5,396 matches
-
timp și cu ce scop, dar nu e sigur că s-ar fi grăbit să mă lase liberă." Aceste amintiri sporiră în mintea mea enigma comportării ei de azi, adică înțelegeam și mai puțin întîmplarea, dar în același timp îi micșorară și importanța pe care i-o dădusem. Simțeam, instinctiv, că sufletul ei mare trecuse printr-o mică eclipsă. Îmi spusei că trebuie să mă prefac că n-am băgat de seamă nimic și firește, să nu mai sun niciodată la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
el veriga cea mai moale. Dar cine ne garantează care va fi lumea viitorului, după ce capitalismul, ajuns în stadiul său cel mai înalt, va putrezi? În noile condiții de evoluție spectaculoasă a tehnicii, numărul muncitorilor cu psihologie clasică se va micșora, vom trăi într-o lume de tehnicieni și ingineri cu altă psihologie și alte moravuri. Marxismul, desigur, va dăinui, ca un excelent instrument de analiză a raporturilor sociale și economice, concluziile politice istorice și filozofice vor fi însă altele, conceptul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Pop ceru revizuirea procesului, dar nu obținu după doi ani de insistențe decât un recurs extraordinar, fiindcă nu i se admise teza că dosarul fusese trucat, procesul se judecă tot după vechiul dosar. Noile probe nu fură admise. Totuși instanța micșoră șoferului pedeapsa la jumătate. Cum doi ani îi și făcuse, peste câteva luni el fu eliberat și repus în drepturi doar ca șofer, îl vizită de îndată pe fostul judecător, să-și exprime recunoștința. Era un ins voinic, liniștit și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care creștea de la o zi la alta! Cum să-i părăsesc? Nu mai vroiam nicidecum. Măsurăm concesiile pe care trebuie să le fac (și eram gata să le fac!) numai să pot apărea în fața lor și să comunicăm împreună, chiar micșorând până aproape de stingere lumina opaițului. Dar de ce râsese Ion Micu? Ce viziune avusese? XIV Nici nu mai eram atent la ceea ce se vorbea. După cafele Vaintrub și Ion Micu se ridicară, se duseră la Matilda, care stătea și tăifăsuia cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
revelație stupefiantă. Vroiam s-o mai ascult, mi-era chiar frică să nu înceteze, să treacă la sentimente mai bune, și rudele, care sânt setoase de spectacol ca toți oamenii, să nu încerce apoi, văzând că gluma se îngroașă, să micșoreze proporțiile catastrofei, să ne îndemne la împăcare, nu s-a întîmplat nimic . " Uite-l, râde, strigă Matilda (poate că fără să vreau, avusesem un surîs?), lui i se par toate astea ceva, așa, de râs, de călcat în picioare. Asta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că a devenit? Am luat eu parte la acțiunile lui?"; Asta urmează să ne dovedești, că n-ai luat!" "Eu să vă dovedesc?"- strigai indignat. Nu mai aveam nici o reținere. Aveam intuiția că nu stătea în puterea acestui om să micșoreze răul care se abătuse asupra mea, era și incapabil și orb, nu cunoștea legile care guvernează viața oamenilor, nici cele făcute de ei, nici cele divine, dar, credeam eu, nici mai mult rău nu putea să-mi facă decât cel
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
multă vreme, parcă de-un deceniu. Intensitate grozavă în trăirea timpului, de unde senzația că trei ani făceau cât zece. "Deci Ben Alexandru nu mai e?" "Ben Alexandru?! A da, nu mai e, a plecat..." "Și istoria filozofiei?" S-a mai micșorat, dar catedra a rămas... Și ce faci tu acuma, unde lucrezi?" "O să lucrez la o bibliotecă..." " Foarte bine, sper să nu abandonezi filozofia... Cândva, mai târziu, o să fii reintegrat, e părerea mea, când se va termina acest proces numit luptă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adică fără iubire. Nu pot să accept să renunț la fericire pe acest pământ, chiar dacă o să mă complac, cum spui tu, multă vreme în plăcerea secretă a căderii. Nici închisoarea grea nu m-a făcut să uit sau să se micșoreze în sufletul meu proporțiile eșecului nostru. Îți dai deci seama, sper, din cele ce-ți spun, cât de mult te-am iubit. Poate că dacă te iubeam mai puțin, mai spusei, cine știe, trufia ta nu m-ar fi rănit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Acum însă nu mă mai interesa, și nepăsarea îmi dădea o astfel de jubilație, încît răsturnai cu o altă lovitură de picior și fotoliul în care mă așezasem atâția ani, martor și el al atâtor scene din care ieșisem totdeauna micșorat în propriii mei ochi, și acceptând mereu și mereu această micșorare, tot sperând că visul meu de fericire poate fi apărat. Îi surprinsei privirea urmă-rindu-mă cutreierată de o multitudine de sugestii ale disprețului și ale unei jubilații proprii, pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu îndrăzni să aibă chiar de îndată vreo inițiativă. Ai fi zis că nimic n-avea să se schimbe... XXVIII Dacă omul ar acorda morții măcar un minut pe zi de meditație, conflictele în care ar fi implicat și-ar micșora importanța și soluțiile cele mai rele l-ar speria mai puțin, ar fi oricum mai îndrăzneț și s-ar bucura mai mult că există. Sîntem însă făcuți să nu putem concepe în noi înșine că am putea muri, să simțim
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Voi veni la înmormîntarea ta și îți voi depune pe mormânt o coroană de flori... În ziua când ieșii din spital tăria gândirii mele, care țâșnise cu putere în ultima mea ciocnire cu Matilda (cînd ne și încăierasem) și se micșorase iar sub amenințarea unei boli în al cărei prognostic fatal crezusem, reînvie antrenând toate forțele sufletului meu retrase atâta vreme în adâncuri. Revenii în casa părintească, unde tata mă primi cu toate sentimentele de odinioară topite, supărat doar de declarația
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din nou, te-am întîlnit la Ninive!" și surâse fulgerător și tot așa surâsul îi pieri, ca un miracol care nu trebuia contemplat mai mult de o milionime de clipă. Și i se stinse și atenția și parcă i se micșoră și prezența, și rămase parcă inertă cu tâmplele în palmele mele, care îi desveleau un chip temător și însingurat, cu privirea răsucită în sus, ca și când în așteptare ar fi fugit de sine. Dar se svîrcoli scurt și mă acapară în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atunci, zisei, că experiența iugoslavă se află pe un drum mai bun?" Nu, mai rău, zise domnul Culala. O economie ori e liberă total, ori e centralizată. Mai degrabă cred că autoconducerea ar folosi într-o economie capitalistă, unde ar micșora în bine, pentru producție, voința negativă a patronului. Un patron slab ar putea, astfel, prin participarea salariaților la treburile întreprinderii, să evite de pildă falimentul, care nu-l amenință numai pe el, ci și pe salariați, care devin șomeri. Cointeresarea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
impetuoasă de la douăzeci și cinci de ani, care vroia să se afirme, eșecul în căsătorie, minele de plumb, mama mea care mă părăsise încă tânără... și chiar iubita de acum, care rămânea undeva foarte departe și foarte în urmă. Toate acestea își micșorau dimensiunile, se topeau în act astă mare a destinului nostru tragic, care ne înghițise și pesic care crescuseră apoi nămeții... În același timp o mână fermă și dulce îmi mângâia ceafa... Mă smulsei de sub hăul închipuirii și sării în picioare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să dea cu ușurință prilej unui milițian ranchiunos să-i facă "figura" unui dușman personal și să-l trimită la răcoare pentru astfel de delicte minore." "Bine!", mi-a spus titularul și a propus foarte rapid aceste modificări care au micșorat apreciabil numărul de "delincvenți" adevărați sau "aranjați'" din societatea noastră. Nu e nevoie de o epopee ca Mizerabilii ca să ne atragă atenția asupra unor deficiențe ale legislațiilor. Dar poetul a vizat mult mai sus, cum am încercat să explic; să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stânci și-și făcu loc printre crăpăturile pantei. Eforturile lui erau încurajate de piuitul regulat al localizatorului ― o muzică plăcută pentru el. Bipurile se amplificau pe măsură ce se apropiau de punctul de origine al perturbației electromagnetice, dar Russ nu voia să micșoreze volumul. Fiecare semnal era ca o melodie: clinchetul ariilor de înregistrări de pe vremuri. Soția veghea asupra bunei funcționări a tractorului și a sistemelor de supraviețuire, în timp ce el conducea. ― Privește: traseul magnetic e din ce în ce mai promițător, îi zise el bătând într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nemiluita; mă așezam la casa mea; duceam sacii de făină în pod; plantam flori și legume; mergeam la culcare și-a doua zi veneam din nou la Facultate, proaspăt și bărbierit. Se-obișnuiau însă repede, scădeam în interes, în luminozitate, micșorându-mă în câmpul lor vizual. Își consumau și ultimele rezerve de curiozitate și brusc privirea dispărea și rămâneau doar ochii, deschiși, inerți, organici. Acum venea rândul meu. Îi observam atent, relaxat, și asta îi scotea din sărite. Le urmăream corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o lentilă neuronală, un filtru de realitate prin care se răsfrângea imaginea României socialiste: uzată, bătrânicioasă, vie. O târa după el, cu nostalgia puștiului care pleacă din cartier cu tot cu lucruri și amintiri. Eu doar puneam lupa deasupra, măream sau micșoram detaliile, îi simțeam prezența printre obiecte și respirații. Vizitam o expoziție de trandafiri ofiliți; până și Paul mirosea a formol. Măcar el nu scria poezii, ca Bidileanu. Într-o seară, s-a întâmplat ceva. Nu mai era vorba nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bretele, prin care de-abia le mijeau smârcurile. Își imitau tații sau vreun unchi alcoolic, vorbind puternic, muncitorește; la ora patru, când ieșeau părinții de la serviciu, fugeau să-și facă temele la „Citire“ sau „Aritmetică“. Intrau la apă monstruos, se micșorau în drumul dinspre maidan spre casă și pășeau pe ușă spășiți, pregătiți s-o încaseze. În mod ciudat (de asta mi-am dat seama puțin mai târziu), creierele lor fuseseră deja atașate la bucățile de carne din pantalon: prematur, inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
hol. Mărunțișul era adunat într-un săculeț sau o șosetă, nimeni nu știa exact și nici nu dorea să afle. Lumea zâmbea, uita de rivalitățile de scară sau pivnițe, îmbrățișată în sfaturi și calcule. Cartierul căpăta altă înfățișare, copacii se micșorau, blocurile vecine pierdeau din claritate, stinse și nelocuite. Oamenii deveneau brusc importanți, vocea li se auzea, ca a pensionarului care intră în direct în emisie: „Bună-seara dumneavoastră și telespectatorilor dumneavoastră!“ Noaptea, caloriferele demontate trăgeau umezeală. Lângă intrare, pe zidurile placate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
câte-o stație, le auzeam respirațiile; dar oare dormeau sau mă judecau și ei pe mine, așa cum procedam eu acum în papilele conice și, mai departe, pe ecranul tubular al minții? Dacă plonjai vagonul într-o celulă retinală și îl micșorai de câteva milioane de ori, n-ai mai fi dat de noi acolo, ci de-alte creaturi, imposibil de închipuit. La 200 de nanometri, pe granița dintre viață și radiațiile terminale ale nervului optic, sub fluxul microscopului electronic, fojgăiau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu lupa pe el, și n-am dat de nimic, dar poate dumneata ai mai mult noroc. Oricum, să-ți mai zic o ultimă poveste.“ „Vă ascult.“, l-am încurajat. S-a tras înapoi peste masă și alunița s-a micșorat la loc. „Vine tot din Marea Britanie, doar că ne mutăm puțin în timp. Din secolul 18 în 20. După cum ți-am pomenit, presbiterienii n-au lucrat singuri atunci când s-au hotărât să distribuie altfel fotocaina. Au apelat la prietenii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în care Mihnea să aibă peste 7 milioane salariu, Nicu Boboc să joace la „Steaua“, iar Cezar să știe inginerie moleculară și să nu se mai bâlbâie. Un spațiu demn, încăpător, strălucind de benzi cortextuale. Puteam fi mândri. Copacii se micșorau, ca un desen pointilist, până nu mai rămânea decât un schelet transparent, gata să fie suflat de vânt. Scena i-ar fi plăcut Mariei, s-ar fi bucurat s-o evalueze. Dar Maria dispăruse (sau poate mă aștepta acasă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rigide este încetinită din grija justificată de protejare a mediului înconjurător, atât timp cât nu au fost puse în funcțiune sisteme reale de reciclare și depozitare. Pornind de la aceste funcții principale, ambalajelor li s-au cerut și alte funcții: 1. de a micșora pierderile, deteriorările și deșeurile la distribuitor și consumator; 2. de a accelera manipulările și operațiile comerciale; 3. de a facilita stocarea; 4. de a îmbunătăți rentabilitatea suprafețelor de vânzare; 5. de a vehicula informațiile; 6. de a asigura promovarea produsului
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
a primit o primă relativizare odată cu dezvoltarea fizicii cuantice. Dacă în fizica clasică, deterministă, omul nu era decât o verigă în marele lanț al cauzelor și efectelor, o dată cu fizica modernă și cu demonstrarea relațiilor de incertitudine, distanța radicală subiect-obiect se micșorează, la fel ca și sensul idealului de obiectivitate. Dacă pentru Newton realitatea era una independentă de subiect, noul ideal de obiectivitate promovat de teoria cuantică nu se obține prin detașarea obiectului de subiect, ci prin precizarea intervenției subiectului cunoscător în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]