3,813 matches
-
de bor și de amoniac! Alunecând pe sol, din poala lui Uriel, învelișul cel pliat, puturos și netrebnic, dezvăluie erecția viguroasă, tantrică, a Îngerului. Coitus interruptus! Măi, măi..., deci nu a glumit cu noi! Îngerii au sex! Sex funcțional! se minunează și Dănuț. Halal! Io-te-te și la ăsta! fluieră surprins Șobolanul, printre dinți, coborând șișul. Ce mai basculă are, băi, să moară mama mea... Dar nu mai apucă să sfârșească. Sticla pătrățoasă, goală, de tequila, mânuită de Avocat ca
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
introduse în camera ei, unde aștepta o doamnă micuță, foarte blondă și mirată, drăgălașă și simpatică. ― Uite! făcu doamna Alexandrescu, arătînd-o triumfătoare. Tânărul îi sărută mâna ceremonios, zicînd: ― Sunt fermecat, doamnă Mimi! ― Cum ai cunoscut-o așa dintr-o dată? se minună doamna Alexandrescu. ― După frumusețe și încă după ceva! răspunse Titu. Mimi râse. Era măgulită de galanteria tânărului. Gînguri: ― Mi-a spus mama că ești poet. M-am convins acum și eu. Îi ceru insistent, secondată de maică-sa, să explice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar nu există nici o lege care să...? întrebă Titu, plin de indignare. ― Legile sunt pentru noi, cei mici și umili, zise învățătorul Dragoș cu tristețe. Pentru încătușarea noastră... Glasul și înfățișarea învățătorului dovedeau sinceritate fără umbră. Titu Herdelea, ascultîndu-i, se minuna cum se poate să se tolereze niște stări atât de barbare. Chiar dacă Dragoș ar exagera, ca toți cei ce suferă greu, și încă durerile lui trebuie să fie crâncene. Își zise că va vorbi negreșit cu Grigore Iuga, care trebuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
are să-ți pară rău că n-ai ascultat glasul. Trâmbițele dreptății sună și oamenii nu le aud, că și-au astupat urechile cu noroiul păcatelor. Și vor veni călăreți cu săbii de foc pe armăsari albi, iar oamenii se vor minuna și nu vor pricepe că i-a trimis Dumnezeu să pedepsească lumea cea plină de rele... Titu asculta năvala de vorbe, uluit mai ales de înfățișarea omului. Petre îl ostoi: ― Lasă, măi nene Antoane, că dumnealui n-are vreme de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Eugenia plecară pe ploaie. Nadina, văzând din ușă cum răsucea firele de apă un vânt aspru, se zbîrli: ― Mi se pare că eu voi fi înaintea lor la București. Bătrânul Iuga își freca mâinile mulțumit: ― Lasă, drăguțo, că asta e minunată pentru semănăturile de toamnă! Asta face multe milioane, multe de tot! ― O fi, papa, dar eu nu sufăr ploaia nici la oraș! La țară barem o detest! Grigore se schimbase de când sosise Nadina. Numai după ce a strîns-o iar în brațe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de pasiune, întocmai precum nu fuma de dragul beției tutunului. Se credea obligată să facă tot ce e susceptibil să o ridice deasupra altor femei ca o statuie divină. Se contempla în oglindă îndelung, goală din cap până-n picioare, și se minuna cum s-au putut îmbina atâtea forme și linii superbe într-un singur corp. Umbla goală în apartamentul ei toată dimineața ca să se poată admira în voie. Raul Brumaru era ca un capriciu și o codiță, necesar unei femei elegante
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se zgribuleau, dar nu se risipeau. Pe la amiazi, Matei Dulmanu sosi cu alți câțiva din Lespezi, aducând știrea că și pe la ei au trecut călăreții. Irimie Popa, pândarul arendașului Cosma, se întorcea din Vaideei și spunea că și acolo se minunează lumea ce să fie cu călăreții care au poruncit ca oamenii să bage plugurile îndată în moșia boierului... ― Ce să fie, măi Irimie? îl desluși Leonte Orbișor. Ne-a mai venit și nouă rîndul! ― Nu v-aduceți aminte de când vă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sufletul! Să știi, Matei!... Rămâi sănătos! Țăranul se dădu la o parte bombănind, în vreme ce arendașul își îndemnă calul: ― Hi, Ortac!... Haidem, că-i tîrziu!... Țțț! 2 ― Da ce-o fi azi cu oamenii de stau toți ascunși pe-acasa? se minună Busuioc, ieșind pentru cine știe a câta oară în pragul cârciumii și uitîndu-se pe uliță. Că de la mușterii ca tine slabă nădejde de viață, măi Spiridoane! Spiridon Răgălie băuse o măsură de țuică și o plătise. Ar mai fi cerut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
părinții ei. De două săptămâni, de când s-a întors de la țară, nu s-a întîlnit deloc cu Tanța. Ea nu s-a mai arătat, iar el n-a îndrăznit s-o caute. Fu primit bine de toată familia. Tanța se minuna, și se bucura, și se îmbujora de fericire. Jean i-a strâns mâna parcă numai ieri s-ar fi despărțit. Vorbiră mai mult de nunta lui, care era fixată peste câteva săptămâni după Paști. Jean îi propuse să-i fie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după ce am citit, mi-e teamă că acest semnal nu este un S.O.S.! Ash nu vorbi. Când se hotărî după un moment, vocea îi era lipsită de emoție, ca de obicei, în pofida importanței revelației lui Ripley. Aceasta se minună de sângele rece al corespondentului ei. ― Dacă nu este un apel de naufragiu ce este atunci? întrebă el politicos. Și de ce acest ton nervos? Ești nervoasă, nu-i așa? ― Nervoasă, și-ncă cum! Mai rău, dacă Mama are dreptate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încerce să se debaraseze de ea, când era lipsită de putere, iar Parker într-o stare mai rea. Da, dar, dacă era; nevinovat, ar fi trebuit să fie la fel de rănit ca să aibă aceeași reacție. Nu făcu nimic, iar Ripley se minună. Cel puțin, primele cuvinte fură previzibile atunci când se hotărî să protesteze: ― Dacă ai ceva pe suflet, spune. Încep să nu mai suport veșnicele insinuări ipocrite. M-am săturat să tot fiu acuzat. ― Nimeni nu te-a acuzat. ― Nu mai spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
munți, se spune că ar avea și un lac subteran și alte comunicări (ieșiri) cu exteriorul. Numai turiștii special pregătiți și informați, pot intra și vedea totul. Acum este în stare naturală, neamenajată de loc. Peisajul și aerul au fost minunate: în vârful unor munți golași, aproape de cer, deasupra norilor, cu o vedere liberă deasupra crestelor muntoase până departe, cu liniște și singurătate. Cu aer curat și vânt permanent. Dar fiind invitată, din politețe, am mâncat mâncare gătită. Deși gazda spunea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pe hartă, să văd unde ne aflăm. Nu era pe nici o hartă. Nu știam unde sîntem și încotro mergem, dar era un drum ca-n palmă și cel mai frumos spațiu mioritic din cîte văzuserăm. N-am apucat să ne minunăm însă de două ori ce frumoasă țară avem, că drumul s-a oprit la fel de brusc precum începuse. Și așa am ajuns, după o probă de safari, la Dunăre, în loc de Munții Godeanu. Ei, și dacă tot a fost să ajungem la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aruncîndu-mi o privire ucigătoare. Altă dată a fost rîndul unei doamne în vîrstă să se răstească, pițigăiat, la un grup de tineri : „închideți, dragă, geamu’, că trage !”. „Cred că sîntem singurul popor din lume pe care îl trage curentul !” - se minunează o tînără revenită de la studii. „șapte ani am stat în Canada și nu am auzit pe nimeni văitîndu-se de așa ceva. Ei bine, cînd vedeai pe cineva că închide geamul într-un mijloc de transport, puteai să fii sigur că e
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fi încheiat. — și ce-o să faceți după ce terminați casa ? îl întrebăm noi pe alt căjvănean. Dacă o să mă plictisesc la un moment dat, o să mai fac o casă, ne răspunde acesta, după un moment de gîndire. — Păi, de ce ? ne minunăm noi. — Ca să vadă lumea că sînt om muncitor ! ne răspunde acesta, fără să ezite. În Certeze, polul „caselor făloase” din România, se pare că unii dintre primii proprietari de astfel de case au început să și le dărîme pentru a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ploiești. Cînd i s-a spus că un străin vrea să adopte un copil abandonat, dr. Luiza Popescu a atras atenția că majoritatea provin din „fabrica de copii” a țiganilor. „Cum pot americanii să vrea să adopte țigani ?” - s-a minunat ea. „Genetica este singurul lucru care contează încă de la început. Ha ! Un astfel de copil va sfîrși aproape sigur prin a fi un hoț !” Declarația lui Popescu - comentează Kohn - este o ilustrare izbitoare a puterii unei idei de a rezista
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Petrecerea lîncezea toropită de căldură. Mîncarea nu prea tenta pe nimeni, iar băuturile se limitau la citronade cu gheață. B. Îmi toarnă jumătate de pahar dintr-o sticlă cu un cangur pe ea. — E australian, îmi mai explică el. — E minunat ! îi răspund eu. Și așa începe o discuție de cîteva ore despre vinuri și arta lor. Discuție e mult spus, căci aportul meu se limita la cîteva întrebări mirate și confirmări entuziaste. Apogeul este atins de povestea despre „degustarea de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sistem de tubușoare și filamente cărămizii, trandafirii și violent stacojii, nespus de dureroase. Se ridică de pe scaun și se apucă să scotocească prin marele șifonier ,așezat pe peretele de lângă ușă. Trase afară lenjeria și îmbrăcămintea de damă, încă o dată se minună de norocul pe care îl avusese, ca el să aibă o soră, dublat de încă unul, și anume ca sora lui să aibă aceeași înălțime cu el. Cât de cât, deci, hainele ei se vor potrivi. Găsi întîi un set
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acum un halat vișiniu, prin deschizătura căruia i se vedea pieptul osos fără pic de păr, am urcat cu toții în turnuleț, pe scara de lemn care se răsucea o singură dată în jurul unui stâlp rece ca gheața. Acolo sus era minunat. Și astăzi mi-aș dori din toată inima să locuiesc într-o astfel de cămăruță, rotundă, cu patru ferestre ogivale. Pe jos era parchet, care mirosea a lemn lustruit cu palux. Un covor persan minuscul, tocit până devenise aproape străveziu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
goarne mici de alamă, iar pe cealaltă mai multe cabluri electrice. Pusă la curent, mașinăria emitea cu o repeziciune burlescă măsurile verdiene. Se adunaseră în jurul celor doi mai mulți mecanici, clienți și chiar elevi de la școala de lângă Autoservice, care se minunau de ciudatul obiect cântător. Arhitectul se întoarse acasă însoțit de tânărul mecanic, care îi montă sub capacul Daciei noul claxon. Apăsând discul din centrul volanului, el stârni un adevărat val de sentimente contradictorii în rândurile locatarilor, sentimente mergând de la admirație
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
n-aș avea curajul să-ți spun toate acestea, plângea Maitreyi. Trebuie să-mi spui și tu toate fetele pe care le-ai iubit înainte de mine... ― N-am iubit niciodată, răspunsei eu, întunecat. ― Cum ai putut trăi fărî dragoste? se minună ea. Și ești mult mai mare decât mine, te-ai fi putut dărui în voie atâtor iubiri... Ezitai o clipă, pe gânduri. Maitreyi mă ghici. ― Nu, nu dragostele tale, fetele pe care le-ai ținut în brațe. Să nu-mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
obicei mă anunța cineva al casei), am găsit pe doamna Sen și pe Maitreyi. Nu vorbeau. Voiam să par neturburat și cred că am izbutit de minune. D-na Sen îmi căuta ochii, și eu nu mi-i feream. Mă minunau privirile ei drepte, scrutătoare, încercînd parcă să pătrundă în adevăratul meu suflet; fața căpătase o concentrare ciudată, cu un zâmbet batjocoritor înverșunîndu-i buzele înroșite, ca totdeauna, de pan. Mă servea tăcută, politicoasă, și apoi se așeza iarăși cu coatele pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca să mă uit în oglindă. De-abia mă recunoscui. Fața îmi era palidă, suptă, uscată, și sprînceneîe răvășite, parcă le smulsesem; nu știu ce dungă se adâncise la colțul buzelor, care mă schimba cu desăvârșire, dîndu-mi un aer de aprigă voință. Mă minunai descoperind pe fața mea o hotărâre virilă și putere de a acționa, însușiri pe care le pierdusem de mult. (De atunci nu mai cred în expresia oamenilor. Mi se pare că regulile schimbării feței nu au nimic de-a face
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrea. - Antigona, spuse von Balthasar, privind-o zâmbind. Sau poate Cordelia, sprijinind pe regele Lear. Leopold ar fi ghicit îndată. El e regizor. El ar fi înțeles. Ar fi știut cum să privească, și să se mire, și să se minuneze... Ne-au văzut și femeile, și s-au luat după noi, făcîndu-și cruce. - Dar unde vreți să-l duceți? izbucni von Balthasar când am trecut de biserică. Nu-l vedeți că e orb și surd? - Nu e orb, spuse Ilaria
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sub acoperișul unui singur cadru de referință" (Northcraft, 1983, p. 23). Celebrarea "înțelepciunii unice" a fiecărei teorii este ideea care stă la baza demersului propus de Northcraft. În ceea ce privește practica motivării, autorul susține că "perspectivele curente cu privire la motivarea angajaților pot fi minunat de utile și predictive, atunci când sunt separate de interferențele cu aspectele, problemele și semnele de întrebare ridicate de alte teorii". Măsurarea motivației în muncă este sinonimă (în mediul organizațional) cu procesul de evaluare a motivației angajaților. Acest demers de evaluare
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]