5,217 matches
-
ceresc, „Geamănul”32, În coptă saich, În pahlavi narjamig, În arabă al-taum (corespunzător aramaicului tômî), care Îi spune că Îi va părăsi pe mughtazilahi. Fragmente din Codexul Mani de la Köln indică intenția lui de a reforma religia elchazaiților, atribuindu-i miticului ei fondator, Alchasaios, o revelație care l-a determinat să nu mai molesteze elementele. Căci frecventele abluțiuni practicate de mughtazilahi, Îndeosebi, constituiau o gravă maltratare a elementului Apă. Doisprezece ani mai tîrziu - la 19 aprilie 240, după calculele lui L.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Martin Heidegger. Discutarea presupusului gnosticism al lui Heidegger se va face spre sfîrșitul acestei cărți. Aici se Încheie scurta noastră cronologie a dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al nihilismului modern aparține tot sistemului dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticismului pe care a stabilit-o Jonas privește așa-zisul sistem vertical sau alexandrin, pe care gnosticismul Îl Împărtășește cu neoplatonismul și care constă dintr-o ierarhie de principii, inferiorul derivînd totdeauna din cel de deasupra 28. Caracteristic pentru scenariile mitice „moderate” este ceea ce Jonas a numit devoluție - respectiv un eveniment catastrofic, care, la un moment dat, a Întrerupt expansiunea lină a ființei. Însă, după cum a arătat Ugo Bianchi, un astfel de eveniment „devoluționar” este și un element constitutiv al platonismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
patimă a sufletului și orice realități de ordin fizic (care vin la urmă) - trebuie să fie cumva explicate ca luînd ființă, Însă nu prin Ființa Însăși - Pleroma - ci printr-o imperfecțiune a Ființei. Pentru prima oară are loc pe tărîm mitic o trecere de la spiritualitate la o realitate psihică. După cum a explicat Hans Jonas Într-un admirabil eseu, pentru a Înțelege acest lucru trebuie mai Întîi să ne dăm peste cap toate valorile și, nu În cele din urmă, Întreg universul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care un maestru, W.K.C. Guthrie, le aplica puritanilor greci, orficii, nu sîntem cu toții convinși că lumea aceasta e o vale a plîngerii. Nu putem spune că orficii au crezut mai dintîi acest lucru și apoi au născocit o povestire mitică spre a-l demonstra, cum ar prefera un existențialist ca Hans Jonas. Însă trebuie, cu siguranță, să confirmăm că mitul orficilor urmărește să-i convingă pe cei care Îl acceptă că lumea este o vale a plîngerii. În același fel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bloom să creeze impresia falsă că procedeele gnostice n-ar fi legitime. Ele sînt, Într-adevăr, ilegitime din punctul de vedere al tradiției, nu Însă și din punct de vedere logic, În măsura În care Încearcă să dea un Înțeles rezonabil unei narațiuni mitice care, luată ca atare, se dovedește plină de contradicții. Tradiția aplanează aceste contradicții recurgînd la mai multe metode: interpretarea literală, refuzul incredulității, condiționarea istorică și culturală a capacităților umane („pe vremea aceea lucrurile stăteau altfel”) și așa mai departe. Gnosticii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suplimentară ar fi o bizarerie sau, și mai rău, ar fi redundantă. Atunci de ce oare tradiția (dovedită a nu respecta logica) pare atît de austeră, iar gnosticii antitradiționali, a căror logică este aproape impecabilă, par atît de fanteziști? Deoarece narațiunea mitică este o secvență bazată pe alegeri multiple, iar gînditorii gnostici (cei care Împărtășesc cele două premise, ori mai degrabă refuzuri, menționate mai Înainte) se dovedeau capabili, cel puțin pentru o vreme, să completeze nu doar una, ci toate căsuțele libere
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cristologice, gnosticismul a fost corect interpretat de ereziologii creștini drept o amenințare internă la adresa tradiției lor, adică drept „erezie”. Însă conceptul de „erezie” este discutabil. Dacă prin creștinism Înțelegem toată gama de posibilități logice conținute Într-un număr de narațiuni mitice contradictorii (cunoscute laolaltă drept Noul Testament), aflate În relație cu alte narațiuni mitice contradictorii (Vechiul Testament), atunci gnosticii se despart de creștinii majoritari doar prin activitatea lor mentală intensă. Dacă Însă, dimpotrivă, definim creștinismul doar ca „tendință majoritară”* - ca variantă care tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
internă la adresa tradiției lor, adică drept „erezie”. Însă conceptul de „erezie” este discutabil. Dacă prin creștinism Înțelegem toată gama de posibilități logice conținute Într-un număr de narațiuni mitice contradictorii (cunoscute laolaltă drept Noul Testament), aflate În relație cu alte narațiuni mitice contradictorii (Vechiul Testament), atunci gnosticii se despart de creștinii majoritari doar prin activitatea lor mentală intensă. Dacă Însă, dimpotrivă, definim creștinismul doar ca „tendință majoritară”* - ca variantă care tinde să se stabilizeze În preajma zonei centrale a spectrului de posibilități ale sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este altceva decît un accesoriu și o născocire lipsită de soliditate și de independență, destinat să potențeze sau să propage o filozofie consistentă* și integral determinat de premise filozofice, precum și de nevoia de a clarifica numeroasele contradicții dintr-o narațiune mitică precedentă, Cartea Genezei. Rămîne iarăși un mister de ce acești platonicieni țineau atît de mult să comenteze Cartea Genezei și nimic altceva, În afara cazului că ar fi fost platonicieni evrei neatașați de tradiția evreiască; În care eventualitate ar trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îl ajută să traverseze Marea Roșie. Tatăl nu renunță totuși la planul său. Pentru a-i pregăti calea lui Isus, trimite mai Întîi În lume un Înger - pe Maria. Isus intră și iese prin urechea ei (cea dreaptă, precizează Zigabenos) -, secvență mitică atestată și la vechii Părinți ortodocși. Zigabenos mai adaugă și că Maria nu a fost conștientă de trecerea lui Isus: acesta a trecut prin ea așa cum trece apa printr-o conductă 47. Isus nu are trup fizic (care să conțină
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În Lombardia. Iar acolo se făcură buni creștini și căpătară puterea de a-i face buni creștini și pe alții, Îndreptîndu-le sufletele spre mîntuire 53. Învățătura propovăduită de Pierre Authié se adresa oamenilor simpli, care puteau fi convinși prin narațiuni mitice colorate: Între altele, el spunea că Tatăl ceresc făcuse, la Început, toate spiritele și sufletele În cer, iar spiritele și sufletele acestea erau cu Tatăl ceresc. Pe urmă Diavolul se duse la Poarta Raiului și vru să intre, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și el continuă să producă soluții În conformitate cu aceleași reguli de joc (vezi capitolul 10), aproape ca și cum nu ar fi avut lor nici o Întrerupere, de la vechii gnostici și pînă la romantici. Acest lucru explică impresionantele analogii dintre mitologiile dualiste și narațiunile mitice ale romantismului. Dintr-o perspectivă sistemică, se mai poate adăuga și că jocul nihilismului modern pornește de la o regulă care este exact opusul regulii ce generează scenarii dualiste, ajungînd Însă la concluzii identice din punct de vedere formal, În măsura În care este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
suferința Într-o dimensiune cosmică a ființei. „Mintea” din poemul lui Byron este Rațiunea Luminilor. În consecință, mesajul poetului este că singura salvare a omenirii stă În abandonarea transcendenței despotice și acordarea unui rol central Rațiunii. Chiar dacă invențiile de ordin mitic ale lui Byron se aseamănă la suprafață cu mitul gnostic, atitudinea lui fundamentală este nihilismul modern. Marele poet din Recanati, Giacomo Leopardi (1798-1837), care Îi cerea, disperat, În 1833, lui Ahriman (Arimane), Făuritorul Lumii și „dăruitor al tuturor relelor”, să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
indiferentă sau favorabilă a publicului față de temă sau față de vorbitor; k) principiul selecției argumentelor - pentru convingerea publicului, vorbitorul dispune de argumente logice (fapte, cifre, raționamente), argumente emoționale, argumente etice (credibilitate, competență), mituri (credințe străvechi ale persoanelor, proverbe, evocarea unor personalități mitice), pe care le poate folosi, separat sau combinat, în funcție de valorile publicului, de tema discursului sau de scopul urmărit; l) principiul cooperării cu publicul - pentru a spori efectul argumentației sale, vorbitorul are posibilitatea de a atrage publicul în discurs prin întrebări
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
preferința pentru existența de tip cyborg este criticată de faptul că reintroduce un nou dualism privilegiator, de genul secular vs religios. Astfel, replica ajunge să fie inversată în sensul optării pentru existența de tip zeiță. În același timp, deopotrivă figura mitică și nonumană a zeiței și figura „monstruoasă”, hibridă și postumană a cyborgului pot fi instrumentate de cyberfeminism întrucât ambele stabilesc o legătură între uman și non-uman (transumană, între imanent și transcendent sau între material și spiritual. Ambele iconuri chestionează noțiunea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
expunerea pe larg a eșafodajului teoretic despre I Metamorfozele socio-culturale ale imagii și imaginarului (arhitectura imaginii, spațiu imaginar), II Epistema lingvistică a spațiului imaginar (limbajul poetic, semnul poetic, discursul poetic, paradigma poeticității) apoi III Categorii poetice ale imaginarului colectiv (discursul mitic, categorii cronomorfe, categorii topomorfe) autoarea trece la analiza concretă a materialelor, mai ales din zonă. Aflăm, din lucrare, că discursul poetic specific creației populare din Bucovina se ilustrează cel mai bine prin trei "semne poetice nucleare": "cosmosul antropoorf", "omul-cosmos" și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
încărcată" universal "cu un al doilea sens", sub pecetea "funcției imaginative", făcând posibilă existența unei realități identice și universale a imaginarului 14. Astfel, imaginația nu mai este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică "structurile antropologice". Deschiderea gnoseologică, specifică imaginarului, convertește imaginea și imaginația la universalul primordial. Gaston Bachelard pleacă de la premisa că imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca devenire și procesualitate. Receptarea unei duble fețe a imaginarului, socio-cultural și poetic, reconstruiește imaginea ca o structură intermitentă a complexului de sensuri descifrate. Manifestarea artistică a mărcilor semantice ale orizontului socio-cultural se desfășoară în trepte, inițiatic: imaginea arhetipală, imaginea mitică, meta-imaginea. Imaginea arhetipală, descătușată de statismul primordial, este o imagine antinomică, mărginind, dar și dezmărginind cunoașterea; lumea înțelesurilor se închide sau se deschide în funcție de modalitatea discursivă utilizată, fiecărei imagini fiindu-i specifică o strategie discursivă ontologică. Descifrarea imaginii arhetipale este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
transformă dublul aspect al existenței, subiectiv și obiectiv, în nucleu semantic. Dialogul dintre subiectiv și obiectiv, între microcosm și macrocosm, își are obârșia în procesualitatea imaginilor arhetipale, înțeleasă ca ritual. Dynamis-ul arhetipurilor dă naștere unui nou tip de imagine, imaginea mitică, transfigurând a-temporalitatea inițială în spațialitate cognoscibilă și imagistică. Prin ritual are loc inițierea omului în cunoașterea și construirea universului. Legăturile primordiale se desfac, la nivelul umanului, redefinit din perspectiva a-temporalului, locuirea fiind posibilă în secvențe existențiale, redimensionate mitic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mitică, transfigurând a-temporalitatea inițială în spațialitate cognoscibilă și imagistică. Prin ritual are loc inițierea omului în cunoașterea și construirea universului. Legăturile primordiale se desfac, la nivelul umanului, redefinit din perspectiva a-temporalului, locuirea fiind posibilă în secvențe existențiale, redimensionate mitic. Aflat într-o continuă căutare a universaliilor, individualul se schimbă după chipul și asemănarea lumii, devenind microcosm. Omul și universul se organizează ca un tot unitar ( universul-imaginea omului, omul-imaginea universului) a cărui reprezentare semantică este meta-imaginea, în calitate de coexistență și coparticipare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apa, pământul, focul, aerul Fie că semnifică " adăpost", "familie", "neam" 47, "casa", ridicată la rangul de categorie semantică, reprezintă o devenire: de la imaginea primară, arhetipală, ca ființă a universalului și individualului, manifestându-se sub forma unui construct psihologic, la întruparea mitică a trecerii înspre alt stadiu existențial ( din colindele românești), spațiul ultim al semnificațiilor fiind meta-imaginea. Etimologic, "casa" provine din latinescul "casa" care s-a mai păstrat în italiană cu acest sens 48. Derivatele existente în limba română s-au format
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau este campament, armată (ngr. φουδδάτλ) , "plantație, semănătură" (lat. satum, sero), "moșie", ca unitate juridică care, la început, a fost "plantație" (sl. sadu-саду plantă), dar și "locaș, sanctuar" (alb. fsat) 62 care dezvăluie legătura lumii satului cu cosmicul. 2. Imaginea mitică Interdependența cunoaștere-non / cunoaștere, care definește năzuința primordială a umanului, dezvăluie, în devenirea imaginii, starea de deschidere într-un context social. Înțeles ca fenomen social total 63, ritualul conturează drumul inițiatic al omului, în vederea cunoașterii și construirii universului. Fiind " un obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
într-un context social. Înțeles ca fenomen social total 63, ritualul conturează drumul inițiatic al omului, în vederea cunoașterii și construirii universului. Fiind " un obiect material și spiritual, ca obârșie a existenței"64, arhetipul casă este actul de naștere al imaginii mitice casă și al meta-imaginii casă, astfel încât ritul, ritualul și ceremonia generează liantul existențial: construirea omului și a casei ca ființă/inițierea omului în cunoașterea și construirea universului/coparticipare cosmos-microcosm. Casa, ca primul spațiu sacru, devenită "Centrul Lumii" 65, este prezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
atârnau de horn "talismane" un cap de cocoș, o piele de șarpe, un rât de mistreț. 79 Legătura dintre lumea de afară și lumea din interior se făcea prin intermediul "prispei în horă", a "pragului" și a "ferestrei". Prispa, ca "spațiu mitic de tranziție", găzduia viața omului, de la naștere până la mormânt. Pragul casei, sub care se îngropau bani în timpul construcției, a devenit un spațiu de inițiere: ultimul născut (dintre alți copii morți la naștere) "se cumpănea cu un pietroi" pe prag; la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]