2,760 matches
-
februarie 1973, în fruntea publicației a fost numit ca redactor-șef poetul și publicistul Adrian Păunescu, cu un renume de personaj incomod pentru „aripa” conservator-birocratică a oficialității comuniste, de „răzvrătit” (din interiorul sistemului, firește, și în interiorul limitelor admise) și de militant pentru restituirea unor adevăruri până atunci ocultate de propaganda regimului. Într-un editorial cu valoare de program, intitulat Să ne merităm numele!, noul redactor-șef explica: „O nouă serie a revistei «Flacăra» se deschide astăzi. Trăind prea mult în obișnuința
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
înseamnă Flacăra.” Proclamând intenția de a face ca F. să devină o revistă ardentă, „o adevărată flacără”, Adrian Păunescu înregistra necesitatea militantismului, dar preciza: „Vom fi militanți, dar nu vom îmbrăca în nici un caz cămașa sordidă a formalismului așa-zis militant. Vom milita pentru nou, pentru progres.” În sprijinul legitimității noilor obiective ale revistei era invocată, nu fără abilitate, autoritatea liderului partidului și statului comunist, Nicolae Ceaușescu, ale cărui benedicțiune și îndemn erau citate în final. Editorialul definea atât în literă
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
anticariatele bucureștene. A îndeplinit diverse munci pentru a-și putea plăti taxele școlare. În 1920 e angajat corector la „Anuarul economic al României”, și peste un an va conduce librăria socialistă „Casa Poporului” de pe strada Brezoianu, loc de întâlnire al militanților socialiști și social-democrați. Aderă la Uniunea Tineretului Socialist, al cărei președinte devine (1924-1926). Între 1923 și 1926 activează în gruparea studențească de stânga care edita publicațiile „Ideea universitară”, „Cultura nouă”, „Viața universitară” și, o anume perioadă, „Scânteia”. Debutează în 1922
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
publicația lui Bacalbașa cu mai multe articole politice. Chestiunea țărănească, propaganda șovină, morala burgheză sunt, de asemenea, teme dezbătute în paginile periodicului socialist. Partea literară a gazetei era subordonată țelurilor politice. În articolele sale, A. Bacalbașa pledează pentru o artă militantă care să reflecte frământările sociale. Bacalbașa folosea nu mai puțin de douăzeci și cinci de pseudonime, pentru a semna articolele politice și literare, proza și versurile, recenziile și notele. Dintre acestea, mai cunoscute prin frecventa întrebuințare și în alte periodice la care
DEMOCRAŢIA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286730_a_288059]
-
, Sterie (22.VIII.1897, Aminciu-Mețova, Grecia - 11.VI.1981, București), eseist. Este fiul militantului aromân Vasile Diamandi-Aminceanul. A urmat școala primară în satul natal, apoi Liceul român din Salonic; continuă studiile liceale la Ianina, Bitolia și București. Tot la București este student al Facultății de Litere și Filosofie (1919-1922), iar după absolvire funcționează ca
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
a ideologiei fasciste în spațiul românesc. Revista reflectă tendința de abatere de la principiile dreptei în favoarea legionarismului, fie și într-o formă incipientă. O „ediție specială” a numărului 10 din 1931 este consacrată luării de atitudine împotriva suspendării revistei „Calendarul”, publicație militantă de dreapta sub direcția lui Nichifor Crainic. Este, de asemenea, condamnat ministrul de Interne C. Argetoianu pentru măsurile represive luate împotriva studenților legionari care manifestaseră la Tutova în sprijinul candidatului lor. De dreapta este revista prin apelul la naționalism, elitism
DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
de melancolie și ironie subtilă, apare în ciclul Catedrala îngenuncheată. Alteori sensibilitatea este apropiată de poezia populară, care îl influențează în structurile unor teme și în expresia prozodică (Ritual). D. scrie, de asemenea în spiritul vremii, poezie patriotică, civică și militantă, larg cunoscută și recunoscută în epocă. În afara volumelor axate exclusiv pe această temă, La stema țării (1977), Cu inima curată (1977) și Pentru eterna vatră românească (1983), poezii patriotice conțin majoritatea cărților lui D., vorbind emfatic de istorie și strămoși
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
1977, 30; Voicu Bugariu, Expresivitate și elocință, RL, 1977, 47; Iorgulescu, Scriitori, 57-58; Baltag, Polemos, 243-247; Cornel Moraru, „Ritualuri intime”, FLC, 1978, 50; Ioan Adam, Ritualul confesiunii, T, 1979, 4; Laurențiu Ulici, Sentimentul locului, CNT, 1979, 32; Mircea Popa, Patosul militant al poeziei, TR, 1979, 39; Șerban Cioculescu, „Îngândurat ca pietrele munților”, FLC, 1979, 45; Zaharia Sângeorzan, Fascinația originilor, RL, 1979, 50; Lit. rom. cont., I, 590-594; Nicolae Ciobanu, „Îngândurat ca pietrele munților”, LCF, 1981, 9; Martin, Paranteze, 98-105; Paul Dugneanu
DRAGOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
de ateu (1938), Mișu Constantin Dragomirescu. După război, colaborează la „Orizont” (revista lui Sașa Pană), la „Flacăra”; în 1946 e prim-redactor la ziarul „Înainte” din Brăila. Împreună cu Gh. Climantiano publică în 1947 Manifest poetic - profesiune de credință a poetului militant. În 1951, ține cursuri la Școala de Literatură „M. Eminescu”, lucrează, încă de la înființare (1951), ca redactor-șef al revistei „Tânărul scriitor”, joacă un rol important în transformarea acesteia în „Luceafărul” (1958), unde deține rubricile „Mic dicționar poetic”, „Dintre sute
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
protagoniștii revoluției de la 1848 din Muntenia, G. este numit de Guvernul Provizoriu director al Ministerului din Năuntru. În timpul exilului s-a stabilit la Paris, unde a rămas până în 1858. După întoarcere, mai ia parte la viața politică (a fost un militant pentru Unirea Principatelor) până în 1863, când se retrage definitiv. I-au fost atribuite câteva însemnări interesante din zilele revoluției, apărute în 1880, în „Amicul familiei”, sub titlul România în anul 1848. Amintiri și episoade de călătorie. Traduceri: Molière, Domnul Pursoniac
GRADISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287326_a_288655]
-
în perioada lui vieneză (Mihail Eminescu, 1914). Luându-și doctoratul în litere în 1913, G. va funcționa ca profesor la un liceu din Cernăuți. În august 1914, după declanșarea primului război mondial, trece în Regat, unde se află în tabăra militanților pentru intrarea României în război de partea Antantei. Ca profesor, predă germana la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, dar solicită plecarea pe front, unde va cădea eroic la numai 31 de ani. Atras de timpuriu de literatură, G. debutează în
GRAMADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
Încă vreo treizeci de autori, printre care Baudelaire, Rimbaud, Barthes, Foucault, Deleuze sau Fukuyama. Despărțirea lui Houellebecq de revista care-l repudiază atrage retragerea sprijinului oferit revistei de editura Flammarion unde, se-nțelege, apăruse romanul discordiei. Scriitor de-acum notoriu, militant, el provoacă un scandal Încă și mai mare În 2001, cînd scoate pe piață Plateforme, un roman cu cronici foarte proaste - unele, cea din Lire de exemplu - sau foarte bune, dar, În orice caz, foarte multe. În Critique (imediat după
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Paradele gay nu au loc la Paris, nu se mai ascultă nici muzică disco - un gen gay, așa cum ne reamintesc studiile de gen americane. Centrul avangardelor nu se mai află În Franța, revendicările sociale aparțin sans-papier-iilor magrebini. Iar asemenea fraze militante nu se vor mai scrie niciodată: „Dacă clitorisul detronează vaginul ca centru al plăcerii feminine, bărbații pot să se teamă de a Înceta să mai fie indispensabili din punct de vedere sexual”. Nu departe, dar pe malul stîng al Senei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu tocmai fidele, ale iremisibilei maladii. Prietenului care nu mi-a salvat viața, Protocolul compasional, publicate de Gallimard În perioada „revenirii la povestire” a romanului francez, ating tiraje de 200.000 de exemplare, iar autorul lor devine reperul unui ethos militant anti-SIDA și pro-minorități sexuale de o parte și de alta a Atlanticului (filmul american Philadelphia este din 1994, Guibert moare În 1991 iar Freddy Mercury, liderul lui Queen, În 1993: este epoca numită de Frédéric Martel a „hecatombei”, cu urmări
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
interioară”, Într-un spirit umanist cît se poate de clasic, reușita ei depinzînd de “calitatea tentativelor noastre (subl. aut.): adică felul nostru de a introduce În viață puțină frumusețe surîzătoare, după ce a fost dezvăluită urîciunea”. În măsura În care romanul ei este unul militant, atunci pentru viață, libertate și fericire militează el, și o face foarte determinat, dar, din păcate, atît de explicit, mai ales pe final. Într-un bar, Într-o noapte, o presupusă criminală, Irène (naratoarea) Își povestește (revarsă ar fi cuvîntul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de sens à ce qui l’entourait, au monde. C’est passé, pensa-t-il, Șa va passer. Jean Echenoz, Le Méridien de Greenwich Sociolog de formație, ajuns la Paris pentru a scrie o teză de etnopsihiatrie (tatăl lui e psihiatru), fost militant de stînga În tinerețe, Echenoz este astăzi, la douăzeci și opt de ani de la debut, la nouăsprezece de la primul premiu obținut și la opt de la câștigarea premiului Goncourt, produsul-fanion al editurii Minuit, unul dintre puținii scriitori francezi cu amprentă. Consonant cu spiritul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În ultimele, minimalismul muzical este reluat formal și tematic de cel literar. John Cage și Samuel Beckett compuneau În aceeași perioadă (ei mor de altfel la trei ani distanță, primul În 1992, ultimul În 1989). Monotonia, repetitivitatea, "fordismul" unei arte militante În felul ei Împotriva alienării omului de către tehnică acompaniază metafizica hermenutică evazionistă a unui Heidegger și, În cu totul altă gamă, accesele retorice ale unor critici ai capitalismului atît de diferiți ca Herbert Marcuse sau Sartre. Americanii ar arunca minimalismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să se orienteze după criteriul gratuității (de la Kant citire), un criteriu absolut și obscur În același timp, cedînd intenției de a servi diferitelor cauze. Cauză politică, cauză „ontologică”, cauză progresistă nu În ultimul rînd, atunci cînd, preluînd din mers pozitivismul militant al socialismului științific, a permis constituirea unei false „științe” a literaturii („teoria literară”). Așadar, adecvarea literaturii la estetică este imposibilă, chiar dacă numai principiile estetice, pe care creatorii le urmează, ar trebui să decidă valoarea textelor și locul lor În canon
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
polemizează violent cu avangardiștii de la „unu”, reproșându-le falsul modernism și lipsa angajării sociale, se îndreaptă el însuși când spre formule suprarealiste (Vioara destrămată), când spre un sentimentalism ascuns, deghizat în veșminte medievale (Tristan și Isolda, Envoi), când spre romanul-reportaj „militant” (Viața șantierelor. Constructorii). Vocația, câtă a fost inițial, cedează constrângerilor și noua încercare lirică din anii 1945-1947 eșuează în cântece despre partizanii greci și o „baladă despre Gheorghe Dimitrov și mama sa Parascheva”. Superioară se arată publicistica pe teme culturale
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
sârguința, luciditatea, disponibilitatea și, mai ales independența (față de mode, grupări, doctrine rigide, fanatisme scientiste, estetice sau ideologice și, în general, față de orice interese extraliterare), C.-E. a dobândit o autoritate greu de egalat. El nu este un critic „de generație”, militant în numele unei grupări generaționiste. Este un critic - întâmplător, tânăr - care scrie cu egală atenție despre literatura unor scriitori din toate generațiile. În volumul Concert de deschidere - organizat pe secțiuni: poezie, proză, critică și istorie literară, eseu și publicistică, jurnale, memorii
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
fără reticență simpatiile sale social-democrate și a avut de suferit mai mult de un deceniu din cauza acestora. Sub influența social-democrației și a concepției gustiene, el nu s-a limitat să fie un simplu investigator social, ci a fost și un militant social. În concepția sa, sociologia are, pe lângă un scop teoretic, și un scop practic, acela de a fundamenta științific acțiunea socială. Evident că în perioada comunistă o asemenea concepție era prost privită, socialismul științific fiind singura fundamentare pretins științifică a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Lupta de clasă” (1962-1981). Între 1948 și 1950 și între 1969 și 1982 a fost profesor și decan al Facultății de Ziaristică a Academiei „Ștefan Gheorghiu” din București. A colaborat la „Viața românească”, „Diplomat Club”, „Anotimpuri literare” (Timișoara) ș.a. Publicist militant, conducător la „Scânteia” al sectorului cultural, semnatar al unora dintre cele mai dogmatice articole de directivă literară din perioada stalinistă și din cea imediat următoare, I. demasca ceea ce el numea „falsele «modele»”, fiind împotriva revenirii numelor lui Ion Barbu și
IGNAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287508_a_288837]
-
romancierul continuă să facă investigații pe arii minore. Concentrându-se asupra vieții a două surori, el folosește metoda simetriilor contrare în construcția personajelor: Felicia - ștearsă, severă, posacă și instruită, Maria - frumoasă, exuberantă, superficială. Femeilor le corespund parteneri pe măsură: un militant comunist și un anost director general. Destinele lor, ce păreau perfect paralele, se întretaie brusc, cele două surori îndrăgostindu-se, fatal, de același bărbat: vajnicul militant comunist. Tot conflictul decurge din acest joc de linii, izbutită fiind doar construcția. Un
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
posacă și instruită, Maria - frumoasă, exuberantă, superficială. Femeilor le corespund parteneri pe măsură: un militant comunist și un anost director general. Destinele lor, ce păreau perfect paralele, se întretaie brusc, cele două surori îndrăgostindu-se, fatal, de același bărbat: vajnicul militant comunist. Tot conflictul decurge din acest joc de linii, izbutită fiind doar construcția. Un roman de o factură cu totul deosebită față de cele anterioare este Unde începe noaptea (1945). Renunțând la stilul foiletonistic și la analiza psihologică a individului, autorul
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
a fantasticului la prezentarea scriitorilor incluși în antologia Roumanie fantastique. Spiritul independent și, implicit, polemic, erudiția suplă, rigoarea și coerența lecturii caracterizează următoarele două cărți ale lui D., Spiritul Romei (1979) și Visul lui Scipio (1983), concepute în vădită orientare militantă și restauratoare, vizând moștenirea noastră latină. Eseurile din Fiul Craiului și Spânul (1998) atestă întemeierea clasică a reflexivității criticului. Cartea cumulează, în două secțiuni (Repuneri în... și decăderi din drepturi și Acolade comparatiste și alte reevaluări), o suită de investigații
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]