10,397 matches
-
A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu nacru, o viola d’amore și alte rarități împo dobeau peretele din fundul încăperii. — Să vă povestesc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de peisajele copilăriei lui. Apoi mai erau două clădiri mari, în formă de potcoavă. Pentru că exteriorul era atât de armonios, n-am schimbat nimic pe dinafară, am refăcut doar interiorul, care a ieșit o minunăție. Sergiu a căutat peste tot mobile vechi care să semene cu cele din țară, a făcut acolo o vatră în stil românesc, pe urmă un șemineu aidoma cu cel lăsat demult acasă. — În Grădina lui Celibidache se vedea parcă un deal. Uite cum s-a întâmplat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în albastru. Semănau cu mânăstirile noastre ca stil. Clanțele de la uși fuseseră luate din Sicilia. Aveam și o orgă de pe timpul lui Mozart. În ansamblu, în tot acel domeniu, Sergiu fă cuse să renască o oază de românitate: bisericuța, icoanele, mobilele, covoarele de pe pereți, tot. Bisericuța avea treizeci de metri înălțime. Eu am pictat în ulei Drumul Crucii și ușile de lemn, ca la mânăstirile noastre. Vitraliul a fost tot opera mea. Clopotul de bronz, care cântărea o tonă, fusese adus
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
toată frumusețea. Casa avea și o grădină largă, la capătul căreia erau grajdurile pentru cai și niște atenanse pentru cupeu, pentru trăsură și sanie. — Nici casa noastră nu era de lepădat, zâmbi Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri de acaju. În bi roul tatei se aflau o enormă bibliotecă, o canapea și două fotolii în cuir de Russie bordo
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mătușă plină de bani, o soră a ma mei, așa că mai întâi m-am dus la ea. — Între timp ce se petrecea cu familia ta din țară? — Ți-am spus că noi, la început, stăteam într-o casă mare, cu mobilă minunată, ca pe vremuri. Dar impozitele și cheltuielile de întreținere crescuseră atât de mult încât tata a trebuit să vândă proprietatea și ne-am mutat într-un apartament, în strada Lascăr Catargiu. După plecarea mea, comuniștii au venit să-l
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
face că de câte ori Sergiu și cu mine ne-am creat o locuință, fie în Franța, la Puiseaux, fie în Italia, la Lipari, am în cercat să aducem pe pământ străin arhitectura și inte rioarele caselor românești, ne-am înconjurat de mobile, covoare, icoane care să ne aducă aminte de cele avute cândva. La moară, Sergiu a reconstituit atmosfera din lunca Siretului. — Ați trăit într-o lume de ecouri, de imagini în oglindă. — Faptul că ani de zile nu ne-am putut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pe sfoară care se răsucesc și se învârtesc, ghicitori de noroc care interpretează felurit textele I Ching, acrobați și jongleri care execută trucuri cu urși și maimuțe, rapsozi cu măști, peruci și costume fanteziste care spun povești străvechi. Meșteșugarii de mobilă au mâinile ocupate. Scenele sunt ca desprinse din opera chineză clasică. Cei care se ocupă cu leacurile din plante își expun ciupercile mari, negre și uscate, pe tarabe. Un acupunctor înfige ace în capul unui pacient, făcându-l să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru treburile grele. Punem un acoperiș nou, reparăm pereții scorojiți, montăm ferestre noi și reparăm poarta. Unchiul meu profită de ocazie pentru a comanda o ușă nou-nouță din lemn roșu, cu imaginea zeului banilor sculptată meșteșugit pe întreaga suprafață. Înlocuim mobila veche și vopsim pereții. Angajăm cei mai buni tâmplari și meșteri din oraș. Fiecare își consideră îndatoririle drept o mare onoare. Modele elegante sunt sculptate pe ramele ferestrelor și ale ușilor, imitând stilul imperial. Meșterii confecționează suporturi pentru arderea tămâii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mele. Merg la oglindă, și încă văd reflectându-se o frumusețe uluitoare. Pe cap am un ac de păr în formă de libelulă, incrustat cu rubine, safire, perle, turmaline, ochi-de-tigru și pene de pescăruș. Mă întorc și mă uit la mobilele din încăpere, la panourile cu mozaic din pietre prețioase ce închipuie abundența recoltelor. În stânga sunt comode din santal roșu, ornamentate cu jad și pietre prețioase, iar în dreapta - un lavoar din lemn de trandafir incrustat cu sidef. În spatele meu se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmi pierd interesul. Eunucii mă lasă să câștig de fiecare dată. Îmi simt inteligența insultată, dar lor le este prea frică să joace la același nivel cu mine. Devin fascinată de ceasurile imperiale, care în Orașul Interzis fac parte din mobilă, la fel ca și vitrinele de perete. Preferatul meu e ciocănitoarea. Trăiește într-un trunchi de copac din ceramică și iese afară doar ca să anunțe ora exactă. Îmi plac la nebunie sunetele sale. Lui An-te-hai îi place mișcarea sa, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Orașul Interzis, o operă a naturii. De-a lungul anilor, copacii și tufișurile au crescut înghesuite unele în altele. Iedera s-a întins pe toate zidurile și a urcat pe copacii înalți până la cer, de unde se leagănă în vițe luxuriante. Mobila din palate e făcută din esențe tari, piese minunat sculptate incrustate cu jad și pietre prețioase. Dragonii de pe lambriurile tavanului sunt din aur pur, iar pereții lucesc în mătasea plină de splendoare. Ador sălbăticia. Nu m-ar deranja să locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ora următoare. Sub acoperirea ploii putea să atace oricine. Deoarece astrologul imperial avea calculate toate datele, nici nu se punea problema să ne oprim, oricât de tare se udau cărăușii. Ploaia continua să toarne. Îmi închipuiam dificultățile eunucilor care cărau mobila din lemn. Spre deosebire de cărăușii sicriului, care erau căliți fizic, eunucii erau precum plantele delicate de seră. Erau obișnuiți cu viața din Orașul Interzis, și mulți dintre ei se aflau încă în primii ani ai adolescenței. Am adormit în palanchin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vă rog să ieșiți afară înainte de amiază. Tunelul pare lung și îngust. Pare diferit de locul pe care Nuharoo și cu mine l-am văzut data trecută când am fost aici. Aud ecoul propriilor mei pași. Poate de vină sunt mobilele și tapiseriile noi. Văd un ceas mare din aur. Mă întreb de ce are nevoie Majestatea Sa de un ceas. Știu puține despre viața de după moarte, dar, din ceea ce văd, îmi dau seama că trebuie să fie nevoie de multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
femei. Este evident că își așteaptă soțul sau iubitul. Picioarele ei expuse sugerează că tânjește după el. Spre uimirea mea, picioarele îi sunt legate. Lumina din vasul de ulei emană un miros dulce și răspândește raze portocalii. Ea adaugă căldură mobilei roșii. Pe o masă, în colț, sunt teancuri de cuverturi, pături, cearșafuri și perne. Mormântul e primitor precum un dormitor. Masa și scaunul îmi sunt familiare, sunt cele pe care le-a folosit Hsien Feng. Spătarul înalt al scaunului este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
măsură pe mama care în sfîrșit înțelesese că nu trebuia să suport și eu privațiunile provinciei. Dînsa nu uita că îndîrjirea trebuie transmisă. Iată cum și de ce am devenit inventator. Într-un caiet mai păstrez și azi planurile unui perpetuum mobile care, din pricină că la treisprezece ani, ca și la optzeci, ideile pot fi la fel de fixe, mi-au năruit cu desăvîrșire cariera de savant. Se întîmplă ca, ratați, inventatorii să devină lirici. Cam tot pe atunci am început să rimez pe hîrtie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
veche decît mahalaua de alături. Așezată pe o retezătură, povîrnișul de deasupra ei suia pînă la huciul de sub cer. Galbeni, acolo înfloriseră cornii. În fața casei cobora o livadă cu meri bătrîni, cu vișini și cu nuci. Pătrunserăm în bibliotecă. Între mobilele de coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tavan se vedeau pete galbene de la infiltrații ori pistrui de sânge uscat țâșnit din țânțarii striviți, pe când era vreme caldă, cu (bănuiam eu) un tratat masiv și cartonat de Rezistența Materialelor. Se vedea că locuia acolo cu chirie, Înconjurată de mobilă veche, pestriță, cu lacul plesnit. M-am arătat, În joacă, nespus de gelos pe tâmpitu’ ăla de Gelu și i-am dovedit că fostul ei iubit era un analfabet, că nu știa să despartă cum trebuie În silabe, iar versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deznădejdea și speranța? Iubirea, Într-un cuvânt? Mi-au năvălit În suflet, Încărcate cu durere și neputință, toate zgomotele și mirosurile din odaia celor trei zile, tratatul de Rezistența Materialelor, pielea albă, neînchipuit de caldă și ocrotitoare, lacul plesnit al mobilelor desperecheate, palmele reci pe umeri mei, rățoiul de cauciuc cu târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând din când în când o puzderie de scântei ce se stingeau undeva deasupra, în lungul hornului. Atmosfera din alte timpuri era întregită de mobila de epocă - nu-și dădea seama însă cât de veche era - completând interiorul într-un mod cald, intim. De jur-împrejurul său, în toate obiectele din încăpere, simțea patina timpului, aleasă parcă intenționat ca de un colecționar. Lui Angir îi crea iluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
îndrepta deja spre ieșire, așa că, respirând încă destul de greu, l-am urmat. Prima oprire a fost în sufragerie. Ca tot restul clădirii, și camera asta se afla în plin proces de redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
taci dracului din gură“. Aia a fost o greșeală. în mod firesc, Josephine era numai ochi și urechi, așa că ai mei au trebuit să povestească despre după-amiaza aceea de sâmbătă, când eu aveam șapte ani și familia își cumpărase o mobilă nouă de bucătărie. Vechea mobilă fusese scoasă afară și, fiindcă eu nu aveam cu cine să mă joc, am stat acolo de una singură. Neavând altă ocupație, am început să cânt. î„Seasons in the Sun“, „Rhinestone Cowboy“ și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost o greșeală. în mod firesc, Josephine era numai ochi și urechi, așa că ai mei au trebuit să povestească despre după-amiaza aceea de sâmbătă, când eu aveam șapte ani și familia își cumpărase o mobilă nouă de bucătărie. Vechea mobilă fusese scoasă afară și, fiindcă eu nu aveam cu cine să mă joc, am stat acolo de una singură. Neavând altă ocupație, am început să cânt. î„Seasons in the Sun“, „Rhinestone Cowboy“ și alte melodii preferate din lungile călătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
auzit abia ieri: „Copiii sunt o consolare pentru orice - cu excepția faptului de a avea copii“. În timp ce ne conduce în camerele noastre de la etaj, Stanley ne spune că Peg, răposata doamnă Chowder („moartă de patru ani“) s-a ocupat de alegerea mobilei, a așternuturilor pentru paturi, a tapetului, a jaluzelelor, lampadarelor, draperiilor și a tuturor numeroaselor obiecte care stau pe diversele mese, noptiere și birouri: mileuri de dantelă, scrumiere, sfeșnice, cărți. — O femeie cu gusturi desăvârșite, spune el. După părerea mea, decorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Adam. Inima îmi bate tare, dar nu îmi pasă. Tocmai asta vreau. Tânjesc după emoții. Mă gândesc la faptul că, deși sunt adultă, tot ca la paisprezece ani mă simt. Și mă gândesc ce ușor e, acum că oamenii au mobile. Vă mai aduceți aminte când sunați vreun băiat și mama lui răspundea pe un ton distant: „Cu cine vorbesc?“. Doamne, era cam groaznic, nu? Din fericire, nu mai sunt o adolescentă. —Alo? Uf, ce rapid a fost. Speram ca Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu-i așa că nu suportați să tot pierdeți chestii când aveți câteva pahare la bord? În ultimii ani am pierdut, printre altele, poșete, jachete, produse de machiaj, chei, rujuri noi, bani, prieteni, respect de sine, viitori iubiți și vreo două mobile. De fapt, acum că mă gândesc mai bine, aș economisi ceva bani dacă aș renunța la băutură. Nu e ieftin să-ți înlocuiești în fiecare săptămână produsele de machiaj și să-ți faci dubluri de chei tot timpul. Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]