2,504 matches
-
cu puternice elemente realiste. Se poate observa, analizând amănunțit albumele, preponderența unor motive arhitecturale, cum ar fi desenele realizate după construcții civile sau biserici care au o perspectivă realizată corect. Se remarcă, deasemenea, prezența unei mulțimi de scene cu tematică mitologică, fantastice și biblice, printre care se constată primele apariții ale subiectelor specifice genului venețian, cum sunt aspecte din viața orașului în sărbătoare și scene din viața cotidiană. Jacopo Bellini este recunoscut ca păstrător a tradiției gotice din nordul Italiei, îmbinate
Jacopo Bellini () [Corola-website/Science/311887_a_313216]
-
Festinul zeilor" este unul din ultimele tablouri ale lui Giovanni Bellini. Pictura a fost executată pentru prințul din Ferrara, Alfonso I d'Este. Se știe că în anul 1529 Tiziano i-a făcut unele corecturi. Tabloul este ilustrarea unei scene mitologice cu privire la Priapus, așa cum o povestește Ovidiu în calendarul său poetic numit ""Fasti"". Bellini zugrăvește cu iscusință profesională perfectă figurile, cutele bogate ale veșmintelor și peisajul. Culorile par mai orbitoare decât în oerele anterioare. Scena este iluminată din două puncte diferite
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
în peste 500 de ani - într-o formă aparte de expresie artistică. În general, azulejo se folosește foarte mult în arhitectură pentru placarea suprafețelor interioare sau exterioare sau ca element decorativ izolat. Temele oscilează între relatarea de episoade istorice, scene mitologice, iconografie religioasă și o gamă extinsă de elemente decorative (geometrice, vegetale, etc.) aplicate pe pereți, în palate, grădini, edificii religioase (biserici, mănăstiri), imobile și locuri publice. Cu diferite caracteristici, acest material a devenit un element de construcție răspândit în diverse
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Vampirii sunt ființe mitologice sau folclorice, care subzista prin hrănirea în special cu sânge de la creaturi vii, indiferent dacă sunt strigoi sau persoane în viață. Cu toate ca entitățile vampirice au fost înregistrate în multe culturi și, conform speculațiilor istoricului literar britanic Brian Frost, ce crede
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
de informare despre acest subiect s-au multiplicat în ultimii 5 ani din cauza curiozității multor persoane. Scriitorii au profitat de faptul că, în prezent, , în ultimii ani apărând pe piată destul de multe cărți în care este vorba despre această creatură mitologica. Exemple: "Amurg" de Stephenie Meyer, "Jurnalele vampirilor" de L.J.Smith, "Ucenicul vampirului" de Darren Shan, "Cronicile vampirilor" de Anne Rice, "Academia Vampirilor" de Richelle Mead, ”Casă nopții” de P.C Cast și Kristin Cast, "Vampirii din Morganville" de Rachel Câine
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
este o formație de heavy-metal din Statele Unite ale Americii, înființată în anul 1980 în Auburn, New York, cunoscută pentru versurile „tipice” pentru genul heavy metal cu tente de fantezie, în particular tratând teme de tipul sabie și piatră filozofala sau subiecte mitologice, în special cele din mitologia nordică. Formația este foarte cunoscută pentrul sunetul foarte puternic din timpul concertelor. În 1984 trupa a fost inclusă în Guinness Book of World Records pentru cea mai zgomotoasă prestație de pe scenele muzicale, un record pe
Manowar () [Corola-website/Science/312391_a_313720]
-
unul de altul, pe când sunt niște copii. Românul debutează cu următoarea frază rostita de tatăl celor doi copii: ‘Așa, deci. Vreți o poveste?! O să vă spun una. Dar doar una singură . În poveste este vorba despre un div, o ființă mitologica gigant, care vine la casa unui om sărac și îi cere un copil. Omul trage un numar dintr-o mulțime și trebuie să își sacrifice fiul său preferat vine. Pe jumătate nebun de durere și de vinovăție, omul pleacă să
Khaled Hosseini () [Corola-website/Science/312958_a_314287]
-
se referă la America de Nord sau de Sud. În 1675, suedezul Olaf Rudbeck a pretins că Suedia este veritabila Atlantidă, Upsala fiind capitala ei. "The Chronology of the Ancient Kingdoms Amended" a lui Isaac Newton din 1728 studiază mai multe legături mitologice cu Atlantida. În epoca modernă, teoriile despre Atlantida s-au înmulțit. În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, s-a propus existența unei relații între civilizațiile aztecă și maiașă și Atlantida. În 1882 a apărut "" ("Atlantida: Lumea de dinaintea potopului
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
se prăpădească din pricina fiecărei taine pe care veghetorii le-au arătat-o și au dezvăluit-o fiilor lor. Tot pământul s-a stricat prin știința lucrării lui Azazel" (ibid.,X). Azazel, mai mult decât rezultatul unui sincretism, este o figură mitologică foarte complicată, o mixtură de mituri cu origini și din zone și epoci cu totul diferite. Ca rival al lui Yahweh, Azazel e comparabil și cu Diavolul și cu Lucifer, îngerul răzvrătit;
Azazel () [Corola-website/Science/309531_a_310860]
-
În august 1622, vizitează pentru prima dată Veneția, urmează Torino, Mantua și apoi Milano. La începutul anului 1623 revine la Roma, trecând prin Bologna și Florența. În perioada anilor 1618-1621 - în afara numeroaselor portrete - pictează și tablouri pe teme religioase sau mitologice, cum ar fi „Sfântul Ieronim” (1618), „Prinderea lui Iisus” (1620), „Samson și Dalila” (1620, temă asupra căreia va reveni în 1628), „Sylen beat” (1620). Timp de patru ani, între 1627 și 1631, rămâne în Antwerpen, unde realizează câteva picturi de
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
scrie testamentul și cinci zile mai târziu încetează din viață. Spre sfârșitul vieții, van Dyck dorea să picteze și altceva în afară de portrete, considerate în această perioadă ca fiind un gen inferior al picturii și se orientează spre tematica istorică sau mitologică (""Venus în atelierul lui Vulcan"", 1630-1632; ""Amor și Psyche"", 1638). Totuși, în istoria artei el figurează mai ales ca portretist. Nivelul înalt și caracterul inovator al pînzelor sale au consolidat timp de două secole genul cunoscut sub numele de "portret
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
legate și funiile de pe portal, care iau forma șarpelui răsucit în partea de jos, protejând, ca în povești, spațiul sacru de necurat. Zig-zag-urile din jurul golului ușii sunt unda apei din scoarțele maramureșencelor, de origine de asemenea feminină. În lumea simbolurilor mitologice, motivele cioplite pe portal par să țină în echilibru lumina spirituală supremă masculină a soarelui cu mistica lunară feminină a lunii. În mod firesc ne întrebăm: ce vor toate aceste simboluri vechi și corpuri cerești să ne spună? Răspunsul trebuie
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
unui puternic fior lăuntric, o „combustie spontană” a gândurilor menită să conducă la apriție unei noi Opere... Planșa denumită „Plastica” constituie o redare codificată a mitului zburătorului Icar. Cu încheieturile mâinilor încătușate în rama arcului gata să se destindă, eroul mitologic privește spre înalturile cerului, Aripile sale (care certifică apartenența la o stare de supraumanitate) sunt larg desfăcute pentru ca - atunci cînd săgeata va fi catapultată - ele să-l susțină pe erou pe durata saltului său în neant. Situat pe piscul abrupt
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
în tendințele acelor vremuri în care s-au intensificat schimburile culturale dintre Ardeal și România, se poate spune că Sava Henția și-a adus contribuția la cristalizarea conștiinței naționale românești. Aspirant devotat către marile compoziții, a realizat alegorii cu tematică mitologică sub influența stilistică a lui Pierre Prud'hon, cu umbre catifelate din care se detașează scăldate într-o lumină argintie, nuduri adolescentine pline de senzualitate. A realizat la Paris alegoriile "Psyche părăsită de Amor" și "Aurora", lucrări care au rămas
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
până la sfârșitul anului 1873 în capitala Franței. Mai mult, pictorul a mai realizat o pictură intitulată "Aurora" care împreună cu "Psyche" a participat în anul 1874 la o expoziție la București, unde a primit elogiile publicului și "o medalie pentru compoziția mitologică". "Psyche părăsită de Amor" fiind achiziționată de stat, a fost pentru început expusă public în Loja Domnitorului de la Teatru Național din București. și reprezintă împreună cu "Aurora" două nuduri care sunt documente certe de îndrumări în pictura românească. Caracteristicile acestora cum
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
cu sobrietate precum și sinceritatea emoțiilor care reies din pictarea grațioasă a unui chip de femeie, se regăsesc în opera lui Sava Henția cu precădere în creația sa izvorâtă din principiile realismului mai mult decât în compozițiile cu tematică religioasă sau mitologică. Stau mărturie în acest sens portretele de italience pline de frăgezime și de adevăr profund uman. O lucrare de excepție pentru acele vremuri este studiul de "Nud bărbătesc" din anul 1873 care pe atunci se constituia, înainte de studiile lui Ștefan
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
-i studieze opera și s-o facă cunoscută, prin simplul fapt că realismul pictorului și marele interes pe care l-a manifestat pentru om poate să-l definească ca un precursor. Moștenirea sa artistică cuprinde peste 500 lucrări, atât compoziții mitologic - alegorizante, opere de inspirație mitologică și istorică, portrete, cât și „instantanee” ca reporter de război (1877-1878) sau spectator al târgurilor și bâlciurilor. A realizat și numeroase scene de vânătoare, naturi statice cu flori, precum și pictură murală ori decorativă. Lucrările sale
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
o facă cunoscută, prin simplul fapt că realismul pictorului și marele interes pe care l-a manifestat pentru om poate să-l definească ca un precursor. Moștenirea sa artistică cuprinde peste 500 lucrări, atât compoziții mitologic - alegorizante, opere de inspirație mitologică și istorică, portrete, cât și „instantanee” ca reporter de război (1877-1878) sau spectator al târgurilor și bâlciurilor. A realizat și numeroase scene de vânătoare, naturi statice cu flori, precum și pictură murală ori decorativă. Lucrările sale sunt expuse în multe muzee
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
realitatea de lângă el, de obicei proprii copii. În ele se vede influența pe care Pierre Prud'hon a avut-o asupra sa privind stilistica de reprezentare a umbrelor catifelate, a modului de realizare a compoziției și a apetenței spre alegoriile mitologice pe care sporadic le reia după anul 1880. Sava Henția a realizat portrete valoroase de fiecare dată când a pictat cu dragoste și interes vis-a-vis de modelul înfățișat. Având o familie numeroasă, nevoile financiare erau la fel de mari, astfel încât lipsurile l-
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
siguranță și în "Venera" și în celelalte pânze pe care Henția le-a expus la Expoziția din Sibiu din anul 1881 și a căror soartă ulterioară nu este cunoscută. Ion Frunzetti a considerat că toate acestea au mers pe linia mitologică a lucrărilor "Psyche" și "Aurora", cele care au făcut epocă după aceea. Portretul "Ana Davilla" a fost probabil ultimul portret pe care Sava Henția l-a realizat fără a fi constrâns de banalitatea comenzilor de portrete pe care le-a
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
o preparație de mastic și ulei. Picturile sale de aici au fost create nu numai pe perete, ci și pe panouri mari de pânză aplicate pe zid. Compozițiile amintesc de perioada pariziană, ele fiind de fapt, niște reluări ale temelor mitologice de tipul "Psyche"-ei sau "Aurorei" din 1871. După aproape douăzeci de ani de când picta în stilul lui Pierre-Paul Prud'hon, el a revenit la execuția de lucrări pe suprafețe mari. Casa Berceanu, care a fost sediul Institutului de Arhivistică
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
fructul chakrei, fructul interzis din Copacul Divin. El a împărtășit chakra cu toate persoanele și vietățile de pe pământ și a fondad Crezul Ninja care se baza pe ninșu. El a avut doi copii: Indra și Asura, Indra având o formă mitologica de Sharringan, iar Asura în schimb nu a avut un succes atât de mare la naștere în cantitatea să de chakră, dar cu mult antrenament, ajutor și cooperare din partea celor din jurul său, a reușit să-l ajungă din urmă pe
Naruto () [Corola-website/Science/308899_a_310228]
-
adaptarea compoziției la forma și dimensiunile cadrului. A doua regulă importantă pentru a realiza monumentul arhitectural trebuie să țină seamă de realizarea unității compoziționale, în așa fel încât în ansamblu compoziția să fie echilibrată. Temele alese reprezintă aspecte din legendele mitologice, în cazul templelor sau a altarelor, și din viața defunctului în cazul stelelor funerare. Frontonul templului zeiței Arthemis din Corfu este realizat în perioada arhaică. În această perioadă, se punea o mare importanță pe detaliu sacrificând ansamblul, iar unitatea compozițională
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
legii cadrului, tratarea sculpturilor în planuri mari eliminând detaliile și reliefând volumele cu ajutorului jocului de umbră și lumină, exprimarea mișcării prin gesturi și poziții variate sau jocul faldurilor, realizarea de chipuri sobre fără expresivitate. Frontoanele prezintă aspecte din legendele mitologice, „Cucerirea Peloponezului”(Frontonul de est), „Luptele centaurilor cu lapiții”(Frontonul de vest) și „Muncile lui Hercule” Un alt domeniu important al artei grecești, este și secțiunea „ceramnică și pictură”. Ceramnica fiind specifică atei grecești, ea se regăsește în viața de
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
adevărul. Se practica sculptura capului, a bustului sau sculptura unei figuri întregi. Sculptorii romani realizează adevărate tipuri de oameni: filozofi, negustori, femei, generali, mame respectabile sau patricieni bogați. Pe lângă aceste tipuri de personaje, sculptorii își îndreaptă atenția și spre personajele mitologice, bărbați și femei, împărați patricieni, zei și zeițe. Sculptura romană realizează un echilibru între realism și idealizare. Statuile de împărați sunt amplasate în forumuri și sunt foarte numeroase reprezentând relația putere-politică-virtuți-victorii militare. Se întâlnesc două tipuri de statui: statuile în
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]