17,356 matches
-
patul cu rotile a transportat-o de la S. I. P. O. în salonul de spital. Sunt zorile unei noi zile. Îngrijitoarele și-au început munca. Totul trebuie să strălucească de curățenie când începe vizita de dimineață. Nările Dorei percep cu acuitate mirosul de dezinfectant în timp ce un dialog între cele două femei o tulbură. Oare visează sau chiar aude : Insistă bine după noptieră ! Acolo s-a ascuns pisica roșcată în noaptea în care în salonul ăsta lucrurile n-au mers prea bine... Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată în alb și cu miros de busuioc. La acest "destul" s-a adăugat însă un "mult prea destul" tulburător, acel "început al începuturilor", cum denumise Dragoș scurtul lor răstimp de dragoste. Și acest "mult prea destul" nu o lasă să adoarmă. Îi este prea cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un râs nervos când am văzut pe masă resturile festinului lăsat de foștii ocupanți care părăsiseră locul în mare grabă. Resturi de mâncare pusă direct pe masă, bâzâite de cohorte de muște albastre, cârpe murdare mototolite aruncate peste tot, un miros greu alterând fără nici o rușine parfumul delicat de liliac. Descopeream monogramele mamei pe zdrențe sfârtecate din cerșafuri din damasc fin cu care se curățaseră cizme soldățești sau se ștersese funinginea îmbibată cu grăsime de pe plită. Singura cratiță care rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar un ospăț care trebuia împărțit cu încă două guri ! Carnea de iepure era cam neagră și tare, dar lintea cu ierburi era gustoasă. Colacii erau cel mai frumos cadou care trona sub brăduțul al cărui parfum acoperea toate celelalte mirosuri. Lipsea vodca din care ne-ar fi plăcut să oferim celor doi oaspeți și nu ne-ar fi displăcut nici nouă, femeilor, câte o înghițitură. Atmosfera de sărbătoare s-a instalat greu, prezența celor doi străini ne stânjenea oarecum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bărbat a cărui vârstă nu o puteai defini, atât era de năpădit de barbă și de eczeme. Picioarele umflate erau protejate doar cu niște obiele legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-am cerut să și le scoată a consimțit fără nici o reticență, iar eu am fost îngrozită în fața rănilor vii care îi acopereau corpul. Văzusem deja destule plăgi, abcese, degerături, dar nimic nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Vasili l-am mai revăzut peste ani. Primăvara revenise cu cortegiul ei de ciripit de păsări, de muguri care se grăbeau să se deschidă sub căldura razelor de soare, de parfumuri de verdeață și de flori care dominau chiar și mirosul de spital. Pentru mine însă iarna sufletului era mai grea ca oricând, iar gândurile îmi erau neîncetat la Minodora. Îl ajutam pe Gerhard la o operație grea : o femeie infectată care pierduse mult sânge și risca să își piardă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care l-a numit Emanoil-Nole și l-a trimis în viață și în Țară spre a modela români, nu cu dalta, cu mistria sau cu drișca, ci cu știința, cu cuvântul, cu condeiul și cu trișca. Și în aer persista miros de praf de pușcă, de pilitură de oțele, de vremuri grele și nedrepte bariere. Și Crivățul bătea dinspre Siberii... Și în scurtă vreme a spulberat Hora și Doina, a pălit Codrul și Malanca și ne-a lăsat numai cu Dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
satului am privit îndelung către ogorul nostru de La Stejari ce dăduse la iveală acele dese ca peria, de culoare sângerie, ale colțului de secară aruncată sub brazdă la mijlocul toamnei. Priveliștea aceea mi-a declanșat atunci nu numai gustul acrișor și mirosul cald al pâinii bine rumenite, ci și durerea înstrăinării ca o plagă sângerândă. Tata, cu un picior zdrobit încă din toamnă sub povara unei rădăcini de stejar, abia vindecat, trăgea de oiște alături de căluțul Bubi, încercând să suplinească lipsa celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fost mereu pricinuite de atingerea unilaterală a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile îndurate s-a mai adăugat și un fel de alean al străinătății, un sentiment al depărtărilor care îți pustiește sufletul și-ți răvășește gândurile despre spațiul natal, cu miros de mere coapte și cu zâmbete din partea celor dragi. În orice muncă te-ai afla, băștinașul te privește de sus, chiar dacă ești cu mult peste nivelul lui de pregătire. El știe doar că tu, oricine ai fi, vii din Terra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
știi pe unde-i intrarea în prăvălie, fetițo? Ia caută-mă pe-afară! Urgent! S-a stropșit stăpânul casei înainte ca fata să le fi adresat rugămintea pentru care a îndrăznit să le tulbure tihna prânzului. Umilită și rușinată, cu mirosul de tocăniță aburindă încă în nări, Vasilica s-a trezit numaidecât în mijlocul curții și apoi în stradă, ținând cu toată forța de cănița pe care o avea în mână. Vezi că pun câinii pe tine și-i spun dirigintei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mângâi, după ce m-am depărtat de carnea mea îndestulată, în sfârșit, când peste noi se lasă noaptea și când am impresia că percep câte ceva din mine, ce parcă plutește între viață și moarte, singurătatea nu mi se umple decât cu mirosul acru de plăcere al subsuorilor femeii care zace prăbușită alături"... Când eram mică, mă întrebau toți, așa cum sunt întrebați copiii, ce doresc să devin atunci când voi fi mare. Eu aveam o admirație atât de profundă pentru Dumnezeu, care iubește necondiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un colț unde licuricii stăteau împreună, îngrămădiți ca să le fie mai cald. Mi-ai distrus și bucățica de suflet care mă pâlpâiau în ultima mea bucățică de suflet (pâlpâială, rămasă). Respirația este suflată puțin câte puțin, și se simte un miros dulceag de mușețel. Sau de gălbenele. Și iată, Lacrima Maicii Domnului, freze, crini, garofițe, zambile, puf de păpădie, rapiță, lăcrămioare, trifoi, spic de grâu, panseluțe, salvii, petunii, trandafiri, clopoței, cacadâri. Toate acestea-i colorează patul de moarte, unde va dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
s-a închis, Creanga mi-a furat cununa. Cine oare, cine oare Cine mi-a văzut podoaba? Să pătrund aerul de mister ce te înconjoară ca un fum de țigară ofilit. Mă rog la rugul crucii tale. Aerul își schimbase mirosul și în textura sa era impregnată boală. Copacii erau în rânduri, sinistru de ordonați, de parcă ar fi fost plantați de om. "Pășește ușor" sau "agonia sufletului". Ciorile se împleteau, alergând în interiorul unui cerc, ca într-un dans ritualic, pregătitor. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și vântul, o greșită limită subtilă între restul și mediul ei, cu nimic mai intim decât holul pustiu (și nearanjat) al blocului. Astăzi primise corespondență. Scrisoarea avea ceva din aerul învechit și prețios al lucrurilor triste. Deja se contaminaseră de la mirosul de țigară în care era îmbâcsită încăperea. Va deschide geamul înainte de a pleca. Puse scrisoarea pe masă. Trebuia să ajungă la serviciu, avea inspecție. Se pregătise din timp, și foarte bine. Știa perfect ce să facă. Avea să vină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
el singur, drumul, cel care mi-a alinat suferințele.... Ah! Drumul la bunica. Parfumul său, culorile sale, sufletul său.... Cuvintele sale de bine pe care le avea totdeauna rezervate pentru mine, locușorul meu pe care mi-l păstra cu drag, mirosul său îmbietor, toate erau pentru mine. Nu era pic de durere între noi. Totul era sacru, dulceag, intim. El nu mă alungă niciodată, el mă cheamă. El îmi cântă, el mă mângâie.... El nu mă minte, el mă cheamă, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
colț de lume, pașnic, ți le pot inspira. Dincolo de dealul acela, urmează o râpă. Pământul gol și galben se modelează în deal, la fel ca la poalele acestuia trecut. Se îmbrățișează forme logice printre zdrențuirile spâne și se simte un miros de soare. Culoarea aerului are reflexe arămii. Și Moldova cântă această realitate îndulcită. Mai la nord, Moldova devine ținut muntos. Subcarpații sunt un miracol al naturii. Se simte o ținută festivă pe tot parcursul drumului ce trece prin munți, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe spre cer. Seninul cer sincer se înveselește de bucuria întregii feerii. Se bucură cerul de ale lor bucurii. Însă nu vrem să schimbăm cu nimic înfloritul peisaj ce în față-l avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
real mi se păruse atunci totul, când mă trezii nu puteam distinge decât frânturi din ce se întâmpla, pe fondul străfulgerării dureroase. Eram la mine în my sweet. Însă ceva părea în neregulă. Simții că fusesem totuși undeva. Simții un miros dulce, masculin. Se părea poate să fi visat chiar înainte de a mă fi trezit. Un apartament, într-o clădire înaltă. Se simțea înălțimea. Se puteau atinge norii. Și acolo, în acel colț ferit, mă dusei și văzând frumos aranjată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
puse pe treabă. Aceeași senzație stupidă. Imprevizibil, emoție, prostii... Prea încărcat și ireal. O presimțire încărcată. Fiecare obiect pe care-1 atingea i se părea venit din altă parte. Fie din cauza vechimii atât de bine ascunsă, fie avea acest sentiment datorită mirosului insuportabil de mentă. Era amețitor, misterios și devenea, cu fiecare minut petrecut acolo, grețos. Nașpa. Aiurea. Izbitor. Doamne, ar fi leșinat! Dacă ceva nu i-ar fi atras atenția. O cutie de lemne. Cheia alături. Cheia avea ceva vrăjitoresc, iritant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de toate! Luă cutia cu el. Ultimă piesă din puzzle era să găsească sabia. O va face. La ușă se întoarse înapoi. Nu vroia că Amanda să bănuiască ceva. Puse totul la loc. Nu era bine nici să-i simtă mirosul. În timp ce se schimba, analiză obiectiv situația. Trebuia să fie sigur. Se îmbrăcă într-un costum din piersică, se pieptănă și arăta din nou trăsnet. Doar o licărire de disperare cu care s-a obișnuit strică peisajul. Dar doar pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trezesc ca și data trecută, dar mi-e rău. Mai lasă un pic, apoi oprește. Eu nici nu-l privesc. Îmi deschid portiera, și măi că mă trântește în portbagaj. Nu comentez nimic. Din nou, într-o cameră destul de plăcută. Miros scump de garofițe. Ce se întâmplă? Era seară când m-a dus în brațe până în casă și eu știu că m-am schimbat în baie (cu ceva sexy ce mi se dăduse, dar comod) și adormii pe covor. Suntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
sunt o parte din el, clar? Și plec spre toaletă. Nu mă joc, spune, venind din spate și mă sărută. De ce îi răspund la sărut? Poate pentru că e atât de delicat. · Stau la cabană și respir bucuroasă liniștea, aerul rece, mirosul puternic de rășină. Sunt în pragul ușii, așa cum îmi place mie. Vertical. Următorul lucru pe care îl simt și mă face să deschid speriată ochii e un miros de parfum bărbătesc. Îl văd pentru clipă pe individul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atât de delicat. · Stau la cabană și respir bucuroasă liniștea, aerul rece, mirosul puternic de rășină. Sunt în pragul ușii, așa cum îmi place mie. Vertical. Următorul lucru pe care îl simt și mă face să deschid speriată ochii e un miros de parfum bărbătesc. Îl văd pentru clipă pe individul pe care îl urmăresc, și el mă și ia în brațe. Nici nu am observat când mi-a pus niște cătușe. Ia un loc, spune el ironic, arătând un scaun. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lui. De exemplu, conopida este un aliment anticancerigen; brocoli, roșiile, morcovii au atâtea vitamine, urzicile conțin fier, leurda este cel mai bun detoxifiant. Cum arată leurda?se întrebau toți. Seamănă cu usturoiul. Are frunze tot așa lungi și gustul și mirosul asemănător, le explică Georgeta. Am citit într-o revistă că în Roma antică se folosea leurda proaspătă, motiv pentru care, ulterior, preparatele proaspete cu leurdă au fost denumite salată romană. — Are dreptate Georgeta că nu știm să mâncăm, e de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fost o adevărată splendoare. Pădurea de brazi își dezvăluia farmecul prin coloritul alb-verde a 162 cărui monotonie nu te deranja. Ținuta maiestoasă a brazilor te plasa parcă printre coloanele unui templu antic, infinit de mare. Aerul rece făcea mai pronunțat mirosul acelor de brad, amintindu-ți de sărbătorile de iarnă ce se apropiau. Drumul nu era aglomerat, fiind la mijloc de săptămână. Au oprit de câteva ori pentru a admira natura în splendoarea ei. La una din opriri, Matei a revenit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]