18,554 matches
-
gândi sâcâitor că n-ai pe cineva alături căruia să-i spui noapte bună. O revedea pe sora ei, Elena, micuță, roșiatică, plină de pistrui. Să dormi cu noi, mămică, implora la culcare, mie mi-e frică de mort. Ce mort visezi? Nu ești cu soră-ta? Îi răspundea femeia trebăluind. Ea e mică e copil ca și mine, să vii să dormi cu noi că mi-e frică de mort. Ce-ai fată, cine ți-a mai băgat prostiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
implora la culcare, mie mi-e frică de mort. Ce mort visezi? Nu ești cu soră-ta? Îi răspundea femeia trebăluind. Ea e mică e copil ca și mine, să vii să dormi cu noi că mi-e frică de mort. Ce-ai fată, cine ți-a mai băgat prostiile astea în cap? Am auzit un banc, la Bică, și de când l-a spus mi-e tare frică, mereu mi se pare că vine la mine mortul. Și pe tine cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi-e frică de mort. Ce-ai fată, cine ți-a mai băgat prostiile astea în cap? Am auzit un banc, la Bică, și de când l-a spus mi-e tare frică, mereu mi se pare că vine la mine mortul. Și pe tine cine te-a pus să stai în gura lui Bică, acela e mare și numai prostii îi umblă prin cap. Ce, tu ești de-o seamă cu Bică? Dar eu n-am știut, mamă, ce banc o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așeza pe noptieră pipăind locul; își masa ochii, simțea lichidul amărui ajuns până la rădăcina nasului, trăgea pe nări, probabil că și înghițea fără să vrea puțină substanță, avea un aer mulțumit chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța că soluția era otrăvitoare dar nu de ajuns ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i zgândărea mereu ființa. Avea atâta imaginație, atâtea visuri de mărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochilor, dar senzația era depărtată, depărtată, venea parcă de la o altă ființă, străină lui, aflată undeva jos, lipită de pământ, își masa pleoapele, îl gâdilau, îl gâdilau până la excitație, înșuruba capacul sticluței pe eticheta căreia era desenat un cap de mort, o așeza în trăistuță, în cealaltă despărțitura introducea pipeta. Înainte de a ațipi, în locul treptelor, a piscului, a oxigenului apăreau diplome albastre, roze, albe, distincții de orice fel, măriri. Tot el, tatăl era acela care a doua zi sau numai câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se coacă la căldura ce încă mai radia, înglobată în interiorul lor. În cameră plutea un miros incitant, închis. Înțepenită acolo în pag, Carmina avea senzația că se află într-un sanctuar, obiectele, lumina, toate parcă-i aminteau de cineva mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea convingerea că trebuie să îngenuncheze și să se roage. Alături de ea, privindu-i camera, Ovidiu a început să surâdă, cu superioritate, a presupus Carmina și l-a întrebat iritată, înciudată pe platitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apărând în holul mare al tribunalului. Un bărbat trecut de prima tinerețe, stăpân pe el, încă răscolit după decesul recent al soției. Venise ca martor al unui omor petrecut acolo, la fermă. O beție sfârșită cu o încăierare și un mort. Agresorul, un ins de 32 de ani, avea acasă patru copii, victima un tractorist de 26 de ani, tatăl și el a doi gemeni. Între ei o sticlă de băutură "fruntea rachiului" și niște pricini mai vechi zgândărite. De îndată ce intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ți lua ochii. Era amiază. Își înăbuși un oftat și o luă vitejește de-a lungul aleii cu tei. Trecutul e trecut și nu se mai întoarce. Începu să vorbească despre cazul care-l adusese pe Dimitrie acolo, la tribunal. Mortul nu mai putea fi ajutat cu nimic, era ea de părere, celălalt, agresorul, mda, în fine, când te gândești că se distrug deodată două familii. Măcar dacă ar exista niște circumstanțe atenuante, ceva. El, Dimitrie, ce părere avea despre omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a se încinge peste rochia de casă cu cordonul din piele de căprioară, moale, cafeniu, parcă viu, adus de el dintr-o excursie. După a doua săptămână de absență deja începuse schimbarea, prin casă i se părea că miroase a mort, căuta îngrijorată să găsească stricăciunea, o fructă rostogolită sub canapea, undeva, sau un șoarece mort, ținea ferestrele deschise toată noaptea, tot mai neputincioasă în fața acestui miros de putreziciune, a roiului de musculițe care pluteau mute de colo, colo prin încăperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Visul... 8. Odisee spațială 9. Taine 10. În împărăția munților 11. ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare” 12. Apus de soare în Deltă Clasa a VIII-a 1. ,,Priveam Ceahlăul la apus...” 2. Amintiri despre viitor 3. Atitudinea ciobanului mioritic în fața morții 4. Humulești, leagănul Amintirilor din copilărie 5. ,,Codru-i frate cu românul” 6. Comuniunea om - natură în operele studiate 7. O călătorie în munți 8. Rugă pentru neam și țară 9. Portretul moral al poporului român 10. Scrisoare mamei 11
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îi aude numele blăstăm, căci nea sângerat! Și pe tine te-a lăsat orfan!... E boierul cel mare de la Murgeni! Stroie Orheianu cel plin de averi și fală!” Dacă în acest capitol, Orheianu este prezentat doar indirect, în capitolul următor, ,,Morții poruncesc celor vii”, el este introdus direct în acțiune. Ne aflăm sub domnia lui Alexandru-Vodă, pe care Stroie l-a sprijinit cu oaste și l-a apărat. Considerându-se ocrotit de vodă și văzându-se înconjurat de putere mare, mazurii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce are mai de preț în viață, deoarece nu se poate viață nouă fără jertfă. Jertfa lui Manole n-a fost însă zadarnică. Ei au intrat în conștiința poporului prin opera lor, devenită nemuritoare, prin sacrificii. Atitudinea ciobanului moldovean în fața morții Poezia care include atitudinea ciobanului moldovean în fața morții este Miorița, capodoperă a folclorului nostru, vibrând toată de profunzime și finețe, precum și de sensibilitate. Personajul avut în vedere este baciul moldovean, care sintetizează întreaga concepție despre viață și moarte a unui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în centrul cântecului, testamentul ciobanului conține răspunsul la întrebarea eternă privind misterul vieții și al morții. Garabet Ibrăileanu considera că: Mai am un singur dor este Miorița lui Eminescu, având în vedere faptul că aflați într-o situație similară, în fața morții posibile, poetul și ciobanul mioritic lasă cu limbă de moarte ca locul de îngropăciune să fie în sânul naturii mamă. De asemenea, ultima parte a strofei a treia a poeziei Vara de George Coșbuc conține atitudinea poetului în fața vieții și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de proporții cosmice la care participă elemente cosmice (soarele, luna, stelele) și pământești (brazii, munții, păsăreleleă. Aflând care-i este destinul, mândrul ciobănel nu plânge dar nu este nici dezamăgit, nu neagă sensul omorului, ci transformă neșansa care-l sortește morții, într-o taină prin care devine triumfător asupra propriului destin. Prin această alegorie fără concurență în literatura noastră, ciobanul mioritic îmbracă moartea, dușmana omului, în haină de mireasă înfloritoare (Mihail Sadoveanu). El știe cu siguranță că, după moarte, viața va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Baltagul, Lucian Blaga în Gorunul și Horia Lovinescu în Moartea unui artist, dar toți au reușit să transmită posterității un mesaj cât se poate de clar: Non omnis moriar! Nicușor Crăciun, clasa a VIII-a C Atitudinea ciobanului moldovean în fața morții Din cele mai vechi timpuri, românul a considerat moartea ca pe o trecere în altă lume, în alt paradis. Un mare poet spunea că nouă ne este frică de moarte, fiindcă noi am creat-o urâtă și întunecată, cu secure
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
domnu' Precup, e aceasta. Tăcu, Își drese glasul, i se făcu foarte cald, bine că nu-și Încheiase mantaua, mai tuși o dată și zise: Așa, fără interpretare, n-am ști? Că s-a dat la televizor, În direct. Au fost morți... Am văzut cu toții... Ascultă, Gavrile! Dionisie se Îmbujoră la față. Degetele i se Încleștară pe tăblia mesei În căutarea unui punct de sprijin de care, după părerea lui Gheretă, un om care citește atâtea ziare s-ar fi putut lipsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o avere pe ele și 'mneavoastră nici nu vă pasă! Aranja florile În așa fel Încât cele vechi să se vadă cât mai puțin. Io, donșoară, le păstrez cât pot. Îi plăceau garoafele. Nu putea suferi crizantemele, că miroseau a mort. Cât despre frezii, să nu le vadă. Regreta În schimb absența trandafirilor. Mai trăgea o dată cu mătura În fața ușii baricadată cu flori și Își vedea de treabă căci coridorul era lung de abia Îi zărea capătul. Numai la catedrală mai merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa Gheretă? N-ai mai văzut morți? Îl repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu care domnul Ster nu mai avea ce să facă. Ziarul lui era România liberă. Citea mai ales decesele printre care Își găsea o mulțime de cunoștințe. Un fost director de bancă era un om de lume. De ce sunt atâția morți În România liberă, domnu’ Ster? Pentru că e mult spațiu, Gheretă, răspunse domnul Ster mușcându-și pipa olandeză cu care de altfel a și fost Înmormântat. Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și zise: Isaia, 59, Vechiul Testament, traducere D. Cornilescu, fragment: „10. Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne Împiedicăm ziua În amiaza mare, ca noaptea, În mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm judecata dreaptă, și nu este; așteptăm mântuirea, și ea este departe de noi. 12. Căci fărădelegile noastre s-au Înmulțit Înaintea Ta și păcatele noastre mărturisesc Împotriva noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
perete, În două limbi. Era crezul lui. Noroc cu cei care gândesc și pentru noi, Îi plăcea lui să spună atunci când părea că el nu gândește deloc, ascuns cum era În fumul său de pipă, ca Într-un sac pentru morții săraci. 7. Dacă l-aș fi iubit cândva cu adevărat, ar fi fost mai ușor să-i spun „acum nu te mai iubesc”. Așa Însă... Să negi un lucru care nu există, iată ceva ce mă depășește. Citind Caietul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avuți și-l doreau În capul mesei pe părintele Tatu. 11. Înmormântarea a decurs normal până la coborârea sicriului greu În groapă, când a picat din senin o ploaie torențială, binevenită altfel, dar nu În cel mai potrivit moment. Se Îneacă mortul, scânci o bătrânică. Lângă groapă am rămas doar mama, eu, Szántó și preotul. Ceilalți s-au dus care Încotro Încercând să-și salveze hainele de Înmormântări, tot mai dese În ultimul timp, și pantofii permeabili, deși erau din piele. 12
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
alta e ce vezi. Una e ce ți se spune și alta e ce auzi. El zice că fără mine alături n-ar visa nimic. Ori un somn fără vise e moarte curată. Rămâne de văzut. Bunica zicea că și morții visează. Nenorocirea lor e că nu au cui să-și povestească visele. Ce e mai rău oare? Închise caietul. Restul pentru alte zile. III. Mică publicitate 1. Din oglinda rotundă Înrămată În lemn de cireș Îl privea un ins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el trăgând de manetă. Lada campionului se ridică precum o katiușă În filmele de război și În două minute inundă locul cu pasta de var și albi În Întregime trestia. Era mai frumoasă așa, de var. Și apa, și țânțarii, morți pe loc de bună seamă. Nu degeaba albul e simbolul curățeniei, al vieții la urma urmei. Urcă apoi În cabină și porni din loc cu bucuria modestă a lucrului bine făcut. În balconul de la etajul doi, bărbătoiul de acum câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sub coroane de flori artificiale. Pe o lespede funerară din polistiren se putea citi următorul text: „Sicrie, coroane, lumânări servim. La orice oră din zi și din noapte și la cele mai mici prețuri. Asigurăm gropari calificați și transport pentru mort, rude și apropiați pe orice distanță și pe orice vreme. Vă așteptăm cu drag.” În tutungerie nu era nimeni. Vânzătoarea răsfoia România literară. Căscă prelung, În loc de salut. Era abia la foaia de mijloc. Mai căscă o dată mai scurt de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]