2,283 matches
-
ploaia-ncetase, O raz-a lunei se arătase, Cea cât o mince stârcită mică O bleaznă mare-n sus se rădică, P-obraz lăsate cărunte plete Cu șerpi i-atîrnă încovoiete, Neagră la față din ochi sclipește, Nu se aude ce mormăiește. În Ielele substanța e burlescul satanic, descrierea breugheliană a ielelor într-o scenă de sabat: Una e chioară Gheboasă, mică; C-un ochi de cioară, Cea mai snovoasă Alta spetită, E ofticoasă; Mult obosită; Și cea mai bună Alta gușată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Kenmoor și în alte locuri din vecinătate; cf. Ingram 1910: 23). Există relatări conform cărora Thomas Chatterton senior era excentric, foarte reticent, distrat chiar și cînd se afla în compania cuiva, solitar; avea obiceiul de a gesticula și de a mormăi vorbind cu sine cînd era singur (Ingram 1916: 14). S-a însurat la treizeci și cinci de ani cu Sarah Young din Stapleton, fiica unui fermier, care la acea dată avea doar șaisprezece ani; pentru a-și susține familia, ea s-a
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
voce tare. Dar pînă acum, totuși, aceste urme nu depășiseră limitele a ceea ce putea fi considerat că este compatibil cu sănătatea. Dar acum, aproape sigur, acele limite au fost depășite. Observîndu-l pe ciudatul flăcău istovit umblînd pe străzi fără țintă, mormăind poate către sine, sau făcînd gesturi bruște, ori uitîndu-se la trecători, uneori cu ochi goi, și alteori cu priviri de obicei intense și luminoase, chiar și străinii nu se poate să nu îl fi urmărit cu ochii, întrebîndu-se cine era
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
celălalt să-l privească primul în ochi, să vorbească primul, să facă primul invitații. Și cum majoritatea celor cu care fac cunoștință așteaptă și ei o invitație, toată lumea se simte frustrată. Dacă îi ascultăm pe acești oameni, îi vom auzi mormăind supărați în sinea lor, cum că "lucrurile parcă niciodată nu se leagă", deși ar fi mult mai potrivit să spună: "Nici măcar nu încerc vreodată". Majoritatea bărbaților și femeilor care dezvoltă relații încununate de succes cu alții depun eforturi constante pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
un pachet de Kent, pentru a-l da opticianului care îi repară ochelarii. Deși a insistat, iordanianul „n-a vrut să primească bani în ruptul capului”, dar, ulterior, după cîteva întîrzieri la ore, cînd C. l-a poftit afară, a mormăit din pragul clasei: „Ce-am făcut eu, domnu’, pentru dv. nu contează?” „Adică vezi colea, devenisem dator, să-i tolerez lenea și impertinența!” Scena îl indignează și acum. Om de o certă probitate, el îi dezaprobă pe cei care (din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sforțare a lui Miculescu cu întrebarea: Tovarășe președinte, sovieticii ne propun o colaborare la recoltatul și valorificarea algelor din Marea Neagră. Am putea să cerem pentru noi zona Insulei Șerpilor? Ca mușcat de șarpe, Ceaușescu se întunecă și mai mult și mormăi apoi ceva, la fel de neauzit. Ne dădurăm seama că microfoanele și anexele lor înregistrau toate întrebările, dar cum aerul nu vibra la mișcarea buzelor președintelui, întrebările rămâneau practic fără răspuns. Ne-am lămurit ulterior că benzile de înregistrare erau studiate după
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cea care solicitase masa împreună cu tânărul, i-a spus și părerea ei în limba germană. Se pare că totuși responsabilul a înțeles ceva și fiindcă nu a mai avut încotro, și-a cerut scuze, schimbându-ne chelnerul, care a plecat mormăind furios. Mergând prin Mangalia cu aceeași prietenă, m-am oprit să privesc într-o vitrină. Ce vrei să vezi? m-a întrebat. Voi nu aveți nimic în magazine, nu aveți decât gunoi. M-am simțit jignit și am protestat, dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
instruit de timpuriu de Marea Bestie, cum numea Simone Weil societatea, să-și păzească liniștea pentru neliniștita și neliniștitoarea aventură la care Îl chema talentul. Nu eram, din păcate, la fel de Înțelept, dar respectam codul său. La un moment dat, a mormăit, totuși, sorbind lent din cafeaua neagră și tare: „N-au să te ierte”. L-am privit, intrigat. „N-au să ți-o ierte, să știi”, a repetat. N-am Întrebat pe cine avea În vedere prin „ei”, mă mulțumeam cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Vlahuță, la care cronica făcuse aluzie. Vroia să vadă dacă proasta reputație a cărții, datorată lui G. Călinescu, se verifica. „Nu, nu, Dan nu e deloc un respins de societate... Îl ajută toată lumea, doar că el e neajutorat”, a mormăit, apoi, conu’ Paulică. Scrisesem elogios despre Adina, o consideram unul dintre cele mai incisive talente noi În proză. „Nu știu de ce a făcut-o”, a oftat, până la urmă. Cine mai avea, ca acest bolnav de atâtea boli și obsedat de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sus în gios să-și coboară. Finicul în foc de aromate moară, Oltariul jirtfe nu priimască, Păharul băutură să nu mai mestească. Chitul crepe în apa Aridanului, Iepurile cadză-n gura Sirianului, Musculița cu jele să vâzâiască, amândoi Urșii greu să mormăiască. Pletele Verenicăi să să pleșuvască, Corona frumoasă nu le-mpodobască. Pigasos de Andromeda să să depărtedze, Perseos de Casiopa să să-n străinedze. Zmăul capul cu coada să-și împleticească. Chivotul lui Noe în liman să primejduiască, Porumbul, frundza maslinu lui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
urce, dar un grup de tineri zgomotoși insistaseră. Tocmai i se aduse micul dejun când un bărbat intră în braserie și îl salută din cap, iar Marriott îl salută și el la rândul lui prietenos, spunând: - Bună, Greg. Tânărul solid mormăi în timp ce se așeză în separeul de vizavi de Marriott. Își trâmbiță comanda către chelnerită și apoi se întoarse către Marriott. - Sistemul nervos uman este negreșit un lucru ciudat, nu-i așa? Marriott dădu din cap afirmativ. - Ai văzut cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
a atins mâinile - cred. - Exact. Și ți-a explicat că doar unul din cinci se poate scufunda atât pentru prima oară. - Bănuiesc că sunt unul dintre ei - spuse Marriott. Acum era dornic să plece. Bău dintr-o înghițitură cafeaua și mormăi ceva despre întârzierea la serviciu. Ajunse la magazinul de galanterie bărbătească Clayton la nouă fără cinci, descuie ușa și începu să măture. La nouă și zece sosi tânărul Pete Clayton, și atunci intrară câțiva fermieri. La nouă și jumătate bătrânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
al naibii - explodă el cu voce tare. Judith își ridică privirea din carte: - Ce s-a întâmplat, dragă? Marriott ezită. Amintirea din mintea lui începea să-l deranjeze, iar gândul la acea amintire semăna cu o tracasare personală. - Ah, nimic - mormăi el. Cred că o să mă plimb înainte de culcare până la magazin - adăugă apoi. Vezi dacă totul e în regulă. Judith părea că acceptă explicația și scopul ei ca pe ceva normal, din moment ce se întoarse la cartea ei. Marriott ieși în hol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
zece rânduri goale - în amintirea morților! - apoi un olog decorat, câțiva soldați, alt ofițer și alte șiruri pustiite... Atâtea lacrimi și flori n-am văzut niciodată... Voi mai aveți vreme de plâns? Uneori. (La câte un film cu viteji americani - mormăi, să n-o supăr, gândind că eroii noștri nu îngrașă glia, ci s-au mutat din câmpul de luptă pe gazonul stadioanelor, să tragă o iarbă...) Armata, pentru voi, parcă e un fel de boală rușinoasă ce trebuie ținută ascunsă
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
obscur. Mai întîi e o triturare a realului, o reducție a sa la elemente periferice, la detalii anodine, din care țîșnește, compensator, un fabulos familiar. Fluxul faptic se contrage în aparențe insignifiante, apoi îngheață în descripția aluzivă: "Vînt nisipos/ după-amiaza mormăie și intră-n curte/ o pasăre umbrește/ pătuțul copilului/ Brusc mireasma gurii-leului/ răstoarnă farfuriile/ nările casei freamătă/ printre buzele copilului/ ceva ca un cuvînt/ ceva ca un lapte străvechi" ( Un pasaj în albastru). Măreția cosmică însăși, fetiș al seriei poetice
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
continuat Aișa, dar nu mai stau cu părinții, de asta trebuie să lucrez ca menajeră. Mi-am stors creierii ca să găsesc un răspuns potrivit: ce să-i spun, s-o întreb cît sînt chiriile la Cherbourg? Pînă la urmă am mormăit un „Asta e...“, încercînd să exprim o anume înțelegere a vieții. Pentru ea a părut suficient, s-a îndreptat spre ușă. [...] 2 Toate au un sfîrșit, chiar și noaptea. Vocea limpede și sonoră a căpitanului Chaumont m-a scos dintr-
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
specialitate al Contemporanului, căruia îi înmînam articolele, n-avea nici un chef să intervină între mine și Ivașcu. Îmi citea textele cu creionul în mînă și își permitea foarte rar unele observații. Toate, facultative. Era un om decent și fără pretenții. Mormăia în timp ce mă citea, dar nu decidea dacă articolele "intră" ori nu. Revin la întrebarea care nu-mi dă pace: în ce fel îmi alegeam cărțile? Aparițiile nici nu erau așa de multe ca azi. Departe de asta. Nu era posibil
Privind înapoi, fără mînie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14346_a_15671]
-
generozitatea mea se risipește, Baa-uu-do-liii-no! Poate dacă ați da muzica mai încet ați auzi... De ce trebuie să puneți într-o librărie o asemenea muzică? am adăugat de data asta aproape țipînd, firește, din motive practice, pentru eficiența comunicării. Vînzătoarea a mormăit un răspuns - "senzorii mei au detectat intenții ostile" (Star Trek). Nu l-am auzit. A dat și din umeri, ca să dubleze mesajul, pe cale non-verbală. Voiam să-i spun că intenționasem să cumpăr 11 cărți pentru toate vîrstele, gusturile și ocupațiile
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15574_a_16899]
-
dimineața și varsă ibricul de cafea. Trebuie să curețe mizeria, dar pierde jumătate de oră căutând o cârpă, timp în care mizeria se usucă. Când Bruml își dă seama de asta, se scarpină cu mâna stângă după urechea dreaptă și mormăie ceva, afișând o mutră uimită. Apoi se duce la spălător, unde își udă puțin degetele și iese. E de la sine înțeles că va călca în fărașul plin de praf. Ríša[5]îl prinde chiar în acel moment și îi spune
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
venit criza. Ne-am făcut sindicat. Printre singurele, în companiile astea multinaționale prezente în România. La început am fost foarte puțini. Apoi oamenii au început să vină. Se tăiau centre de cost. Adică locuri de muncă. Dacă la început mulți mormăiau că sindicatul e ceva comunist, în scurt timp s-au răzgândit. Nu mai erau dați afară de pe o lună pe alta. În funcție de vechimea în corporație, primeau salarii compensatorii. Câteva luni ești asigurat. Până găsești altceva. Tot sindicatul a obținut plata
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
crezurilor ce ne-au ținut cu fața spre munte. M-am aplecat fără vorbă, nici cu vreun semn Am rupt o smicea din poala ei și-am trezit pe geniul Sacrului Lemn. Ca-n poveste a vuit Dumbrava, paznicii au mormăit mânioși Spunându-ne la cei zece Zei Salii - Zalmosis, strămoși; Constată mai marele lor magistrat eponim: s-au întâlnit, Ajunseră, o să-i fericim-nefericim cât vom putea să-i ferim, Urmăriți-i îndeaproape să nu facă neghiobii, greșeli De care oricine
Poeme în reportofon by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-website/Imaginative/10179_a_11504]
-
Un ucaz dat la 4 ianuarie 1700 hotărăște ca "boierii, oamenii de la curte, funcționarii vor purta îmbrăcăminte ungurească, cu caftanul de deasupra până sub genunchi, iar cel de dedesupt mai scurt". Cei care nu se supun ucazului plătesc amendă. Unii mormăie că veșmintele astea nu sunt bune pentru clima aspră a Rusiei. Obiceiurile din străbuni mai primesc o lovitură: reforma calendarului. La 20 decembrie 1699, când mai rămăsese doar câteva zile până la sfârșitul veacului, Petru dă un ucaz prin care numărătoarea
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
Mozart pe un libret scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte. Premiera absolută a operei a avut loc la Praga, la "Ständetheater", la data de 29 octombrie 1787, sub conducerea muzicală a compozitorului. Plimbându-se prin fața casei comandorului, Leporello mormăie înciudat. S-a săturat de înjosirile și mai ales de emoțiile pe care i le oferea cu dărnicie stapânul său. Cu fața ascunsă sub o mască, coboară grăbit scările casei, urmat de Donna Anna, fiica comandorului. Revolta împotriva necunoscutului, care
Don Giovanni () [Corola-website/Science/307540_a_308869]
-
cresc, strigătul devine un chițăit care e produs atât când sunt în pericol, cât și când sunt agresivi. Când alt individ se cațără peste ea, koala scoate un mormăit ușor, cu gura închisă. Koala au multe expresii faciale. Când mârâie, mormăie sau strigă, animalul își răsucește buza superioară și își îndreaptă urechea în față. În timpul strigătelor, buzele se retrag și urechile sunt aduse înapoi. Femelele își expun buzele și își ridică urechile când sunt agitate. Comportamentul agonistic se manifestă de obicei
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
-și probabil soțul. Samuraiul, care era extrem de gelos și simțindu-se înșelat, o atacă și îi taie gura de la o ureche la cealaltă, urlând „Cine te va crede frumoasă acum?” Legenda urbană pornește din punctul acesta, afirmând că o femeie mormăie noaptea (în special în serile cețoase), cu fața acoperită de o mască chirurgicală care . Când întâlnește pe cineva (în principal copii sau studenți), îl va întreba timid „Sunt frumoasă? ”(„"Watashi kirei?"”). Dacă persoana respectivă răspunde cu „da”, ea își va
Kuchisake-Onna () [Corola-website/Science/312887_a_314216]