3,067 matches
-
și mai lipsit de prejudecăți, poți să nu iei atât de în serios asemenea lucruri. Ba chiar, simțind mereu în preajmă o atare admirație supusă, vei ajunge să îl incluzi pe bietul tânăr într-o imagine de familie... O, solidele, mediocrele noastre sentimente familiale, născute din obișnuință, încredere, comoditate sufletească și toleranță ! Mediocrele și profundele noastre sentimente familiale care dau vieții necesara stabilitate, care eliberează spiritul, lăsându-l să se dedice lucrurilor mai înalte ! Apărându-l... Păstrându-și ochelarii pe nas
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
serios asemenea lucruri. Ba chiar, simțind mereu în preajmă o atare admirație supusă, vei ajunge să îl incluzi pe bietul tânăr într-o imagine de familie... O, solidele, mediocrele noastre sentimente familiale, născute din obișnuință, încredere, comoditate sufletească și toleranță ! Mediocrele și profundele noastre sentimente familiale care dau vieții necesara stabilitate, care eliberează spiritul, lăsându-l să se dedice lucrurilor mai înalte ! Apărându-l... Păstrându-și ochelarii pe nas și șnurul lor tras după ureche, Profesorul își destinde în scaun trupul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu obișnuita ei siguranță de sine... O plăcere a vanității îi animă chipul tânăr sau doar o încă dulce, o încă grațioasă-mică gușă ? Fruntea joasă, recele nas acvilin, buzele lungi și subțiri - o fire egoistă, ba chiar meschină ? O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, în care s-ar părea că nu știm nimic despre cel ce respiră alături, așa cum nu știm despre necunoscutul nostru trup pe care îl folosim în rutină ! Domnul Ialomițeanu aruncă o întrebare cu glas atât de scăzut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să prindă cubulețul de zahăr. Privirea pe care i-o trimite pe sub genele lungi spune îndeajuns despre grija ei autoritară și posesivă. Și, cu aceeași mișcare ce nu admite replică, îi face semn spre felia de tortă, obligatorie. O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, de care s-ar părea că nu ești demn, atât timp cât nu te poți împiedica să-ți vezi aproapele ! Să-l vezi și, văzându-l, să cazi în păcat și să-l judeci ! Dar ce amar este ceaiul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
isprăvise de servit ceaiul. Chiar acesta este adevărul, dar postura de salvator o aștepta de multă vreme. Așa că își ridică prețiosul trofeu, trupușorul care miroase amețitor a fraged și a lapte, și îi potrivește minuscula bluziță de marinar... O, stabilele, mediocrele noastre sentimente familiale, ce-ți dau puterea să o iei mereu de la capăt, dimineață de dimineață, și-ți dau puterea să suporți mereu, seară de seară... — Aș fi preferat să nu mi se dovedească atât de repede dreptatea... Mais c
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adânc în carnea lui ghearele însângerate. însă pe el, la fel ca pe micul spartan, niciun tremur al glasului n-are să-l trădeze ! Va vorbi, înfășurându-se tot mai tare în dantelăria pe care i-o împletește rivalului (acesta este mediocrul tânăr Ialomițeanu, să nu se mai mintă singur), încercând să se apropie. Atât de aproape s ajungă, încât să-i poată pipăi celuilalt mișcările sufletului. — Doar vedem modul nesolidar, lipsit de politețuri, cu care se tratează între ei oamenii noștri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu?!... George e plecat, fetele sînt în tabără... Dar nu vrea. Faptul că Tamara știe ce s-a întîmplat cu el în Ardeal îl doare. O durere mai profundă, în clipa asta, decît afirmația că tot ce face el e mediocru. Cu bine! o aude șoptind. În loc de răspuns, Mihai se întoarce la birou și începe să-și strîngă hîrtiile. Vrea să plece acasă cu coloana curselor de ora paisprezece. Nici măcar nu-și cere voie că pleacă mai repede cu două ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-mă! Am glumit. Păcat! șoptește femeia și-și vede de drum. Mihai înțelege această exclamație ca pe o mustrare și-și zice că mai rău s-a compromis în fața acestei femei. A avut dreptate Tamara: tot ce face el e mediocru, uneori sub această limită. De ce ești trist? îl întreabă Violeta, luînd loc în fața lui, la masa din colț, în sala mică de oaspeți a cantinei. Cred... cred că te-am supărat iar. Dar n-am vrut decît să... să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aici, la țară, definitiv, să-și aducă, din confortul orașului, doar biblioteca și, mulțumindu-se cu un trai mai modest decît cel de acum, să încerce saltul calitativ... Dar știe că nu are putere să hotărască tot ce face e mediocru ! Și, zi de zi, a reparat casa, în special s-a îngrijit de camera mică, să se poată locui în ea pe vreme friguroasă, deși nu vine nimeni aici iarna. Competiția cu marii fizicieni ai lumii visată în adolescență, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a ei. "Și totuși, Maria a avut dreptate; ar trebui să-mi fie rușine că nu mai știu nimic de aceea care a însemnat totul pentru mine..." După numai cîțiva pași, se consolează: "Tamara are dreptate; tot ce fac este mediocru; am luat de bune vorbele celui de după reflectorul pus în ochii mei, poate unul și același cu cel care a desfigurat-o pe Margareta, să-i spună cui i-a dat cheile de la sala cu fișete metalice pe care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o păpușă!... Mihai promite c-o să-i spună Moșului. Apoi închide și se preocupă de finalul scenariului. Telefonul dat acasă l-a răscolit. Simte din nou un gust amar. Înțelege că-i un om slab, tot ce face el e mediocru. O vorbă bună a Anei îl îmblînzește mereu, deși păstrează tot mai des și pe perioade mai lungi amintirea ei culcată pe furiș în altă cameră, cu spatele întors ostentativ spre ușă, prefăcîndu-se că doarme sau chiar dormind de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înțeleg că n-ai cum o face... Ești așa cum mi te-am imaginat atunci, la mine, în nopțile noastre de nebunie... altfel cum mi-aș fi permis să le aduc pe cele două prietene?! Dar într-un spațiu real, devii mediocru, rigid în comportament, cu o gîndire inflexibilă. Ar trebui să mă întreb cum scrii, dar scriitorul se detașează net de om. Scriitorul este, cred, o stare de sentiment, într-o altă sferă, care preia de la om cantitatea de informații necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dar mă trezeam pregătindu-mă să vin încoace. Am înțeles că nu-s decît o femeie oarecare, departe de soț. O femeie care a spus cîndva că urăște mai mult decît orice amorul fizic, acceptînd acum să întîlnească un bărbat mediocru, într-o cameră de hotel de lux. Cînd am văzut că intru într-un hotel de categoria a doua, mi-am zis că ești de-a dreptul meschin. Dar n-am putut să renunț: în palat sau în bordei, păcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vedeam după, chinuită de remușcare, întorcîndu-mă spășită acasă, cu dorința de-a redeveni aceea care am fost. Tu însă... Imediat ce-ai început să-mi vorbești, am înțeles că m-am înșelat tot timpul. Tu nu ești meschin și nici mediocru ești sublim! Îți lipsește prăjina slujind ca lance și lighenașul bărbierului drept coif. Iar pe mine m-ai chemat aici nu pe post de Dulcinee, ci în calitate de Sancho. Tamara se oprește, menținîndu-și privirea ațintită asupra lui Mihai, care se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se destină d-a face studii și eserciții preliminarii, spre a câștiga un coprins oarecare de tecnică. Fără asta nu poate să producă neci sculptorul, neci pictorul, neci cea mai ne-nsemnată operă în artea sa, ba chiar un esercițiu mediocru al ei e posibile numai după ce a {EminescuOpXIV 233} suit schelea abilităței tecnice. Studiile și preparațiunile preliminarii sunt însă pretutindene în arte numai spre aceea pentru ca să se poată mai târziu a se rumpe schelea regulelor și a privi edificiu artei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cea veche. Altfel e la artele acelea la cari ești în stare a (măsura) dejudica ceea ce ți se prezintă (comparînd) alăturînd-o numai cu tot ce s-a produs mai perfect în acea parte unde, va să zică, se poate dejudeca într-adevăr mediocrul și greșitul și unde nu ai de-a adăsta o aparițiune însemnată, pentru a se orienta în privința pretențiunilor și asupra măsurei celor date. Fără-ndoială că măsura mai naltă (hoehere Massstab) se pierde câteodată cu totul daca s-afundă epoce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întru esecuțiunea concepțiunilor sale și cum nu poate ajunge artist, cu toată productivitatea fantaziei sale, fără o cultivare a mînei și ochiului sănătoasă și proprie activităței sale, cum nu poate să capete unul ce se consacră muzicei decât succese foarte mediocre când nu are o sonoritate naturală a vocei și auz muzical, tot așa sunt și în artea noastră oarecari condițiuni naturale a individualităței cari par neapărate pentru ca să producă cineva efecte mari; ba cari pun piedici mari la dezvoltarea talentului, chiar daca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu conștiința libertăței și securităței spiritului. Actorul dezvolat simte ceea 349v ce-ar simți omul poetului în impregiurări, actorul nedezvoltat simte ceea ce-ar simți el însuși, în asemenea împregiurări. Aceasta mă îndreptățea și pe mine să zic că actor (mediocru) bunicel poale să devină orșicine, pentru că n-are de-[a] aduce decât propria sa individualitate în nuanțe naturale pe scenă. Eu și toți actorii tineri, cari nu se au decât pe sine în întrul lor. Criteriul propriu a artei reprezentative
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de sine însuși. Dacă vanitatea de-a trece de-un spirit cult n-ar ordona de-a acoperi câteodată până și aplecarea cea mai internă a naturei sensuale apoi am vedea că mulțimea cea mai mare ar prefera cea mai mediocră reprezentare a unei efemere piese de teatru celei mai admirabile lecturi a unei drame shakespearian. Căci în cazul dentîi se mai grămădește o sumă de divertismente și plăceri prin cari se escită totuși natura sensuală; pe când în declamarea artistică a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se leagănă într-o plăcută siguranță în proprietățile sale teritoriale și, fiind asigurat contra expropri[er]ei, se uită fără multă grijă la dezvoltarea talentelor mai tinere. Publicul însă este condamnat prin această stabilitate la privirea pacientă a unor produceri mediocre, privind poate puterile cele mai bune pentru aceasta neîntrebuințate și legate de bulgărele lor. Dacă așadar prima distribuțiune a rolelor nu s-a urmat în interesul artei, ci a unui individ atuncea neraționalitatea monopolului rolelor, făcute pe conta și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuvintelor ce aparțin familiilor create pe radicalul *per-. Mai e cazul să subliniem ce loc de excepție a putut căpăta acest scenariu lingvistic în viața unui popor ca cel grec? Itineranța grecului, într-o vreme când mijloacele de strămutare erau mediocre, a fost prodigioasă. Sofiștii peregrinau dintr-o cetate în alta, aventurierii politici de tipul lui Alcibiade parcurgeau de mai multe ori într-o viață distanța între Grecia, Asia Mică și sudul Italiei. Coloniștii traversau marea, "roind" în cele mai neașteptate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
porți. Ulițele sânt astfel, încadrate de lungi fațade continue și, în afara pământului pe care calci, a zidurilor și a arcadelor sufocate de lemnul porților, nu vezi nimic. Mă întreb unde să încapă atâta frumusețe promisă într-un loc atât de mediocru la prima vedere. Ajungem la vilă, cu nevasta lui "domnu' Pătru" drept călăuză și purtătoare a cheilor. După ce poarta este descuiată, ne întîmpină, nebănuit, un spațiu modelat după alte legi. Vila albă, cu olane cărămizii și acoperișul rotunjit în cele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de mâncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral. Cărțile edificatoare sânt monotone și își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm; Hegel e ca o flașnetă; Levinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil și îți taie și mai mult pofta de mâncare. O dezabuzare stupidă ― și totuși explicabilă? ― a pus stăpânire pe mine: majoritatea cărților mă plictisesc, filozofia mi-a devenit de mult greu suportabilă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de fiecare dată forma în care trebuie să o facă, echilibrul la nivelul fiecărei specii, creând astfel posibilitatea supraviețuirii ei. Deosebirea este că lichelele nu "curăță specia" ― așa cum fac felinele când vânează ― de exemplarele bolnave, debile, deficitare etc, deci de mediocri, proști sau impostori; lichelele "curăță" societatea eliminând vârfurile, deci nu exemplarul care trage un picior, aude prost sau și-a pierdut un ochi, ci pe cel care păcătuiește prin vigoare, sprinteneală și exces de fantezie. Iată de ce pentru un exemplar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o cameră cu nr. 38. Pentru oamenii din hotel, devenisem „38“: 38 a ieșit, trebuia luată tava de la 38. Eu Însumi, cînd telefonam În exterior ca să aflu dacă aveam vreun mesaj, spuneam: „Alo, aici 38“. Nu era chiar un pseudonim mediocru, 38 ăsta. Prietenii au Început În cele din urmă să se Întrebe, ca și mama, de altfel, dacă romanul va apărea Într-o bună zi. Țineam să fie o carte groasă, o carte mai lungă decît cele ale tatei (declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]