2,604 matches
-
guvernează această bogată țară de aproape o sută de ani și condiția locuitorilor este mai mizerabilă ca la sosirea lor". După ani de război cu mari pierderi, putința de a reuși să păstreze aceste state asociate în Uniunea franceză este minusculă. Franța se înfundă în viesparul indochinez. Mareșalul Alphonse Juin, după o inspecție pe front, întocmește un raport, sugerînd guvernului de a părăsi Indochina, trecînd-o în sarcina Națiunilor Unite. El considera că Franța a pierdut războiul. Mai tîrziu, mareșalul de Lattre
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Prin răchite și arini zeci de glasuri ne țineau de urât. Erau mierlele și ciocârliile grăbite în a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte o frunză lată de brusture și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cărți, și de discuțiile îndelungate pe aceleași teme. Mai târziu ne-a condus prin mănăstire, la grajduri (se pare că orientarea religioasă impunea să nu mânânce carne, însă comercializau, prin schimb, produse alimentare), și apoi în chilia lui: o încăpere minusculă, cu un pat la capătul căruia își improvizase un șifonier (acolo, nu puteam să nu remarc, avea niște blugi). O asociere curioasă, blugi, pulover din mohair și sutană călugărească! Mobilierul era întregit de o masă simplă, o poliță cu cărți
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă universală trecea în neființă, metodic, sistematic și diabolic toată suflarea Terrei. "Soarele s-a topit și a curs pe pământ." Îngrozitor!! Munți de lavă vulcanică incandescentă, rostogolindu-se din înaltul zenitului asupra unei planete minuscule, căreia o forță malefică, având puteri discreționare, ilimitate îi semnase deja nemilos, cu sânge rege de asasin profesionist, tragicul certificat al extincției veșnice... Transformată într-o cochilie carbonizată, Planeta noastră hălăduia printre galaxiile infinite ale Universului, căutându-și propria identitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
potrivită pentru realizarea acestei intervenții chirurgical-estetice de restaurare a picturii. M-am oprit. Ținând pictura în mâna stângă, sprijinită de piept, în dreapta având bisturiul meu ad-hoc, am împuns cu vârful la baza bobului infim. Nimic. După mai multe încercări neizbutite, minuscula excrescență a fost dislocată, iar în locul ei a rămas un gol de mărimea unei gămălii de chibrit. Acum Maica Domnului se uita la mine nedumerită și îndurerată, vrând să mă întrebe cu ce greșise față de mine, de ce am schilodit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
semnale stridente și câteva pufăituri de taur întărâtat, pentru a-și manifesta astfel superioritatea forței brutale și disprețuitoare față de pigmeii pe care-i târâse până aici, abandonându-i lângă o rampă de încărcare-descărcare la marginea unui triaj, dintr-o gară minusculă în câmpia Bărăganului: Dudești. Întrucât de la drum și până la linia ferată terenul era plat și foarte aproape, aici vara se încărcau pepenii și mai apoi sfecla de zahăr, fiecare cu destinația sa. Când am ajuns la punctul zero al călătorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și-a făcut sfânta cruce, iar noi, mașinal, am copiat întocmai mișcările mamei. Avortonul a renunțat la rânjetul lui tâmp și stupid, străduindu-se să înțeleagă textul rugăciunii șoptit de mama. Dar nu pricepea nimic. Pesemne că efortul depus de minusculul său creier de batracian tembel pentru deslușirea textului a fost atât de intens, încât era cât pe ce să dea ortul popii, cauza fiind o pustiitoare comoție cerebrală. Mama, în ciuda faptului că trecuse la ortodoxism, de-a lungul întregii sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fierbinte. Mai încolo, am cotit-o pe drumul de miriște țepoasă care era strada numărul 3, mergând pe ea până la intersecția cu strada numărul 9, unde urma să ne ridicăm noi casă. Eram Micul Prinț al lui Saint-Exupéry, hălăduind pe minuscula-i planetă în căutarea unui prieten ipotetic. Locul viitoarei case era situat pe un teren mai înalt, după care urma o vale. Mama era afară din bordei, neliniștită de întârzierea mea. Apoi m-a zărit de acolo, din deal. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și apăsat pământul de sub picioare, presărând paie din când în când pentru a obține o compoziție omogenă, dar destul de moale, aptă a fi introdusă în forme. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid brațele unite spre cer, coborându-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca aripile obosite ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
soare. (...) Desculți, cu folmoștoacele de paie în mână, asemenea unor saltimbanci în fața totemurilor noi, cei patru frați, călcam sistematic și apăsat pământul de sub picioare, presărând paiele. Călcam lutul în ritm de dans, ca într-un ritual primitiv al unor triburi minuscule și sălbatice, încă nedescoperite, din imensa junglă amazoniană. Avântam rapid brațele unite spre cer, coborându-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca aripile obosite ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ceilalți morți ai săi. Mai curăță mormintele, mai aprinde câte-o lumânare... așa se mai pregătește și pe sine pentru cele veșnice. În rest, viața mamaiei se împarte între creșterea celor câtorva găinușe ouătoare ce scurmă după râme și grăuncioare minuscule prin ograda modestă și așteptarea copiilor pentru o zi-două vara, la un grătar și-un pahar de vin curat, de butuc, din propria gospodărie. Sufrageria era pregătită pentru baia de picioare. Dar și vârstnica elevă. Închisese televizorul la care obișnuia
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu atâta ușurătate, iar jos, lumea e lăsată pradă mizeriei, când se creează atâtea posturi de necesitate mai mult decât dubioase... iar nouă, învățătorilor ni se taie suma din leafă și suntem sugrumați de neplata cu lunile a acestei lefi minuscule... astăzi nu ne prea arde de lecții model și de chestiuni teoretice, de metodică.” ...” Ne vom schimba atitudinea când vor veni alte vremuri, când legile și drepturile vor fi sfinte pentru oricine și când nu vom avea nevoie să le
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din 1948, cu care se deschide această corespondență, s-a păstrat doar sub formă de ciornă în Arhiva SW. Pentru a reda cât mai fidel paginile manuscrise, am recurs la o serie de adnotări, marcate în josul paginii cu cifre romane minuscule, însoțite de un minim cod de transcriere filologică a particularității manuscriselor; îi mulțumesc domnului profesor Dan Slușanschi pentru îndrumarea inițială în acest sens. Legenda acestor semne este următoarea: < > - pentru indicarea literelor care lipsesc în original. ( ) - pentru completarea fie a cuvintelor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dvs. scrisoare*. Vă scriu în mare grabă, întrucât abia ne-am întors la Chicago, iar asta din cauza unei operații mici, dar supărătoare, pe care Christinel a trebuit să o sufere la Paris. Este vorba de o nimica toată: o glandă minusculă (se numește Bartolini) i se inflamase la începutul lui august și a trebuit să fie operată la începutul lui octombrie. Iată cum ne-am stricat vacanța din cauza acestui accident idiot. La Ascona, la Abano (unde am reluat băile de nămol
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
est-europeană. Cunosc extrem de puține date din genealogia familiei sale - a crescut În orașul dunărean Oltenița, dar l-am auzit la televizor mândrindu-se cu o bunică maramureșeană! -, tatăl său a fost un comunist curajos Într-o perioadă grea pentru acest minuscul partid, Înainte de război, când această grupare politică era mai mult sau mai puțin manevrată de Stalin și de clica sa cinică aflată la mii de kilometri distanță, și care, se pare, la comandamentele acestuia, a trebuit la un moment dat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
românești de vârf În „,momentele” În care această târzie și fantastică contopire, unire națională, ar fi trebuit cimentată și „vegheată”, În anii și deceniile de, În sfârșit!, libertate statală și cetățenească; tangaj periculos al acestui „vas național tânăr” Între un minuscul partid comunist, format „devreme”, prin anii ’21-’22, și care, ascultând de centrul extremist ideologic al unui imperiu străin și Întotdeauna dușman intereselor noastre, contesta tocmai această Unire, și... formarea, la polul opus, al unui alt grup extremist care voia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
literatură fantastică sunt mulți, Hasdeu aparține Însă speciei mai rare de creatori care Îmbină știința cu ficțiunea. Spre sfârșitul vieții, ducând până la capăt „căutarea absolutului“ (și sub influența morții unicei sale fiice), Hasdeu a devenit spiritist: și-a construit un minuscul castel la Câmpina (Între București și Sinaia), loc privilegiat al dialogului cu cei de „dincolo“, și și-a completat opera cu texte privitoare la spiritism (Sic cogito. Ce e viața? Ce e moartea? Ce e omul?, 1892). Nu mai puțin
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
merită să fie descoperite. Geniul constructorilor de biserici s-a manifestat aici nu În mare, ci În mic. Nu În grandoarea ansamblului, ci În capacitatea de miniaturizare și În finețea detaliilor. Cele mai mici sunt și cele mai remarcabile, precum minuscula Biserică Stavropoleos (1724), extrem de uvrajată, În spiritul artei brâncovenești. Contemporana sa, Biserica Crețulescu (1722), cu delicata ei siluetă și roșul cărămizilor aparente, produce un neașteptat efect de contrast, așa cum e așezată, lângă fostul Palat Regal și vizavi de fostul Comitet
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și pasăre declanșaseră ceva oribil în mine, iar sentimental acela s-a disipat complet când m-am aplecat și am ridicat păpușa. Am întors-o și am văzut becul roșu pâlpâind în ceafă, semn că fusese activată. Am închis întrerupătorul minuscul de sub luminița roșie și l-am închis pe Terby. Se auzi un huruit, apoi păpușa rămase țeapănă. Când am lăsat-o jos pe patul lui Sarah, lângă perna mutilată, am remarcat că păpușa era caldă și ceva pulsa dincolo de penele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a lui Jenică Tatos . Mai trăiește? Clădirea lui Lovinescu a devenit prea mică și pentru faptul că o parte e locuită de Lala cu soția lui. Mai mulți cunoscuți de ai mei au vizitat Muzeul și n-au putut găsi minusculul colț al activității mele. Pe unde va fi așezat bustul Muncitorului? Colonelul Ciuntu, care și anul acesta a vizitat familia lui din Fălticeni, a fost și la Muzeu. Pentru informații a avut nenorocul să dea peste un tânăr nepregătit, care
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Fălticeni am predat și Geografia. Mi-aduc aminte și astăzi de clipele când tocmai explicam elevelor despre univers și formarea planetei noastre. La un moment dat, observ copiii (...) cu ochii măriți, ca și mine probabil, de groaza a ceea ce este minuscula noastră ființă În văzduhul Întunecat! În concluzie, ce bine că noi ne ocupăm cu lucruri mai frumoase! Noi vă dorim din tot sufletul numai bine și sănătate. Cele cuvenite Doamnei și Dvs. și Încă o dată multe, multe mulțumiri pentru cuvintele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
solstițiul de vară. O zi lungă, încărcată de impresii, cu câteva reprize de ploaie și o furtună. E ultima noapte petrecută în Vestul prosper înainte să intrăm pe drumul denivelat al Estului. Lumea de acasă îmi pare mult prea îndepărtată, minusculă, izolată, atemporală. Atât timp cât nu ieși din „țarc”, cât rămâi în universul tău strâmt, capeți dimensiunile umile ale lumii la care te raportezi. Când însă comunici cu alte spații, mai ambițioase, ești excedat, te extinzi pe dinăuntru, nu te mai poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și o altă față a orașului, pe care am cunoscut-o din primele ore ale aflării noastre în orașul lui Petru cel Mare. Mi-e greu să mă abțin să nu descriu și eu acest revers lugubru - de fapt, o minusculă parte a lui - pe care l-am simțit pe pielea noastră. Celor ce vor citi aceste rânduri, le cer iertare pentru redundanță. Hotelul în care suntem cazați este o clădire de cinci etaje, uriașă pe orizontală, cu coridoare lugubre, mohorâte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că Matei a avut un moment de superficialitate critică sau de aversiune momentană. (După mai bine de un deceniu de prietenie strânsă, după sute de nopți, mii de ore de dispute și întâlniri ideatice entuziaste, purificatoare, vitale și esențiale pentru minuscula noastră insulă „vie și gânditoare”, o insulă ce plutea într-un ocean de dușmănie, vulgaritate și falsă artă, Matei Călinescu reține din toată efervescența mea ideatică, din solidaritatea cu el și cu arta sa, doar faptul că... i-am sugerat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o carte de proză a lui Mircea Eliade, 19 trandafiri. Am scris, extrem laudativ, această cronică, e vorba de una din cărțile mai modeste ale marelui istoric al religiilor, și, în final, mi-am „permis” să adaug o mică, o minusculă rezervă, dând astfel cât de cât credibilitate întregului meu exercițiu critic. Când dl Mămăligă mi-a înmânat ziarul cu recenzia, am observat că dispăruse rezerva mea, unică, și, la întrebarea mea de ce a tăiat-o - fără să mă-ntrebe, se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]