie cu un roman-antologie. Pavic configurează un univers
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
mai spun că, în ce-l privește, a scrie nu înseamnă altceva decât a comenta vibrant literatura. Cele câteva rânduri se referă la Alexandru Papilian, cel care i-a oferit generos, într-un moment deloc comod, rubrica: „mi-a primit manuscrisul, prea lung, (căci nu aveam timp, vorba lui Voltaire, să-l fac scurt), pagini aproape indescifrabile, încropite în grabă și haos mintal, între două vizite la Prefectura de Poliție, l-a pus la punct (cam trebuia...), l-a bătut la
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
desigur, Verlaine, Valéry, Proust, Fondane, Mauriac (căruia, deloc întâmplător, îi supune interpretării tocmai vocea), Bernanos, Simenon, Blondin, Sollers, Barthes. Ultimul, în ordine cronologică, e Luc Ferry. Deși îi comentează pe toți în legătură cu fapte de relativă actualitate (o recentă revelație a manuscriselor, o biografie neașteptată, o ediție de opere pe cât se poate completă sau chiar, în cazul unora, o carte nouă), Raicu nu face aici cronică literară. Verdictul, la el, e implicit. Cel mult, îl dă, în unele cazuri, prin delegație. Nu
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
cărți rămân, așa cum le citește autorul Scrisorilor din Paris, cu adevărat cele mai bune. El chiar se duce la text, se apropie de pagină, îi urmărește la nevoie cernelurile tipografice. Două pagini. Atât are, în carte, povestea inițierii în lumea manuscriselor lui Proust, la Biblioteca Națională, sub îndrumarea (cine altul ar fi fost mai nimerit?) lui Roland Barhes. Dar, din cele trei sute, acestea două nu trebuie cu nici un chip sărite! Încărcătura afectivă a valorii. Acesta e trouvaille-ul care-l face pe
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
opera ei, la acest succes: Nu m-am așteptat deloc, pentru că peste tot în Germania s-au sărbătorit 20 de ani de la căderea zidului Berlinului și aceasta a fost peste tot tema zilei, iar eu credeam că ceea ce predau în manuscris este ceva care se află total la margine, la marginea drumului. Nu, nu m-am așteptat... De ce a crezut Herta Müller că romanul Atemschaukel s-ar afla „la marginea drumului", de vreme ce, pentru noi, cei care am trăit în estul Europei
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]