2,765 matches
-
mitropolitului Gavriil Petrov al Novgorodului și Petersburgului, un secol de serioasă decădere pentru monahismul rus, în care numeroase mănăstiri și schituri se închid (din 1200 existente în anul 1700, supraviețuiesc doar 452, până la sfârșitul secolului) iar o întreagă populație de monahi, de la egumeni instruiți și până la frați abia intrați în ascultare și neștiutori de carte, iau drumul exilului către Muntele Athos și mai cu seamă către Țările Române. Unul dintre cei mai cunoscuți dintre acești autoexilați rămâne în istorie starețul Vasile
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și cele necesare traiului zilnic. Alții doi, Dositei și Timothei ne sunt prezentați ca trăind retrași, undeva între munți, unde își poartă de grijă complet singuri, îngrijind de propria grădină de legume și cultură de porumb. O figură pitorească este monahul Proterie, originar chiar din ținutul Poltavei și conațional al personajului-narator, care după ce dusese în lume o existență de meșter aurar, se îndeletnicea și în monahism cu cioplirea unor linguri deosebit de frumoase, pe care le dăruia oricui trecea pragul schitului. Deși
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
celei mai aspre asceze, este de altfel, un model de import, pornit din pustia Egiptului în veacul al treilea și ajuns până la noi pe ruta Sinai, Anatolia, Athos, Bulgaria. Este probabil și motivul pentru care, înțelegînd prin discuțiile cu ceilalți monahi și stareți întâlniți în Vrancea, originile și sensul acestui mod de viețuire eremită, tânărul Platon se hotărăște să se deplaseze către izvoarele acestui model și părăsește Muntenia în 1746, la vârsta de douăzeci și patru de ani, pentru a se îndrepta spre
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în text a fost reținută distincția genericitate auctorială/genericitate lectorială, preluată de la Jean-Marie Schaeffer. Exegeza dedicată paginilor de memorie a toposului românesc, a inclus în analiză instrumente teoretice aparținând domeniului Imagologiei, întrucât axa centrală pe care se construiește întâlnirea tânărului monah ucrainean cu lumea moldo-valahă este Relația Același/Celălalt, Cultură de origine/Cultură observată. Imersiunea în mediul Celuilalt este urmărită gradual, prin analiza textului, de la un prim contact exploratoriu, până la absorbția completă în elementul alogen. Cronotopul ca indiciu analitic, discursul imagotipic
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
1847. Om care și-a depășit cu mult epoca, prin emanciparea ideilor, libertatea de gândire și inițiativele de reformator al tradiției ortodoxe isihaste, Paisie Velicikovski, Sfântul pelerin din Poltava și creatorul de școală de traducători de la Mănăstirea Neamț, cărturarul și monahul care ținea în biblioteca sa de la Neamț textele lui Esop, Virgiliu și Aristotel, precum și o ediție din Voltaire, ajunge să influențeze, după încheierea pelerinajului său pământesc în 1794, un palier uriaș din intelectualitatea română și mai ales rusă a veacului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în schimnicie, călugărul Paisie la Muntele Athos, iar părintele Serghi, în chilia lui Ilarion, lângă mănăstirea din Tambino. Nu vor avea însă prea multă vreme parte de isihia atât de dorită, căci spre ei se îndreaptă un râu de oameni: monahi dorind să le devină ucenici, laici cerând povață, binecuvântări și chiar tămăduiri. Atât la Athos, cât și la Tambino, în jurul celor doi schimnici deveniți celebri se construiește o lume: chilii pentru ucenici, o biserică, bucătărie și încăperi pentru pelerini. Căutarea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
perfecțiunea și a fi primul în toate. După această buclă despărțitoare în evoluția lor, drumurile celor doi Părinți par a redeveni asemănătoare. Amândoi cunosc căderea. Paisie își vede spulberat, de trei ori la rând, visul închegării unei obști stabile de monahi. Părăsește mănăstirea construită chiar de el în Muntele Athos, sub povara prea marilor taxe impuse de turci. Mănăstirea Dragomirna se vede obligat să o abandoneze fugind din calea stăpânirii catolice, austriece, iar de la Mănăstirea Secu se mută la Neamț împotriva
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
O astfel de scriere o reprezintă corespondența Sfântului Paisie de la Neamț (Paisie Velicikovski, 1722-1794), apărută în colecția „Călăuze Duhovnicești”, la editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în 2010, sub titlul „Cuvinte și Scrisori Duhovnicești”. Autodidact și cărturar de elită, monah desăvârșit pe drumul sfințeniei, format în patria sa natală, Ucraina și mai apoi în Muntenia și Athos, stareț al mănăstirilor moldovene Dragomirna, Secu și Neamț în a doua parte a vieții, Paisie Velicikovski a rămas în Istoria Bisericii Ortodoxe nu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
al mănăstirilor moldovene Dragomirna, Secu și Neamț în a doua parte a vieții, Paisie Velicikovski a rămas în Istoria Bisericii Ortodoxe nu numai ca un traducător de elită al Filocaliei, dar și ca un mare duhovnic și povățuitor, atât al monahilor cât și al laicilor, viețuitori în propria sa obște, apropiați ei sau trăitori de departe. Întocmai ca un nou Apostol Pavel, el și-a povățuit ucenicii din toată lumea ortodoxă pe calea cuvântului scris, purtător de mângâiere și sfat duhovnicesc. Aceste
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Tipografia Centrală din Chișinău. Editurii Doxologia din Iași îi datorăm o a doua ediție, tot în două volume din 2010. Este vorba în fapt de o culegere de nouăsprezece scrisori, adresate altor stareți ruși, dar mai cu seamă, propriilor ucenici, monahi simpli aflați pe calea înduhovnicirii, in alte lăcașuri decât Neamțul, cum ar fi Dragomirna, Secu, sau pur și simplu aflați la seceriș la metocul Necșani. Povățuirea către măicuțe își găsește și ea locul în scrisoarea către maica Nazaria, coborâtă din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Eghina (1846-1920), cunoscut și sub numele de Nektarios Kefalas, Mitropolit de Pentapolis. Îl aflăm în paginile acestei cărți pe Sfântul Nectarie copil, micul Anastasios, copil în Sylivria Traciei natale, apoi băiat de prăvălie în Constantinopol, îndurând foame și frig, tânăr monah și învățător în insula Chios, student la teologie în Atena, Arhimandrit la biserica Sfântul Nicolae din Cairo, Mitropolit de Pentapolis, director al Seminarului Teologic Rizareion din Atena și în sfârșit, duhovnic și întemeietor al mănăstirii de măicuțe din insula Egina
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Ekaterina a II-a. Figura cea mai luminoasă a intregului roman însă, este aceea a Sfântului Paisie de la Neamț, prezentat în ultimii săi ani de viață ca stareț al sfintei mănăstiri a Neamțului, sfătuitor de taină al domnitorului, povățuitor al monahilor mai tineri și mângâietor al norodului la vreme de restriște. Paginile dedicate în roman starețului Paisie sunt o dovadă de măiestrie literară inegalabilă, dar și de adâncă cunoaștere a tuturor detaliilor din viața pământească a Starețului Paisie de la Neamț (Paisie
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
precum era și Bătrânul Trifon. Odată, preacuviosul Ioasaf, un călugăr Îmbunătățit de la Chilia pictorilor Ioasafei, a găzduit cu avraamica lui iubire de străini niște mireni, care deși s-au simțit bine, după aceea din păcate, s-au smintit, crezând că monahii o duc bine. Atunci bătrânul Ioasaf a considerat că este bine să-i ducă pe la colibele din Kapsala, ca să se folosească În alt mod, de vreme ce nu aveau gânduri bune. După ce au cercetat câțiva pustnici, care i-au uimit pe mireni
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
mănăstirilor și a credincioșilor din Mitropolia autonomă a Basarabiei. După cum cunoașteți, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând aminte la rugămintea insistentă a românilor ortodocși din Republica Moldova În frunte cu Prea Sfințitul Episcop Petru de Bălți, Înconjurat de preoți și monahi, a recunoscut În decembrie 1992 reactivarea vechii Mitropolii a Basarabiei În legătură canonică cu Biserica Mamă - Patriarhia Română. S-a restabilit astfel legătura spirituală Între frații de același neam din stânga și din dreapta Prutului, frați care au aparținut aceleiași biserici Încă
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și a vorbit din adâncul inimii. știu prea bine ce mult cinstește ducele marile idealuri ale filozofiei și poruncile Maicii noastre Biserica. Dar el este un om al timpurilor noastre, pe când Înălțimea Voastră sunteți un om al viitorului, adăugă zâmbind monahul. Aș fi fericit dacă aș putea spune același lucru și despre nobilii noștri cavaleri. Din păcate ei cred că astăzi drepturile le-au fost știrbite. Conrad se sprijini ca din Întâmplare pe sabie și răs punse: — Vor trebui să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
titlul de duci de Kärtnen, pentru că cei de acolo n-au vrut să recunoască un domn străin. Ce rușine pentru Bertold bătrânul! — Se spune că Rudolf a răpit-o pe fiica Împăratului și că s-a căsătorit cu ea, răspunse monahul. Ce contează o promisiune și un inel? — O față Împărătească, fie bărbat sau femeie, care nu-și respectă promisiunile, nu e cu adevărat Împărat, și vasalii săi au tot dreptul să nu-l recunoască și să nu-i fie credincioși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
altfel te dau pe mâna oamenilor nobilului nostru duce, și ei vor scoate adevărul de la tine cu alte mijloace. — De ce nu-l Întrebați pe el? zise Simeon. Cavalerul o să vă spună adevărul, dacă pe mine nu mă credeți... Unul dintre monahii cei tineri se amestecă respectuos În vorbă: — Preacuvioase părinte, dacă omul ar fi vinovat, nu s-ar mai fi chinuit atât să se târască până aici ca să caute aju tor. Ați văzut cum arăta. Mâinile lui... rănile groaznice... — Taci, Heribert
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de dincolo de Titisee, se desparte un drum spre Lenzkirch, era pe vremuri o cărare umbroasă pe care pelerinii se Îndreptau prin pădure spre capela Închinată Sfintei Fecioare. Ducele Bertold, bătrânul, voise să Înalțe acolo o mare lavră, unde să aducă monahi de la Hirsau, pregătindu-și loc de Îngropare pentru el și familia lui. Apoi se răzgândise și clădise lăcașul de la Sfântul Petru. Regiunea i se păruse mai frumoasă, mai largă și mai aproape de cetatea lui de scaun. Cu toate acestea, poporul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o bucățică de fagure de miere Într-un blid de lemn necioplit, În timp ce cavalerii așteptau la distanță respectuoasă semnalul de plecare. Prin unchiul ei și prin părintele Bernhard, pe care o pasiune comună pentru plantele de leac Îl Împrietenise cu monahul cel straniu, ajunsese și Adelheid la chilia lui. Bătrânul o primi de la Început cu căldură părintească, pe care o manifestă apoi și față de Bodo. Acesta era locul unde Adelheid crezuse că se va Întâlni cu logodnicul ei, dar unde, din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și sunt. Pentru el, Bodo nu e vrednic să se unească cu fiica lui. Nu-l judec pentru asta. știu că Dumnezeu a lăsat nobili și negustori și prostime de rând, și sângele lor nu are voie să se amestece. Monahul ridică mâna cu un gest de dispreț care vădea dezaprobarea lui pentru aceste cuvinte: — În fața lui Dumnezeu suntem toți nevrednici și ticăloși și n-ar trebui să ne fălim cu nașterea noastră, care e cu totul Întâmplătoare. Vor veni poate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
buzele mele sunt pecetluite. Dar, te rog, Îngăduie-mi Încă o Întrebare, ultima. De ce, după ce lucrurile s-au potolit, nu te-ai Întors la Reims, unde te aștepta o situație strălucită, un scaun de episcop și poate chiar mai mult? Monahul ridică din umeri: — La ce bun? Luptele pentru putere și intrigile m-au scârbit totdeauna. La ce servesc numele și bogăția și gloria, dacă ți piezi sufletul? Aici sunt mai aproape de Dumnezeu. și de Bodo, pe care, Într-un fel
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de la el! ripostă Conrad cu asprime. De prisos să-ți spun că și aceasta trebuie să rămână o taină. În afară de Cuvioșia Ta și de mine, nimeni de la Curte nu trebuie să afle nimic, nici măcar măritul meu frate! — Da, stăpâne, suspină monahul. Ai dreptate, și merit să mă mustri! Departe de mine gândul de a-mi mustra duhovnicul. Acum trebuie să plec. Dacă mai afli ceva, spune-i lui Haro. El va avea grijă să mă Înștiințeze. Duhovnicul Își plecă privirea sub
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aici și să aștept fără să fac nimic, nădăjduind că totul o să fie bine! spuse el. Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul Trudpert Începură să se vadă În zare, monahul Își struni calul și o coti spre stânga, Într-o vâlcea lăturalnică, Îngustă și Întunecoasă. Tufișurile erau din ce În ce mai Încâlcite. Pământul fiind foarte vălurit, oamenii nu puteau intra cu coasa În acele colțișoare, astfel că vreme de zeci de ani se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca ale altora și părea neîngrijită. Un călugăr pe care voiam să-l întrebăm de posibilitatea cazării, fiindcă până seara nu mai era mult, surprinzător pentru noi (bătea la mașină), ne-a întâmpinat cu "Să trăiți”. Dintotdeauna crezusem că viață monahilor este străină de obiceiurile și atitudinile mirenilor, de aceea, îndeletnicirea și salutul călugărului păreau neobișnuite și bizare. Impresionant înscrisul dintr-un document reprodus în "Istoricul mănăstirii”: "Tătarii i-au spărcuit pe toți călugării”. Citatul mi-a făcut impresia de sihăstrie
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
foarte mult. Nu am avut șansa să fiu în grația vreunui critic. Satu Mare e mereu prea departe... Însă, prin vreme, am avut bucurii care mi-au marcat scrisul: cronica la cartea de debut Frontiera dintre cuvinte (Litera, 1988) scrisă de monahul Nicolae Steinhardt, publicată postum în Steaua de Aurel Rău (nr. 3, 1989); cronicile la câteva cărți semnate de Romul Munteanu (avea o rubrică pentru poeți în Flacăra), apoi le-a cuprins în volumele Jurnal de cărți, nr. 6, 1996, nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]