2,584 matches
-
Fabia ținea cu siguranță de gentes maiores a Patriciilor, ca și aceea a familiilor Aemilia, Claudia, Cornelia, Valeria. Dar încercarea de a așeza familia aristocratică Fabia printre cele mai aristocratice familii romane și din punct de vedere etimologic, nu doar mitologic (origini: Hercule Anna Perenna sau Maia sau fiica lui Evandru sau vreo nimfă) -, și nu numai atât, ci într-o poziție de prim rang, ca demnitate (Hercule, față de regi sau nobili), ca vechime (Hercule-Evandru arcadic, înainte ca Enea să ajungă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unanimă a criticii literare. Că balada are valoare deoarece analizează „psihologia personajului” (D. Popovici) este discutabil. „Psihologia” este, aici, starea de criză erotică, individualizată prin cîteva semne ce se pierd În mit. O boală necunoscută, cum zice G. Călinescu, „explicabilă mitologic și curabilă magic”. Lăsînd deoparte construcția, succesiunea simbolurilor, limbajul poemului, mai curat, mai fluent decît În alte scrieri, să observăm că Zburătorul leagă pentru prima oară la Heliade (și În poezia română) nașterea iubirii de prezența unei „ființe aeriene”. Originea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care nu duce la pierderea rațiunii, o agresiune care se ferește să „desfigureze” obiectul. Surescitarea este totdeauna controlată la Heliade, agresivitatea este luată În primire de retorica abundentă a poetului. Violența se transformă În seducție, limbajul o abstractizează, numeroasele referințe mitologice o dispersează Într-un spațiu vast. Numai În poemele satirice (Ingratul, Un mueroi și o femeie, Solcan, O festă În comemorară zilei de 23 septembrie 1854 sau cobza lui Marinică, CÎntecul ursului etc.) fantezia se ține mai aproape de materie și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al XVIII-lea. În reprezentările iubirii, Alexandrescu trece, fără dificultate, de la suspinul văcărescian la extazul mistic al romanticilor. Filozofia lui este rezumată de versul: „femeia este un Înger, viața-i un suspin”, În marginea ei, stilul confesiunii variază: cînd solemn mitologic, cînd cordial, blînd mustrător. Limbajul cel mai elocvent pare a fi, și la Alexandrescu, tăcerea. Ochii Îndrăgostitului „Înoată În tăcere”, durerea În amor, „e mută cu deznădăjduirea”. De aici vine uzul limbajului ca expresie a emoției puternice. „Adio! N-am
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
indiscutabil, performanța lirică a fecundului autor. Regăsim, aici, toate temele lui, tratate cu mai mare originalitate: tema nimicniciei omului și a trecerii vieții, tema matinalului, tema armoniei, tema creatorului proscris și a despotismului sălbatic etc. Un discurs vast În care mitologicul și politicul se succed Într-o retorică destul de bine articulată. Insă, Înainte de orice, Bolintineanu este, aici, Într-un chip mai coerent și mai inspirat, poetul „tărîmelor lichide”,, poet neptunic În adevăratul Înțeles al termenului, cu o intuiție fină a mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În peisajul lui Bolintineanu. Textul e Împănat cu nume de cetăți(ruine) ilustre, de mituri, de legende vechi, Însă și acestea privite de la oarecare depărtare. Voiajul lui Conrad indică și un voiaj al poeziei În jurul unui vast și măreț imperiu mitologic. Sestos, templul Cytherei, Troada, Tenedos, Lesbos etc. sînt văzute de la distanță. Poetul, Întocmai ca melancolicul, proscrisul Conrad, nu se apropie de ele, nu părăsește vaporul ce-l duce, trecînd printr-un peisaj magic, spre moarte. Fantezia nu coboară pe nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și de misteruri plină Pe omu-mpins de soartă a pere din lumină.” Pădure obscură, stînci, peșteri ca niște imense ventuze, cărări Întortocheate, neguri groase - iată o suită de figuri ale fricii, elemente (cum zice Bachelard) ale unei mitologii imediate. O mitologic a terorii, un peisaj al coșmarului, al haosului primordial. Stînca, despre care același Bachelard spune (În La terre et les réveries de la volonte) că ne Învață limbajul durității, are În poemul lui Alecsandri semnele agresivității primitive. N-are vedere, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stele! de sus priviți, Și patima, mea-mpreună, Pretutindenea vestiți”... iar o Eho-vorbire nu-i decît un sirventis, o contestație a inflexibilei autorități paterne: „O, trăsnete! Cădeți peste Împăratul”... Există În roman mai multe planh-uri numite plîngeri, cu numeroase elemente mitologice: „Înspăimîntează-te, soare, suspină și tu, pămînt...” dar și cu un puternic sentiment de scîrbire de existență: „M-am săturat de viață, nu-mi trebuie să trăiesc, Mi-e scîrbă-n sfîrșit de lume, o las ș-o heretisesc.” Nu sînt, Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
reprezentat, înfățișat, menționat în tradiție și cultură. Cel de-al doilea are în atenție doar fondul mental știut, reamintit, păstrat la nivel oral. Un subiect special analizat și interpretat de Adrian Poruciuc în cartea de față este dolf-ul, o creatură mitologică stranie ce apare într-un ciclu de colinde românești. Echivalarea dolf-ului cu delfinul i se pare nejustificată și neconvingătoare lui Adrian Poruciuc. Teza autorului ieșean este aceea că insolitele colinde ale dolfului ,,conțin elemente care au destul de clare corespondențe cu
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ce se cere înțeleasă ca fiind mult mai veche decât mitul grecesc al răpirii Europei de către taurul mitic ce era Zeus însuși. Episodul clasic ca atare face trimitere și la ritualul hieros gamos dintre o divinitate feminină și un taur mitologic. Analiza din carte se continuă cu cea a "păcurarului" și a "mării" din anumite cântece rituale românești, tot cu fundal marin. Ele ar fi, în opinia lui Adrian Poruciuc, mult mai vechi decât sofisticatele mitologii sumero-akkadiene. Potopul marin este văzut
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
adopțiunii copilului. Deci părinții săi naturali surveneau întotdeauna după, formându-ne conștiința apartenenței noastre la specia biologică. Or, prima noastră specie a fost una cosmică, mai precis telurică. Realmente straniu și fabulos este faptul că o parte din aceste fantasme mitologice străvechi sunt inconștient, original și (uneori) magistral reactivate de scriitorul Aurel Brumă în noul său roman, Dealul. Aurel Brumă ne propune o nouă enigmă, o ,,nucă încuiată" un Deal mitic, ancestral, unul ,,mai bătrân ca bătrânii uitați..." 57. Dealul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
populează acel loc, câini cu ochii negri murdăriți de "albastrul libertății dintâi" (p. 116). Hotarul dintre lumea noastră de aici și lumea Dealului lui Iorgu de dincolo era o apă firavă, dar vicleană. Pârâul despărțitor - un veritabil prag ontologic - adăpostea mitologica făptură a "șarpelui din adânc". Era un simplu instrument al Morții prin care viețile unor tineri erau trecute dincolo ... pe "cocoașa lutului", unde " Bătrânul număra în fire de tutun mulțimea brazdelor trase" (p. 117). Bătrânul este Ingerul Morții; brazdele trase
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Mai exact, amintirile. Trist și deprimant. Destin frânt, superb ipostaziat scriptic de pana lui Aurel Brumă. La fel de bine este redată și epifania Îngerului cu "ochi de albastru intens" (p. 132) de sub malul Lutăriei de pe apa Moldovei. Aici, în această secvență mitologică, dealul camuflează prezența Îngerului. Din preexistența sa htonică, cosmică, mesagerul Cerului își face intrarea în lumea noastră. Brusc, cei cinci Meșteri (întru cele spirituale), recunoscându-l, își "lăsară genunchii să se afunde în lut" (p. 132). În sfârșit, mai există
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
autentica Tradiție va răspunde noilor provocări aduse de tehnica modernă. Cred că problema este și de altă natură. Ea a fost exemplar surprinsă la timpul său de Mircea Eliade. Despre ce este vorba? Tehnica (post)modernă nu mai are justificarea mitologică și religioasă pe care o avea tehnica arhaică și premodernă. Atunci simplul act al cultivării pământului, de exemplu, era dublat de subtila simbolistică mitico-religioasă a acestei hierogamii cosmice. Altă mentalitate, ale interpretării, alte forme de asumare a tehnicii. Or, comunitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
susceptibil de a-și asuma mai multe versiuni. Ele sunt numite de Culianu ,,hărți ale minții". Ele tind a se rula în timp și istorie, alegând pe unii dintre noi spre a deveni victime sau eroi. Unele dintre aceste ipostaze mitologice de tip cosmogonic pot fi recunoscute și în cuprinsul mentalului social actual. Trimiterea precisă este la ,,începutul" și ,,sfârșitul" oricărei practici din viața noastră cotidiană. Inclusiv din cea politică. Aici avem de-a face cu expresiile profund desacralizate ale cosmogoniei
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
său de stratul creațiilor ,,culte" inspirate din aceste evenimente, peste care se adaugă stratul creațiilor culturii de masă, acoperite de asemenea de către activitățile cotidiene"93. Un asemenea strat este format și de fenomenul benzii desenate. Esența fenomenului este însă una mitologică. Acesta este și motivul pentru care primul capitol al lucrării este consacrat mitului. Este un capitol foarte consistent, neobișnuit de mare în raport cu celelalte capitole ale cărții. Aici sunt bine sistematizate definițiile clasice și actuale date mitului, cu trimitere precisă la
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cu condiția ca să nu devină, prin abuz, un fel de scop În sine, zăpăcind pe mânuitorul ei. Cu alte cuvinte, trebuie să fie prezentă În mintea cititorului ideea că «balaurul» și bezna În care zace lighioana nu Închipuie cine știe ce forțe mitologice și care, prin oroarea stârnită ar fi de nerăpus. Înțelesul realist trebuie să răsară precis, dincolo de aspectul fabulos al obiectului Încriminat. De aceea poetul care utilizează «balauri» sau «Feți Frumoși», e obligat să pună o notă sau un atribut actual
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Încă pe ochi vălul opac cu care cultura burgheză o legase. (Ă). Lucrul acesta se Întâmplă și cu Petru Dumitriu În momentul În care apărea Euridice. Tumultului luptei din jurul său scriitorul Îi răspunde cu o carte În care, cu ajutorul motivelor mitologice transfigurate de o imaginație Înclinată către fantastic așternea deasupra vieții o pâclă grea, densă, de nestrăbătut (Ă). În anul 1947 Petru Dumitriu venea cu o carte În care sub masca mitologică se ascundea și putreziciunea lui Gide și James Joyce
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Îi răspunde cu o carte În care, cu ajutorul motivelor mitologice transfigurate de o imaginație Înclinată către fantastic așternea deasupra vieții o pâclă grea, densă, de nestrăbătut (Ă). În anul 1947 Petru Dumitriu venea cu o carte În care sub masca mitologică se ascundea și putreziciunea lui Gide și James Joyce și visarea stearpă a suprarealismului. (Ă). Prin scrisul său, Petru Dumitriu a arătat nu peste mult timp că el caută drumul Înspre munca Închinată aspirațiilor cinstite și mărețe ale clasei muncitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
admori (conducători spirituali ai obștii hasidice), L.-L. oferă cititorilor de limbă română posibilitatea de a evada din capcanele uscăciunii științifice, pentru a poposi în lumea fabuloasă a unei cronici vechi de două sute de ani despre cei patru sute de rabini mitologici (secolele al XVIII-lea și al XIX-lea). Ei aveau castele și „scaun” la Chișinău, Iași și Sadagura, precum Rabi Israel Friedman care primea ca oaspeți feldmareșali, sau ca Rabi Ițhak din Buhuși care, în secolul al XIX-lea, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
de reproducere asupra cărora au insistat foarte mult numeroși autori. Și încă nu s-au scos destul în evidență fenomenele de mobilitate socială descendentă și ascendentă: dacă analizăm două generații, se observă o înnoire relativă, care dezminte imaginea puțin cam mitologică a permanenței elitelor. Un alt mit ar fi cel al strategiei politice coerente a acestor elite. Ca să fim drepți, nici ele nu au un același proiect politic, cum nu are nici un alt grup social. Ele se orientează cu precădere către
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ia lancea de balenă în prima fază a exercițiului cu același nume, descris într-un capitol anterior. Grație acestei mișcări balena poate vedea mai bine obiectele care-o înconjoară în.a.). Munte stîncos în districtul Cheshire îNew Hampshire, S.U.A.). Personaj mitologic, tatăl Centaurilor. Supărîndu-l pe Zeus, acesta l-a osîndit pe Ixion să rămînă legat de o roată arzîndă, care se învîrtea veșnic. FILENAME \p D:\Carti operare\Moby Dick 2\Melville Moby Dick 2.doc PAGE 222
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
subintitulează notele de călătorie Jurnal (și contrajurnal) mexican. Nu are răbdare să țină o cronică a cotidianului, evadează mereu spre marile abstracțiuni morale. Polemici cordiale, o carte mai incitantă, este scrisă într-un stil fluent și are mai puțină erudiție mitologică. Aici se vede mai bine radicalismul său moral, firea lui de ideolog ardent și ceea ce Eugen Ionescu numea, prin anii ’30, cu referință la vocația diarismului, „epicismul interior”. Cu alte vorbe, capacitatea de a imagina ideile, de a le pune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
se concretiza subit într-un iconostas încă pur, de lemn crud, virgin, așteptându-și icoanele; acest iconostas, tâmplă a bisericii (tâmplă, templu, tâmplar, templier, o serie de etimologii care pot deveni prilej de interesante și bogate comentarii cu aură ezoterică, mitologică) "trăsnea" o cezură fără echivoc între zona profană și cea sacră, aflată dincolo, în "Sfânta Sfintelor". Rămâneau în afară, către public, cele doua platforme pe care "les macons" masonii (nu facem aici decât să dam termenul în franceză al meșterului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lucrurilor, existând o tendinț] de absolutizare a legii morale. Totuși, nu se poate spune c] nu apar o serie de probleme esențiale, preocup]ri și paradoxuri cu relevant] etic], chiar dac] par s] fie ancorate în termeni religioși, mitici sau mitologici. De exemplu: Scriptură cere evitarea c]rnii; dar un preot ar greși fâț] de zei dac] ar refuza s] ia parte la oficierea unui ritual de jertfire care implic] și un animal. Dac] zeii sunt nedrept]titi, ordinea nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]