3,463 matches
-
părțile metaforei constituie condiția sine qua non a unei figuri retorice plăcute estetic: o distanta prea mică sau prea mare, insuficient calibrata, poate conduce fie la căderea în banalitate, fie la dificultatea de a o înțelege. În opinia noastră Quasimodo mizează pe potențialul de relaționare al vocabulelor, încercând să stabilească distanță perfectă dintre termeni, împingând uneori până la extrem limita maximă a acesteia. În versurile sale profunzimea și complexitatea imaginației se răsfrâng asupra cuvântului, lucrurile însele părând a se transforma, sub ochii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Abilitatea remarcabilă de a întrezări similitudini și relații între lucruri fundamental opuse se concretizează în imagini noi și puternice bazate pe comparații, epitete și metafore originale. Cuvintele funcționează grație capacității lor de disociere și asociere. Una din figurile sintactice care mizează concomitent pe distanță și pe apropierea dintre cuvinte este, fără doar și poate, ingambamentul, recurent atât în Canturile lui Leopardi, cât și în volumele lui Quasimodo. Analiza din rândurile următoare îi este dedicată și este urmată de o privire mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
șterse, în intermitenta suflului uitat ce se cufunda în tăcere care, astfel, stabilește o legătură între motivul literar al amintirii (cu vârtejul sau de chipuri și cuvinte) și cel al vântului (suflul): fir ce conduce gândul înspre imaginile apuse. Quasimodo mizează pe polisemantismul termenului voce, care are deopotrivă sensul de cuvânt și glas. Tăcerea amintirii instaurează așadar domnia uitării ce deschide în fața eului perspectiva golului, a nimicului. Este un izvor nesecat de teama: temeri de umbre și tăceri (Vânt la Tìndari
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rafinîndu-le și lansînd apoi, pe baza acestora, industrii noi, cu milioane de angajați și sute de milioane de beneficiari. După Statele Unite, țări precum Marea Britanie, Irlanda, China, India, Israel și altele au renunțat la rolul administrativ al statului în economiile lor, mizînd tot mai mult pe antreprenori și asta cu un succes remarcabil. Dar Statele Unite rămîn cel mai bun exemplu al unei combinații unice de capitalism antreprenorial și capitalism al marilor firme, care a produs o dezvoltare uluitoare a inovației. Economiile antreprenoriale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
împarte lumea în buni și răi, și asta pare să-i fie singura ideologie, dusă însă pînă la fundamentalism și accente mesianice, în evidentă disonanță cu rafinamentele culturii umaniste europene și cu scepticismul său raționalist, de-acum tradițional. Imperiul american mizează pe globalizare, pe creșterea interdependențelor, pe uniformizarea tehnologiilor și pe o nouă politică a dominației, pe care unii o cataloghează drept neocolonialism. Într-adevăr, trăim într-o lume ce a atins un asemenea grad de interdependență, încît operațiunile curente se
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Keizo Obuchi se rezumă însă la 49 mld. $ reduceri fiscale și la 70 mld. $ cheltuieli publice suplimentare. E prea puțin și prea tîrziu. Japonia dispune de capacități de producție mult excedentare, în condițiile în care consumul intern scade. Nu putem miza totul pe cartea exporturilor. Caracteristică pentru mentalitatea niponilor este creșterea neîncetată a ratei economisirii. Actualmente, ea se ridică la 17% din venitul net, față de 12% în 1988, mult superioară ratei investițiilor, în ciuda unui nivel al dobînzii apropiat de zero. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
spune că Europa e a francezilor și a englezilor, dar, în spate, nemții sunt cei care muncesc. Dar și germanii au demonstrat în istorie că au pusee de idealism, de teribilism, nu dăunătoare, ci catastrofale, astfel încît nu se poate miza numai pe Germania. Dezvoltarea durabilă este un concept anglo-saxon, nu aparține nici spiritului latin, nici celui asiatic, nici celui german. A se vedea, în acest sens, remarcabila stabilitate a Australiei, care are și o foarte bună școală de economie, în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dintre funcția mitică și scriitura poetică se clarifică în mod considerabil: ambele furnizează sens, pornind de la imagini comune, ale căror determinări se precizează și se însuflețesc în funcție de forțele particulare care le generează" (Burgos:1988,181). Cercetările care urmăresc convergența literatură-mit mizează pe imaginar: un scenariu mitic este transferat în pagini de literatură și, cu fiecare nouă preluare, se înnoiește și povestea consumată in illo tempore. Analiza noastră, interesată de înțelegerea intertextualității în lumina mitului, încearcă să depășească aspectul diegetic al celui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
atitudinea eminesciană manifestată în pagini cu ecouri indiene. Cunoașterea lui Dumnezeu reprezintă scopul vieții în viziunea indiană și nu numai. Upanisadele evidențiază acest aspect (Itu: 1995, pp. 152-153) pe care îl regăsim, de altfel, promovat și în creștinismul ortodox, care mizează atât de mult pe drumul care descoperă Calea, Adevărul și Viața. În zadar. Mintea lui era preocupată și privirile ochilor lui mari erau ațintite asupra acelei porți vecinic închise. Aș voi să văd fața lui Dumnezeu, zise el unui înger
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de studiu în România, o altă cercetătoare din India a operei eminesciene a lăsat o contribuție importantă 23 pentru acest capitol al creației poetului nostru: Zricha Vaswani Eminescu și gândirea indiană, ediție bilingvă româno-engleză, Târgoviște: Editura Bibliotheca, 2011. Lucrarea menționată mizează mult pe analiza textelor, vers(et) cu vers, pentru a evidenția relația intertextuală stabilită între Eminescu și gândirea indiană. Probabil că ar fi urmat un alt stadiu al cercetării, în care natura legăturii hipotext/ hipertext va fi completat bogăția de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
produce de asemenea manieră încât să fie păstrată poziția din hipertext (Cusset: 1999, 59). Este vorba despre homotaxă, căreia i se opune heterotaxa: modificarea poziției față de original. Cercetătorul francez operează o disociere extrem de importantă, în măsura în care heterotaxa pune în joc și mizează totul pe competența în lectura tabulară. Repetarea este completă numai dacă sunt parcurse cele trei etape ale realizării ei: "1 lectorul să recunoască prezența, într-un text, a altui text; 2 să identifice acest hipotext; 3 să măsoare distanța dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al traducerii din secolul al XIX-lea. Este evident, chiar dacă anticipăm puțin concluziile alăturării traducerilor, faptul că la Eminescu primează proprietarea noțiunii în raport cu proprietatea termenilor, căreia îi este preferat, ca instrument explicativ, aspectul plastic al imaginii. În mod paradoxal, el mizează pe conotație și câștigă denotație. (H) Timpul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă din vo experiență. Căci simultaneitatea cât și consecutivitatea n-ar putea fi percepute dacă în fond n-ar subsista apriori reprezentația timpului. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
militare propriu-zise. Aidoma lui "Cunctator", fabienii nu urmăreau o ciocnire politică directă cu inamicii conservatori, consi derînd, invers și, desigur, mult mai adecvat decît Marx, că instituțiile capitaliste nu-și atinseseră încă apogeul dezvol tării în Anglia proaspăt industrializată. Ei mizau, dimpotrivă, pe lupta lentă, de "educare" treptată a maselor. Wells se arată dezamăgit, chiar de la debutul activității lui în organizație, de această politică de "așteptare" a colegilor stîngiști (printre care sînt și figuri celebre, precum G.B. Shaw ori soții William
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se presupune că va urma. Non-existența valorilor sau a unui reper de referință, în care oamenii să creadă și de care să se lege, duce, automat, la dezordinea universală, care, la nivel, beletristic, coincide cu aparenta dezordine textuală. Totuși, deconstructivismul mizează pe o dezordine ordonată după criterii proprii, deși, în al său eseu din 1966, Structura, semnul și jocul în discursul științelor umane 55, Jacques Derrida critică neistovita încercare a istoriei filosofiei occidentale, de determinare a unui centru, a unui principiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în lumea literară șaizecistă. Pe plan ideatic, perspectiva de abordare este frapant distinctă de la un autor la altul, alternând sensibilitatea și lirismul excesiv cu lipsa oricărei emoții, într-un mesaj transmis pe un ton masculin, rece, în încercarea de obiectivizare mizându-se aproape exacerbat pe autenticitatea actului relatării. Opoziția de stil nu este diferențiată numai de la un autor la altul, ci și în cadrul operei aceluiași autor. Este vorba despre acea revoluționare a limbajului postromantic, despre care vorbește și Ioana Em. Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a lumii. Pornind de la ideea lui Roland Barthes, care "vorbea despre puterea de a produce catharsis-ul prin literatură, pentru că literatura se opune stagnării și împietririi rostirii, limbajul fiind unul coercitiv și nesupus factorilor ce i-ar deturna forța contestatară, mizând pe responsabilitatea formei și pe puterea ei la tendința de aservire și de manipulare"9, Luiza Bratu face o analiză interesantă a modului în care un scriitor reconstruiește lumea, redând-o în opera sa. Aflăm, astfel, că "lumea înconjurătoare este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la produsele artistice ale capitalismului cosmopolit"225 ca și criticii și istoricii artelor plastice, care serviseră propagandei hitleriste și mussoliniene în țările lor. Or, principala calitate a culturii este aceea de a fi inaccesibilă celor neinițiați. Este principiul pe care mizează și Ștefan Augustin Doinaș, în celebrul său discurs 226, prin care dezaprobă revoluția culturală, impusă prin "tezele din iulie 1971" ale lui Nicolae Ceaușescu 227, care constituie o nouă perioadă neagră pentru cultura românească, din timpul comunismului. Fuseseră anii 1948-1949
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o literatură care trimite la un spațiu haotic și absurd, un spațiu al absenței corespondențelor și al oricărui punct de referință. Perspectiva de abordare este lipsită de orice emoție, find una masculină, rece, în încercarea ei de a fi obiectivă, mizându-se aproape exacerbat pe autenticitatea actului relatării. Anulând orice trimitere la un lirism înduioșător, mesajul ei este centrat pe o reproducere cât mai lucidită a evenimentelor derulate în epoca ceaușistă. La noi în țară, sunt cunoscute patru tipuri de literaturi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Drumul către sine trece prin Celălalt” ceea ce indică „O necesară recompunere a dialogului intercivilizațional”. Dezvoltând ideea, pe linia lui Eliade, autorul citat evidențiază Îndreptățit că „...majoritatea subiecților ce regizează Întâlnirile din lumea de azi (politicieni, juriști, diplomați, militari etc.Ă mizează ...pe interese economice și strategii militare, pe scheme diplomatice superficiale, Învățate mecanic În instituțiile europene și, ceea ce este și mai grav, pe o infatuare și o sfidare a tot ce este exotic și necunoscut sau, mai rău, neprofitabil. Toate aceste
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
în general, al lecturilor din literatura universală? Este el independent, nu are interese de grup veleitar? etc., etc. Avem astăzi un Maiorescu, Lovinescu sau Călinescu, sigur, aduși la nivelul literaturii actuale? Ați putea numi un nucleu argumentativ pe care se miza în critica literară a începuturilor activității dumneavoastră de publicist? Ați consemna faptul că astăzi critica literară este mai mult o activitate de promovare, de PR, decât una literară? Ideal este ca, atunci când publici o cronică sau un eseu, să ai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
am dorit întotdeauna în amfiteatre a fost să am printre cei care mă ascultă câteva priviri inteligente și interesate de ceea ce spuneam. Prezența acestor priviri mă încuraja, îmi dădea o motivare extraordinară, îmi dădea aripi... În ultimii ani ai carierei mizam foarte mult, la cursuri, pe dialog. E.M.: Am impresia vagă că v-am "plagiat" involuntar, căci și eu susțin uneori, în fața prietenilor, această idee... E.S.: Foarte interesant de constatat este că, de multe ori, asemenea priviri aparțineau unor persoane care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
au rămas în amintirea noastră mai mult ca asistenți simpatici decât ca niște profesioniști în materia respectivă... De pildă, pentru noi, profesorul Alexandru Andriescu a rămas așa, cam în felul acesta, ca profil în amintire... Dintre lingviști, noi, ca studenți, mizam pe generația Arvinte, Teodorescu, Andriescu, în succesiunea lui Gh. Ivănescu. E.M.: Pe vremea aceea, Al Andriescu era mai mult un scriitor, decât un universitar... Dumneavoastră ați terminat de fapt... E.S.: În 1956. Să știți că în perioada aceea era singur
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
asfaltarea străzii pe care locuiesc, în zona Copou, se poate vedea dacă te împotmolești cu mașina în gropi. Este un mod al oficialităților de a descuraja orice demers, făcându-se că nu-l aude. Eficiență are la noi presa care mizează pe scandal și iar scandal, stresând și deformând ființa românului despre care se spune că trebuie să se redreseze moral după trecerea prin comunismul opresiv. Se pare că tranziția merge din rău în mai rău. Bine zicea un țăran deștept
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aproprierii cuvântului scris prin concertarea simbolică a mirosului " și mirosiți întru ia mirezma ceriului", gustului "și cu aceia îndulciți sufletele voastre cu dulciața fără sațiu", văzului "și cu vedéria frămseției, veseliți ochii cei înțelegători". Lectura, însă, cum era de așteptat, mizează pe o sublimare a simțurilor, prin receptarea lor prin excelență în cheie spirituală, ca oferind acces la esență, pentru că "ochii cei înțelegători" au ca miză să "cunoașteți rădăcina bunâtăției lui, că iaste mult roditoare de înțelégeré sufletéscî". Într-o frază
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de discurs și nu favorizează nici o formă de cultură sau de angajament politic. Concluzie Numeroși sociologi și psihologi au insistat asupra faptului că societatea în care trăim favorizează în momentul de față emoția și sentimentul. Succesul emisiunilor de „divertisment politic” mizează pe această logică pentru că , de fiecare dată, urmărește ca omul politic să fie arătat sub aspectul său personal și sensibil. Însă această practică are și un revers: ca telespectatori, ne pierdem reperele politice și, mai ales, starea de spirit necesară
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]