4,656 matches
-
face cu aceleași particule: este posibil ca o particulă, e.g. un foton, să se rupă într-o pereche electron-pozitron, ai cărei membrii se anihilează reciproc și produc fotonul pe care îl detectăm la sfârșitul interacțiunii. Această posibilitate face ca în mecanica cuantică să existe goluri privitoare la identitatea obiectelor în același univers de discurs, mai mari decât cele din matematică, care apăreau atunci când erau avute în vedere domenii diferite. Pentru a scăpa de această problemă, ne vedem nevoiți să considerăm particulele
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
particule: dacă acceptăm că acestea sunt sub anumite condiții funcții, atunci se poate argumenta că obiectele matematice sunt cele care, sub forma câmpurilor cuantice, participă în lanțul cauzal. Oricum am da-o, consideră Resnik, dacă ținem cont de rezultatele din mecanica cuantică, trebuie să admitem că nu putem trasa o distincție clară între obiectele matematice și cele fizice. Dacă așa stau lucrurile, atunci ne aflăm într-o situație ciudată asupra căreia ne atrage atenția și Steiner: Desigur structura matematică a mecanicii
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cel puțin un eveniment în care participă un x. O versiune mai tare ar fi: nu cunoaștem ceva despre xuri decât dacă însăși un x participă în cauza acelei cunoașteri (Steiner op. cit. 20-22). Steiner argumentează că dacă luăm în calcul mecanica cuantică, observăm că această versiune a teoriei cauzale a cunoașterii intră în conflict cu ceea ce se întâmplă în știință unde, în cazul neutronului de exemplu, nu avem de-a face cu o relație cauzală. Problema este după Steiner, aceea că
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
științei ne pune clar în față ambiguitatea ontologica pe care o vedem manifestându-se până și în cele mai de succes dintre teoriile noastre științifice (cea mai bună dovadă în acest sens este cazul de subdeterminare ontologică ce apare în mecanica cuantică). Odată ce am recunoscut eșecul teoriilor de "a determina chiar și cele mai fundamentale caracteristici ontologice ale presupuselor entități pe care le prezintă" (Ladyman 1998: 420), nu mai ne rămâne nici o speranță în posibilitatea menținerii unei poziții realiste în filosofia
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
susțină că teoriile noastre științifice vorbesc despre această structură. Procedând așa, ei elimina atât ambiguitatea ontologică cât și problema discontinuității ontologice. Problema întâmpinată de aceasta strategie privește adoptarea noii ontologii. Pentru a-și susține și motiva propunerea, aceștia apelează la mecanica cuantica și la pretinsele ei consecințe pentru conceptul nostru de individualitate. 5.1.7. Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor În varianta sa formală, principiul identității indiscernabililor arată astfel: În ce fel intră în conflict mecanica cuantică cu acest principiu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ontologică cât și problema discontinuității ontologice. Problema întâmpinată de aceasta strategie privește adoptarea noii ontologii. Pentru a-și susține și motiva propunerea, aceștia apelează la mecanica cuantica și la pretinsele ei consecințe pentru conceptul nostru de individualitate. 5.1.7. Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor În varianta sa formală, principiul identității indiscernabililor arată astfel: În ce fel intră în conflict mecanica cuantică cu acest principiu? Simplu: se poate arăta că în cazul unui sistem mecanic cuantic alcătuit din două particule
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
propunerea, aceștia apelează la mecanica cuantica și la pretinsele ei consecințe pentru conceptul nostru de individualitate. 5.1.7. Mecanica cuantică și principiul identității indiscernabililor În varianta sa formală, principiul identității indiscernabililor arată astfel: În ce fel intră în conflict mecanica cuantică cu acest principiu? Simplu: se poate arăta că în cazul unui sistem mecanic cuantic alcătuit din două particule nu va fi nimic adevărat despre o particulă și fals despre alta. Să dezvoltăm. Să presupunem că avem două particule cuantice
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
O cu valorile proprii r și s. Conform mecanicii clasice avem patru posibilități: Conform statisticii mecanicii clasice, aranjamentele (iii) și (iv) sunt considerate distincte și li se conferă aceeași greutate în atribuirea probabilităților. Pentru a obține, însă, statistica corecta în mecanica cuantica trebuie să tratam (iii) și (iv) ca aranjamente identice. Dar asta violează intuiția noastră că redistribuirea proprietăților între entități contează ca o schimbare în stările actuale de lucruri. Dacă luam aceasta intuiție ca fiind implicată pe principiul identității indiscernabililor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
lucruri. Dacă luam aceasta intuiție ca fiind implicată pe principiul identității indiscernabililor atunci, asumând acest principiu, nu putem justifica tratarea lui (iii) și (iv) ca identice. De asemenea, un alt lucru care contribuie la conflictul dintre principiul lui Leibniz și mecanica cuantica este acela că în mecanica cuantica particulele nu au traiectorii bine definite și astfel ele nu pot fi distinse între ele la un anumit moment de timp pe baza localizării spațiale. În acest punct, realistul structural vine cu propunerea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fiind implicată pe principiul identității indiscernabililor atunci, asumând acest principiu, nu putem justifica tratarea lui (iii) și (iv) ca identice. De asemenea, un alt lucru care contribuie la conflictul dintre principiul lui Leibniz și mecanica cuantica este acela că în mecanica cuantica particulele nu au traiectorii bine definite și astfel ele nu pot fi distinse între ele la un anumit moment de timp pe baza localizării spațiale. În acest punct, realistul structural vine cu propunerea abandonării ideii că entitățile tradiționale individuale
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
62, 66-69, 74, 76, 82, 83, 86, 88, 89, 93, 94, 127-129, 131, 219 Klein, Felix, 60, 61, 62 Ladyman, James, 165, 167, 201, 205-208 Lakatos, Imre, 114, 120-124 Logică * Cuantică, 101, 104, 105 * Poliadică, 67-68 Maddy, Penelope, 159, 178 Mecanica cuantică, 17, 104-106, 108, 110, 111, 113, 114, 152-154, 160, 207-209 Mill, John Stuart, 79, 80-82, 86, 93 Necesitate, 35, 36, 96, 101, 139, 148, 174 Newton, Isaac, 17, 63, 64, 70, 72, 74, 83, 93, 101, 103, 108, 133
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ale mecanicii cuantice a motivate multe lucrări în filosofia fizicii și a condus câțiva fizicieni remarcabili și filosofi ai științei către viziuni antirealiste ale teoriei. Dar noi suntem preocupați cu cei care îmbină un realism științific cu un antirealism matematic. Mecanica cuantică îi provoacă să explice particulele cuantice în termini fizici necontroversați" (Resnik 1997: 105). 99 Cineva se poate întreba de ce folosesc un astfel de argument, după ce am argumentat că putem respinge argumentele care pleacă de la rolul factorului estetic în matematică
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nu este de mare amploare. Acestea devin din ce în ce mai complexe pe măsură ce există modificări ventilatorii importante când sunt interpretate și cazul este reevaluat pentru a fi supus investigației mai laborioase. Probele spirometrice sunt de rutină în cazul rezecțiilor pulmonare [70]. Se apreciază mecanica pulmonară fluxul aerian prin căile respiratorii, volumele pulmonare și schimburile gazoase (fig. 2.2). Multă vreme au fost considerate standardul de aur în aprecierea întinderii rezecabilității pulmonare, mai ales că majoritatea pacienților cu neoplasm pulmonar, sunt fumători vechi și au
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
În realitate s-a constatat că, dacă se aplică tehnicile moderne de anestezie și se rezecă bilateral 20-30% din parenchimul pulmonar afectat de emfizem, pacienții pot fi extubați încă din sala de operație [189]. Explicația este dată de faptul că mecanica pulmonară se îmbunătățește la această categorie de pacienți, imediat postoperator, lucru evidențiat de scăderea PEEP-ului intrinsec și a rezistenței pulmonare, implicit și de îmbunătățirea fluxului expirator [191]. Deși nu există studii care să demonstreze cu certitudine rolul analgeziei peridurale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
existenței) sau realității, astfel că elementul potențializat nu dispare, ci trece în secundar, însoțind din umbră elementul care se actualizează. Dacă în istoria filosofiei potențialitatea a fost devalorizată și scoasă în afara existenței autentice, în secolul al XX-lea, pornind de la mecanica cuantică, "s-a produs pentru prima oară o interpretare ontologică a posibilității, o ridicare a virtualului la demnitatea ontologică deplină a existenței real-actuale", grație în primul rând lui Werner Heisenberg care "a formulat cea mai importantă consecință metafizică a teoriei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
categorie, pentru a desemna starea cuantică, o "modalitate situată între posibilitatea logică și actualitate" pe care el o numește potentia"485. Gândirea lui Ștefan Lupașcu se constituie în acest areal filosofic, urmărind să dea un răspuns problemei raportului actual-potențial din mecanica cuantică 486. El va prelua ideea de "realitate potențială" sau de "stare virtuală" din teoria mecanicii cuantice, punând-o la egalitate cu aceea de "realitate actuală", văzând în relația lor o dualitate contradictorie dinamică ce devine un fel de structură
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conceptuale asemănătoare celor din fizică: obiect-subiect, unitate-diversitate, mental-fizical, individual-social, fapt-valoare etc., și care încearcă să depășească dispute doctrinare de tipul realism antirealism, absolutism relativism, empirism pragmatism, mentalism fizicalism, internalism externalism, fundaționism deconstructivism etc. Ele tind să accepte perspectiva deschisă de mecanica cuantică, angajând ideea "că realitatea lumii se manifestă ea însăși dual, cunoașterea ei având sorți de izbândă doar din perspectivă holist-complementaristă, singura care acceptă ca reale și esențiale atât obiectul cât și subiectul, atât elementele cât și structura, atât substanța
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
el adaugă: "Ecuația lui Einstein este mai mult decât o ecuație de transformare, este o ecuație ontologică. Ea ne obligă să acordăm ființă atât radiației cât și corpusculului..."771. Istoria dialecticii undă-corpuscul sfârșește de asemenea într-o sinteză, reprezentată de mecanica ondulatorie a lui Louis de Broglie, prin care "suntem conduși să punem în valoare simultan intuițiile corpusculare și intuițiile ondulatorii"772. Noul spirit științific se construiește după o "epistemologie non-carteziană", care înseamnă în primul rând condamnarea doctrinei naturilor simple și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
europeană", în vol. Eonul Blaga. Întâiul veac, Editura Albatros, București, 1997. Cozma, Carmen, Lucian Blaga: filosofarea "sub specia misterului", Editura Timpul, Iași, 2002. Croitoru, Rodica, De la metafizica luminii la metafizica moravurilor, Editura Științifică, București, 1996. Cuny, H., Werner Heisenberg și mecanica cuantică, Editura Științifică, București, 1969. D'Hondt, Jacques, Hegel și hegelianismul, Editura Polirom, Iași, 1998. Da Costa, Newton, Logici clasice și logici neclasice: eseu asupra fundamentelor logicii, Editura Tehnică, București, 2004. Daba, Dumitru, Dialectica naturii și gândirea teoretică modernă, Editura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Politică, București, 1967. 582 Athanase Joja, Studii de logică, vol. I, p. 84. 583 În acest sens, Joja amintește fugitiv pe Gaston Bachelard, cu epistemologia sa non-carteziană, și pe Paulette Février, cu încercarea de a construi o logică specială pentru mecanica cuantică (Ibidem, p. 85). 584 Ibidem, p. 75. 585 Athanase Joja, "Logica și metalogica principiului identității", în Studii de logică, vol. II, Editura Academiei, București, 1966, p. 226. 586 Ibidem, p. 227. 587 Ibidem, p. 234. 588 Ibidem, p. 235
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
114. 727 Cf. Abraham Pais, Niels Bohr. Omul și epoca, în fizică, politică și filosofie, Editura Tehnică, București, 2000, p. 61. 728 Ibidem, p. 61. 729 Ibidem p. 81. 730 Ibidem, pp. 86-87. 731 Cf. H. Cuny, Werner Heisenberg și mecanica cuantică, Editura Științifică, București, 1969, p. 40. 732 Dumitru Daba, Dialectica naturii și gândirea teoretică modernă, Editura Facla, Timișoara, 1981, p. 65. 733 Max Born, Fizica în concepția generației mele, Editura Științifică, București, 1968, p. 48. 734 Ibidem, p. 89
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a lungul timpului, numeroase rezultate notabile cu elevii, la concursuri școlare , fazele locale, județene și naționale. Domiciliul actual: Pașcani Numele și prenumele: Macovei V. Liviu Dată și locul nașterii: 5 mai 1955 - Brașov Starea civilă: căsătorit Studii: Facultatea de Matematică - Mecanică din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași Specialitatea: matematică Gradul didactic: I Vechimea în învățământ: 29 ani (la 1 sept. 2009), din care în unitatea noastră 20 ani Poziția pe post: titular Funcția · Director adjunct din 15 septembrie 2008 - 21
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107359]
-
procesul cunoaște limitări, grade diferite de metaforizare. A se compara braț, cap, variante unice existente în NA (cu grad minim de metaforizare) - unde transferul de domeniu se bazează pe o analogie concretă, cu metaforele braț, cap etc. deosebit de productive în mecanică, tehnică, construcții etc. - unde suferă modificări fundamentale în comportamentul conceptual și semantic, fie la nivelul corpusului, fie la nivelul contextului. A se vedea metafore polilexicale precum: cap tractor, braț port filieră, braț port tarod etc. Gr. καρδία, -ας/ καρδίη, -ης
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
datorită unei alte caracteristici conceptual-semantice a cuvântului latin: "radius, ii"- "bețișor... vargă, bastonaș al geometrului" (Gh. Guțu, 2003: 121) care a permis analogii între cele două domenii. În baza aceleiași matrici se produc dezvoltări metaforice și în limbajul matematic, în mecanică, fizică, dacă ne referim la conceptul de "rază" (rază a cercului, rază luminoasă, spiță a unei roți etc.). Fauna era în mitologia latină, sora sau fiica zeului Faunus - zeu al agricultorilor și al păstorilor, identificat mai târziu cu zeul grec
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de propriété; // es. objeto de propiedad; en. property object) ș.a.m.d. Opțiunea este determinată de arbitrarul legilor economiei, impus de variabilitatea contextelor și a comportamentelor, singura invariabilă a domeniului rămânând diversitatea, nonuniformitatea. Transferul metaforic: termeni comuni cu matematica și mecanica. Numeroși sunt termenii matematici utilizați în științele economice, prin transfer metaforic. Conceptele de mecanism (mecanism economic, mecanism al prețurilor, mecanisme redistributive), fluxuri (fluxuri economice, fluxuri reale și monetare, fluxurile circulare ale venitului), circuit (circuit economic, circuit economic global, circuit economic
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]