4,293 matches
-
cel care o face cu putință. Astfel, omul adamic se metamorfozează răsucindu-se-n sus, se întoarce la Sursă, trecînd printr-un sejur prealabil în Nimic, care este acea terra promisa despre care vorbeam mai sus. Așa cum presupoziția științei este metafizica, presupoziția lui Adamah este Nimicul. 1.4. CUNOAȘTERE ÎNTRU VIAȚĂ ȘI FRUMUSEȚE Adevărata cunoaștere vine din simpla trăire a vieții, ca un copil, capabil să ne reînvețe inocența de a fi, după ce am orbecăit o vreme, plini de neliniști și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pînă la unificare. Celălalt mă atestă, în mod direct cel mai adesea, iar uneori indirect. Și eu îl validez, prin viziunea mea ca observator. Mai mult, suntem legați în mod ontologic, dincolo de orice context obiectiv și de cîmpul intersu biectivității. Metafizica se opune instinctelor conflictuale. Nu întîmplător Iisus refuză ferm (despre Iisus trebuie să vorbim tot timpul la prezent) puterea lumească, desfide responsabil puterea puterii, voința însăși de putere. Relația cu celălalt nu pune sinele în discuție, dimpotrivă. Transcendența se ivește
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
boboc de floare. Înflorirea e un miracol în sine, viața toată e un miracol, dragostea e un miracol, dar filosofia nu se ocupă de miracole. Nici de taine sau de mistere. Și cîtă nevoie avem de ele! Filosofia are doar metafizica ce mai salvează cîte ceva. În rest, o logică depășită, dialectică și foarte multă rațiune. Sunt instrumente valoroase, dar insuficiente. De aceea, transcendența nu poate fi doar o temă filosofică, ea pune în cauză filosofia însăși. De asemenea, etica nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
egoismul sau indiferența. Pentru filosoful francez, celălalt are prioritate asupra mea, îi sunt ostatic. Aceasta ar fi o regulă de bază, atît individuală cît și colectivă, bazată pe compasiune, care ar fi filosofia primă, fundament pentru lume și pentru existență. Metafizica este înlocuită de relația cu celălalt, care e și orizontală și verticală în același timp. Nu este vorba aici de vreo cutumă, cultură sau lege, ci despre umanitate, despre raportul nostru cu noi înșine, cu limbajul și cu sensul. Levinas
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
generată lăuntric. Tu însuți ești iluminarea. Tu ești martorul celor trei corpuri, al celor trei timpuri și, în plus, ești martor al vidului. El e cel care lipsește atunci cînd nu te numeri. Mediul științific trebuie să împrumute mai mult metafizica ca mod de a judeca, altfel riscă să devină, cu pozitivismul său, un "asasin de suflete", conducînd spre consecințe inedite și imprevizibile, printre care și falimentul său final. Ajung trei secole în care s-a lucrat la statuia lui Descartes
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mai mult întrebările, să dea dovadă de cît mai multă îndrăzneală și incertitudine. El este un filosof dinafara filosofiei, ce caută mereu un alt sens, nemaiîntîlnit, o altă sensibilitate și o altă formă de cunoaștere, fără precedent. De la logică la metafizică, de la politică și literatură la psihologie și filosofie, totul este un joc. Într-un timp aplatizant, în care lumea pare goală pe dinlăuntru și lipsită de alternativă, Derrida reprezintă altceva, el scrie altfel. I s-a spus suprarealist, deși, după
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu găsești în toată lumea"), sau un mod de viață, și asta reprezintă în Răsărit o nevoie profundă ; în timp ce în Apus filosofia a devenit un fel de slujnică a cercetării empirice, ea purtînd ochelarii de cal ai normelor științei contemporane, cu metafizica cedînd asalturilor rațiunii infailibile. În India, puterea e încă sfîntă (Brahman), adică esența vitală secretă a tot ce există, e magică. Vira, sau eroul, nu este bărbatul de acțiune, ca în Occident, ci sfîntul, înțeleptul, care devine stăpîn nu peste
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
protestantismul, cît și confucianismul, ca și oricare altă religie care propune lumii niște exigențe etice raționale va intra, dincolo de un punct, în tensiune cu ceea ce este irațional în lume, pentru că religia nu este o formă de raționalitate, lipsită de orice metafizică. Din acest punct de vedere, mă tem că cele două confesiuni amintite sunt mai puțin niște formule religioase și mai mult unele etice, ceea ce le convine unora de minune, atît în Occident cît și în Orient. Le convine adepților unui
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Marian Papahagi Filosofia lui Dostoievski, Nikolai Berdiaev Filosofia vestimentației, Thomas Carlyle Fizica dragostei, Rémy de Gourmont Fragmente dintr-un discurs (in)comod, Luca Pițu (ed. I, II) Gîndind Europa, Edgar Morin Incantația sîngelui, Vasile Lovinescu (ed. I, II) Introducere în Metafizică, Henri Bergson Ironia, Mircea Doru Lesovici Istoria flirtului, Fabienne Casta-Rosaz În căutarea maestrului, George Bălan Între Orient și Occident, Luce Irigaray Jurnal de călătorie al unui filosof (vol. 1, 2), Hermann Keyserling Lucian Blaga. Geneza lumilor imaginare, Corin Braga Memoria
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
subiective, relative, marcate de elementul timp și de factori instituționali variabili. Apar comportamente așa-zis "non-logice", cauzate de anumite stări de spirit diverse, emoții sau sentimente. Nu vom detalia contribuțiile sociale ale autorului, mai ales că el ajunge și la metafizică și la morală, devenind adept al formelor de guvernămînt antiindividuale și antiplutocratice. Teoria sa socială se fondează, ca și cea economică, pe ipoteza că toate structurile sociale pot fi analizate prin combinarea unui mic număr de variabile de bază, numite
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ca univers. Așa invizibilul se transformă în vizibil, infinitul în finit. Viața a existat dintotdeauna. Cineva formează realitatea gîndind, fără vibrația gîndului neputînd debuta nici timpul, nici universul. Crezînd în materie, oamenii de știință au luat propria decizie metafizică, o metafizică proastă desigur. Potrivit lui Erwin Schrodinger, "ceea ce vedem sub formă de corpuri și forțe materiale nu sunt altceva decît forme ale structurii spațiului". Cînd s-a decriptat genomul uman (2003), geneti cienii au costatat cu surprindere că omul are un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
o credință cu adevărat universală poate fi o credință adevărată. Și dintre teologi mulți doresc să-și păstreze teritoriul protejat în fața avansurilor științei, iar dintre filosofi, însuși Kant declara știința ca fiind incapabilă să rezolve cele trei probleme fundamentale ale metafizicii: Dumnezeu, libertatea și nemurirea. Deci, după Kant fizica, știința în general, nu va fi niciodată capabilă să ne spună dacă există Dumnezeu, da-că avem liber arbitru și dacă viața este veșnică. Totuși, Miguel de Unamuno, în Sensul tragic al
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
într-un anume fel, într-un teatru ce trebuia să-și îndrepte privirile înspre spațiile de dincolo de realitate înspre moarte. „S-a produs atunci, cu siguranță”, își imaginează Kantor, „o înfiorare, o stare emoțională care ar putea fi calificată drept metafizică” și pe care au trăit-o spectatorii „rămași dincoace de realitate”, când au văzut apărându-le dinainte un om „ABSOLUT asemănător cu fiecare dintre ei și totuși (grație unei «operații» misterioase și uimitoare) infinit mai DEPĂRTAT, înfricoșător de STRĂIN pentru
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care separă piatra de psyche, care ignoră veritabilul eidolon, care nu știe să înalțe adevăratul colossos și nici să creeze adevăratul zeu-obiect, care nu e în stare nici măcar să posede un lăcaș sacru, un loc al apariției invizibilului. Fizica și metafizica teatrului Fără îndoială, numeroase elemente ale discursului artaudian despre teatru devin mai limpezi prin raportarea lor la această tentativă de restaurare a forțelor eidolon-ului și ale colossos-ului, adică a materiei ca deschidere spre invizibil. Michel Serres susținea că vinovate de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
teatral piatra și umbra, aliind materialitatea cea mai concretă cu imaterialitatea, Artaud operează o autentică întoarcere la obârșiile semnului plastic ca eidolon antic, cu toate consecințele ce decurg de aici pentru actor, unul care va deveni pivotul acestei fizici și metafizici a teatrului. Actorul, fantomele și efigiile Fără îndoială că unul dintre primele texte importante ale lui Artaud referitoare la actor se află în scrisoarea trimisă de el actriței „Ida Mortermart, alias Domenica”1 (Domenica Blazy juca, într-adevăr, rolul Idei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
destul de macabre. La un moment dat, ea împinge în scenă un leagăn mecanic având aspectul unui mic sicriu, înăuntrul căruia se rostogolesc două bile de lemn. Kantor ne asigură că această mașinărie simbolică este o „glumă”, însă una mai degrabă „metafizică”, am zice, fiind destinată să sugereze „nașterea și moartea - două noțiuni complementare” ce exprimă astfel esența spectacolului. Căci dacă regizorul construiește Clasa moartă în jurul a două universuri, cel al copilăriei și cel al bătrâneții, o face pentru că, aflate la limita
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ca dovadă cu putere de simbol că sunt cu tot ce reprezint și fac al lor, dintotdeauna și necondiționat decât de destin. Cu respect, mulțumesc tuturor celor ce citesc aceste rânduri, Marin Dinu Partea I Pretexte de epistemologie economică Din metafizică, un alt fel de fizică (Faptul care contrariază) A. Provocări din exterior Deficitul ipotezei Economia ca știință are o dublă provocare: să se asigure permanent de consistența enunțurilor sale și să ofere un model explicativ al sistemului economiei postnaționale. Dacă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
mult rearanjat interior, pentru a se asigura de consecințe doar după ce realitatea s-a consumat. Procesul explicativ al Economiei s-a născut sub impulsul și după regulile inducției, iar unii teoreticieni acuză încă - și pe bună dreptate - propensiunea Economiei către metafizică. Această atitudine este încurajată și de faptul că teoria economică admite prea multe asumpții încă de la originile sale moderne, între altele și ca rezultat al revoluției presupuse de secularizarea principiului creator. Revoluția formei Este clar acum că Adam Smith a
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de secularizarea principiului creator. Revoluția formei Este clar acum că Adam Smith a avut o perspectivă metafizică din care a ambiționat să scoată un instrument rațional pe care să întemeieze o teorie științifică. Doar că, deși operația de cezariană a metafizicii pare să fi reușit, dovadă fiind reziliența teoriei la schimbare, copilul a fost scos la lumină fără simțuri: un obiect, până la urmă nefolositor, chiar ireal pentru că nu face parte din zona genuină a conștiinței competiționale a Naturii care este Natura
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
care predicția să fie posibilă nu în sensul extrapolării din mecanică, ci prin insertarea între determinanții proceselor și a capacității umane de a decide în favoarea tendinței pozitive. Se poate vorbi, din această perspectivă, despre adevărata desprindere a teoriei economice de metafizică, un fel de modernitate trăită mai târziu decât alte științe. Poate nu este o exagerare să se susțină faptul că nașterea Economiei se produce doar în a doua modernitate, când se vor fi împlinit acțiunile de reconstrucție conceptuală sugerate de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
extinde între reperul invariabil al legilor naturii și linia orizontului hominizării. În expresie fenomenologică, Economia, pe de o parte, se reduce (după metoda matematică) la o stare punctiformă a materialității vieții, nevoile, și, pe de altă parte, transcende (după metoda metafizicii) la un univers inflaționist, al așteptărilor legitimate de randament. Dar referențialele Economiei nu sunt în sine nici materialitatea, nici spiritualitatea, deși operează cu acestea. Demersul Economiei vizează explicit structura comportamentului uman stabilizat de obiectivitatea nevoilor și tulburat de subiectivitatea aspirațiilor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
limbajul popperian. Condiția și necesară și suficientă a căii contextuale este ca nimic să nu fie exterior capacității de explicație. În termeni hegelieni, dar în sens desăvârșit, tot ceea ce există, și cunoscut, și necunoscut, constituie interioritatea contextului (a eternității, în metafizică). Timpul este reflexia a ceea ce există în context (este reflexia eternității). Contextul este, ca și eternitatea, compact, iar timpul este desfășurat, este flux al conștienței care umple contextul. Timpul este ciclul trăirii, este conținutul existenței care începe și se sfârșește
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
începutul și sfârșitul în interiorul contextelor, cum ne învață fizica recentă (Prigogine, Stengers, 1997). Timpul este o cuantă a eternității (contextului) care pentru individ este finită, dar pentru toate lucrurile corelate în contexte devine vibrație (undă). Ca și la eternitatea din metafizică, funcția contextului este să supradetermine sensul lucrurilor, pe care-l percepem ca evoluție a înțelegerii. Omul asigură curgerea timpului prin breșa pe care, în calitate de viu conștient, o reprezintă în context, ca și în eternitate. Contextul are consistența sistemului. Este metafora
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
înțelegere și explicație în contexte structurante social). Sunt în esență două magistrale complementare ale cunoașterii. Apare de la sine înțeles faptul că magistrala complexității introduce corecții severe în metodele construite pe principiul parcimoniei și al randamentului explicativ la care apelează magistrala metafizică a cogniției. Ea decelează integrul atât ca substanțiere, cât și ca instanțiere, apelează la rațional și la irațional, la experiența completă, adică și la cea practică, și la cea teoretică, la gândirea rațională și la gândirea emoțională, la cunoscut ca
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
se face cu linii aproximative, difuze, chiar neclare și în culori amestecate, în nuanțe ce surprind diversitatea ce configurează complexitatea în realitate. În acest teritoriu al penumbrei (cum îi plăcea să spună lui Roegen) dialectice. Economia se desparte și de metafizică, deși o moștenește, și de fizică, în sensul că operează cu conjecturi, cu concepte difuze, chiar confuze, uneori iraționale (complexitatea are în conținutul ei, matematic vorbind, iraționalul). Conceptele Economiei sunt și dialectice sau poate doar dialectice când operează asupra complexității
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]