2,450 matches
-
față de putere, ce ajunsese la forme absurde, de fapt: nerușinate! Și România s-a Împărțit În două, cei care sufereau, cei mulți, și trebuiau să Învețe să fure și să mintă cât mai bine - sub ochii copiilor care ne priveau mirați! - ca să supraviețuiască - vai, cum! -, și cei care „conduceau”, unu-două milioane, și aceștia, prinși În formele militare, de coercițiune mai ales, administrative și politice, care „descopereau” o nouă putere: cea a haitei, care, organizată pe interese imediate și substanțiale, implicit traficul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de „oițe sociale” de pe Întinsul noii Republici Populare, un fel de „carne de tun” a istoriei „recente”, o carne fragedă, orice s-ar zice, victime pasive și care alunecau spre marginalizare și ratare socială cu acea privire umedă și vag mirată a unor animale Împinse spre tăiere, pe mari benzi rulante. Spuneam mai sus că nu a fost o formă a ghinionului, ci chiar apariția sa, deși atunci, pentru mine, familia mea și toți cei care mă Înconjurau, „el” avea cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mea mantra - “Glumesc, glumesc doar “ - și atunci o prezentam din nou pe prietena mea de moment unor oameni care o cunoșteau de ani de zile. Fata își ridica privirea din oglinda plină de dâre de cocaină, aruncându-mi o privire mirată, apoi se cutremura și se apleca din nou pentru ca o altă linie albă să dispară printr-o bancnotă de douăzeci de dolari strâns înfășurată. După nunta ceea - după ce Robby m-a ținut de mână pentru întâia oară - a urmat începutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de timp mai lungă - până la Malbork mai rămân vreo 8-9 ore de mers - și e un bun prilej să ne cunoaștem mai bine și să discutăm pe diverse teme. Annie Saumont și Jacques Jouet - doi esteți incorigibili - mă ascultă oarecum mirați, dar și, cred eu, cu ceva interes. Aș fi tentat să presupun că lor chiar le place ceea ce aud de la mine, dar își camuflează cu iscusință reacțiile. Despre literatură: noul roman francez, Nathalie Sarraute - mai puțin, chiar deloc prizat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne-au scăpat unora dintre noi. Când, în sfârșit, renunțăm la vorbă și încercăm să adormim, răpuși de oboseală, ne trezește o bătaie insistentă, nervoasă, în ușă. După destule ezitări, îi deschidem. O fată din stafful german își dă seama, mirată, că a încurcat adresa. Wow, I’m sorry, I’m sorry!... Aud pentru prima dată un torent de înjurături românești în Trenul Literaturii... 9 iulie, duminică Minsk-Brest VITALIE CIOBANU: E 9.15. Minskul ne întâmpină cu bulevarde largi, flancate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și Matei, care i-a fost învățăcel și asistent la catedră, m-a recomandat ca un „viitor bun prozator, romancier chiar!”. Vianu m-a privit adânc, cald, cu imensa-i, catifelata-i privire și mi-a spus nesigur sau doar mirat: - Da, da... Ne cunoaștem, parcă...?! Am povestit această întâmplare ca să arăt perfecta singurătate în care trăiam atunci, anii cincizeci, ce m-a împins la actul acela cvasi-disperat și cam nesocotit de a pune marele om în fața unui tinerel necunoscut ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost însă mai direct, categorisindu-ne ca „dușmani ai partidului, ai comunismului!”. - De ce, mă rog frumos? au strigat din sală unii colegi curajoși, mai ales evrei, îi țiu minte pe Mirodan, Nina Cassian și alții. - Cum, de ce, a replicat Barbu, mirat, ridicându-și sprâncenele și întorcându-se spre tovarășii activiști de la c.c. sau de la „municipiu” - pentru că nici unul nu e membru de partid! Apoi a arătat un exemplar din Francisca, ironizând cele câteva fraze de prezentare a lui Matei Călinescu ce
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ne oprim: "A! ce mai faci cucoane? Ce mai faci? strigă omul negru și bărbos cătră doctor, care se dăduse jos, și întinde o mână lungă, arsă, cu multă prietenie, peste gardul de spini. Ce mai faci? Bine, zice doctorul mirat. Apoi dă un strigăt de mirare: A! nici nu te cunoșteam! Ce mai faci? zice repede bolborosind bărbosul, cu voce mare. Încotro mergeți? de unde veniți? De la Probota? La Hârlău? Aha! da! aha! da! Vra să zică ești bine! Ești sănătos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țarinei. E un băiat desculț, îmbrăcat în zdrențe. Târziu, pe drumul Hârlăului, îl vedem din nou în urma noastră, pășind prin praful drumului, ducând de funie boii moșneagului care duce o parte din calabalâcurile noastre. "Ce-i cu băiatul ăsta? întreb mirat. Ia un drac, zice moșneagul. S-a ținut de la Probota cât colea în urma noastră, și numai ne-a ieșit înnainte ca un drac. Acu merge și el la Hârlău..." Și băiatul, clipind, mă privește cu coada ochiului și zâmbește fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din când în când tufele, căprarii înjură înnăbușit, domnul maior Ghelemè tace și oftează, domnul maior Stoianovici oftează și tace. Unul are capul atârnat pe piept, altul are capul spre cer înnălțat. Și când se începe lupta ei singuri rămân mirați și nedumeriți de ce se petrece în juru-le. Pocnesc puști, bubue tunuri, zboară călăreți, zadarnic, comandanții nu mai trăesc, au murit până la trecerea viforului, adică până când generalul și-a spus cuvântul și toți au răsuflat. Tu, cumetre, om de 103 chilograme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pe curînd”. În ziua următoare a venit iar. Și-a mai făcut una și a scos patruzeci de dolari. Am pus pe masă zece cutii și am păstrat două. - Astea-s pentru mine, am zis. S-a uitat la mine mirat. - Iei? - CÎnd și cînd. - E-un lucru rău, a zis, clătinînd din cap. Cel mai rău lucru care i se poate Întîmpla unui om. La-nceput toți credem c-o putem controla. CÎteodată nu vrem s-o controlăm. A rîs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
agricultură În Angola dacă nu ne poate da nici o informație, a zis Morton. - Și care-i faza cu banda asta de hoți de mașini? a zis tipul cu pipa, Întorcîndu-mi spatele și plimbîndu-se prin cameră. - Ce bandă? am Întrebat, realmente mirat. Ceva mai tîrziu mi-am adus aminte de o scrisoare veche de cinci ani, În care se făcea o referire la mașini furate. Omul Îi tot dădea Înainte. Își ștergea fruntea și defila prin cameră. PÎnă la urmă Morton i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
facă asta, scoate-mă de-aici imediat! S-a Întors repede și mi-a zis că a prins În sfîrșit la telefon un doctor care părea să știe mersul. Era doctorul avocatului, care n-avea legătură cu clinica. - A părut mirat cînd i-am zis că nu ți-au dat nimic. A zis că o să sune imediat la spital și-o se asigure că se ocupă de tine. CÎteva minute mai tîrziu a venit o soră cu o seringă. Era demerol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un ofițer ungur trufaș și obraznic. Pe când îl inventaria, se întoarse către mine și, rânjind, îmi zise: „România Mare“. Iar eu îi răspunsei tare: „Aceasta la pacea generală o vom vedea, până atunci să nu vorbim“. Se uită la mine mirat și plecă cu mașina, fără a mi da bonul obligatoriu. Când văzui eleganta limuzină ieșind din curte, ce rău îmi păru că am ascultat pe Marghiloman când mă asigurase că trebuie s-o las spitalului, și că nu-i dădusem
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nenorocit, ca întreaga serie a celor duse de Austria în secolul trecut. Cum poate bănui o astfel de soluție la al nostru final, care nu se va în cheia decât după congresul păcii? „Dar mai crezi în victoria noastră?“ exclamă mirată și uitându-se la mine cu ochi speriați. „De n aș crede, m-aș omorî.“ „Ai fi în stare!“ îmi zise cu tristețe. Iată spiritul celor mai mulți conservatori de aici. George Știrbey prezidase cu Beldiman întrunirea de la Craiova și subscrisese cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noastre în Bucovina, proprio motu, se zicea. La Iași, reprezentanții Antantei au cerut retragerea guvernului Marghiloman, cu care nu admiteau să lucreze. Acesta fusese tocmai la rege și se înapoiase acasă când fu rechemat de urgență la Palat. Era foarte mirat, căci i se părea că Saint-Aulaire și Barclay îi erau bine dispuși. Regele îi afirmă contrariul și îi notifică chiar venirea generalului Coandă la guvern. El nu se temuse și nu ar fi găsit naturală decât pe a liberalilor. Ionel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în stânga și în dreapta am nimerit cu ușurință la Centrul Județean de Creație din localitate. Spre mirarea mea, ajunsesem primul, cu toate că veneam de la cea mai mare distanță, din Moldova. După ceva timp a apărut și pictorul Gustav Hlinka, gâfâind și puțin mirat; deși mă așteptase în gară, nu ne văzusem unul cu celălalt. Credea că nu am ajuns și nu știa nimic de mine. Când m-a observat pe holul instituției, un zâmbet i-a schimbat radical expresia feței, urându-mi un
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
am auzit încă vorbindu-se despre ciudatul personaj, la mult timp după trecerea lui la cele veșnice. Devenise și erou de anecdote, plasat de cei care-l evocau în situații dintre cele mai năstrușnice, stârnitoare de râs. Am fost însă mirat când l-am auzit la Capșa povestind despre el pe Tașcu Gheorghiu, pe la începutul anilor ’70. Fostul suprarealist, impenitentul boem și noctambul, devot al lui Mateiu Caragiale și traducător inspirat al lui Lampedusa, își amuza copios convivii mai tineri cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
într-un moment de luciditate soția putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana, dar bătrânul îmi explică, cum că ea nu-și mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Și-atunci îl întreb mirată: Și totuși, dvs. vă duceți zilnic ca să luați micul dejun împreună? Cu un surâs dulce și o mângâiere pe mână, îmi răspunde: E-adevărat că ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu știu bine cine este ea. Am
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
care l-am cunoscut veșnic preocupat de gândul morții. Îl Întreba pe medicul nostru, Martinescu: — Care este, doctore, lovitura de glonț care nu iartă? — În cap! i se răspundea - și rămânea colonelul meu dus pe gânduri. Iar la Întrebarea mea mirată: de ce Îi poartă ordonanța, ne dez lipită de el În Împrejurări dificile, sacul plin cu cizme și bocanci de tot felul? - Îmi răspundea: — Păi am auzit că, dacă ne prind nemții, mai Întâi de toate ne scot cizmele din picioare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trist și obosit, a biruit asupra ei și asupra noastră, curând și neînduplecat. BĂRBATUL POSEDĂ (CÂND LE POSEDĂ) CAPACITĂȚI șI REzerve de generozități pe care femeile le ignorează, le subestimează, le disprețuiesc când sunt Încă tinere și Încrezute. Erau totdeauna mirate, proastele, când, prin 1920, deci Încă tânăr, le culegeam de pe stradă În pantofii lor găuriți, prin zloată, le Încălțam și le duceam din urmă, ca pe niște gâște rătă cite, la părinții lor din provincie, de unde fugiseră de rușinea unui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aripa din spate un foarte vizibil D(eutschland) și mânat de șoferul de casă mare al lui Nae, În livrea... (șoferul, nu Nae). ...O Întâmplare stupidă ne-a măturat brusc pe Neli și pe dulăul ei cel rău din atenția mirată, dar superficială a contem poranilor, dintre care unii abia mai avură curiozitate, timp și bună dispoziție ca să privească spre vinovata plângându-și rochi țele forfecate de o mână tremurând de jale și de patimi rele, sau Înspre vinovatul ușor de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Gării de Nord, obeză și cu picioarele elefantine, În ponosite straie pseudo-mo nahale și cu o cruce ca de stareță la gât, ofe rind drept-credin cioșilor iconițe ieftine, „Visul Maicii Domnului“ și „Minunile Sfântului Sisoe“, izgonitorul dracilor. Ne recunoaștem și ne zâmbim mirați unul altuia, ca pe tărâmurile cele Îndepărtate unde toți ne vom Întâlni, nici tineri, dar nici bătrâni, nici buni, dar nici răi, ci după cine știe ce mă sură sau cântar și cu mai cine știe ce chipuri sau straie, care nu ne sunt
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pricep, până se întremează cât de cât și e în stare să vorbească. *** În aceste împrejurări fac cunoștință cu cel care îmi va deveni cel mai apropiat prieten și care se recomandă firesc, fără emfază: Lazarus, înger. Nu mă arăt mirat, nimic nu mă mai miră de când am plecat dintre cei vii. Lazarus are înfățișarea unui om obișnuit, pare un băiat de optsprezece-douăzeci de ani, seamănă ca două picături de apă cu fratele meu Victor, atâta doar că are aripi. Lazarus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-Truman e specialist în visele acestea cu pământeni, să mergem la el, să ne zică el. Pornim spre stânca unde își are sălașul Truman, condorul care vorbește. Ajungem acolo plutind. Truman pare să fi prevăzut vizita noastră: nu se arată mirat că îl căutăm. Ne măsoară cu ochii lui scormonitori, zâmbește, dacă e de imaginat o pasăre care să zâmbească. Iau încă o dată seama la el, mai atent: observ că e pleșuv și dă impresia că e bătrân, că are sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]