2,432 matches
-
teamă? După moarte, există nimicul sau Îndurarea. — Și răul pe care l-am putut face? — Oricât de mari ți-ar fi greșelile, iertarea lui Dumnezeu e și mai mare. Nizam se arătase oarecum liniștit. Am făcut și bine, am construit moschei, școli, am stârpit erezia. Cum Khayyam nu-l contrazicea, reluase: — Se va mai aminti de mine Într-o sută, Într-o mie de ani? — Cum putem ști? Nizam, după ce Îl privise insistent, cu neîncredere, continuase: — Nu ești tu oare cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
muri este mai important decât a ucide. Ucidem pentru a ne apăra, murim pentru a converti, pentru a cuceri. Cucerirea este un scop, apărarea nu e decât un mijloc.” De acum Înainte, asasinatele vor avea loc de preferință vinerea, În moschei și la ceasul rugăciunii solemne, În fața poporului strâns laolaltă. Victima - vizir, emir, cleric - sosește, Înconjurată de o strajă impunătoare. Gloata este impresionată, supusă și admirativă. Trimisul din Alamut se află acolo, undeva, sub cea mai neașteptată deghizare. Membru al gărzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și cerându-i să confirme succesiunea În favoarea fiului; În schimb, nu se va mai pune În discuție ideea de a-l sâcâi pe Cârmuitorul Dreptcredincioșilor În propria-i capitală, iar numele acestuia avea să fie proslăvit În predicile din toate moscheile imperiului. Atunci când curtea sultanului a luat drumul spre Isfahan, Malik Șah e mort de câteva zile, dar Chinezoaica tot le mai ascunde oștenilor vestea. Cadavrul e lungit Într-un car mare, tras de șase cai și acoperit cu un coviltir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spre Teheran. — Tabrizul merită mai mult decât o ședere de-o zi. Cum puteți să veniți până aici fără a consimți să vă pierdeți o zi sau două În labirintul celui mai mare bazar din Orient, fără a contempla ruinele Moscheii Albastre, amintite În O mie și una de nopți? Călătorii sunt prea grăbiți În zilele noastre, grăbiți să ajungă la țintă, să ajungă cu orice preț, dar nu se ajunge doar la capătul drumului. În fiecare etapă ajungem undeva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acel fabricant evreu de hârtie dădea Încă formă, În veacul al XI-lea, ramurilor de dud alb? Vreme de săptămâni, m-am preumblat pe jos, apoi pe spinarea unui catâr; i-am Întrebat pe neguțători, pe trecători, pe imamii din moschee, dar m-am ales doar cu expresii neștiutoare, zâmbete amuzate și invitații generoase să mă așez pe divanele lor de culoarea cerului ca să Împărțim ceaiul. Norocul meu a fost să mă aflu, Într-o dimineață, În piața din Reghistan. Trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a doua: Paradisul Asasinilor Cartea a treia: Sfârșitul mileniului Cartea a patra: Un poet pe mare 1 Traducerea majorității rubaiatelor prezente În textul cărții a fost preluată după tălmăcirea din limba persană datorată lui Gheorghe Iorga, Un arian În umbra moscheii. Omar Khayyam - Rubaiate, Editura Universitas XXI, Iași, 2004. Traducerea celorlalte rubaiate, inexistente În ediția de mai sus, aparține traducătorului cărții. 1 Pronunție defectuoasă a cuvântului „filozof“ (n.r.). 1 Teologi musulmani (n.tr.) 1 Veche măsură persană de lungime, În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bani suficienți, iar tu meriți foarte, foarte mult! Știi că ești serios, șarmant și un excelent iubit?! Mergem către Fez, unul din cele patru orașe imperiale, pentru a vedea și admira cele mai minunate minarete, bazaruri cât vezi cu ochii, moschei istorice, palate, piețe cum nu ai mai văzut, plaja și o stare de exotism inconfundabil. Apoi, către șoferul Îmbrăcat elegant: Abu, lasă-ne liberi și condu către Fez! Aerul cald le răviși părul, Ștefan simți briza mării și pe parcurs
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
încropească o conversație cu mine dincolo de "Bună dimineața", "Cum e apa?" sau "Poftă bună". Și, la drept vorbind, chiar îmi convine să fiu lăsat în pace. La mare, eu procedez cam ca arabii care-și depun încălțările la intrarea în moschee. Mă desprind de problemele curente. Nu mă atrage, așadar, să iau parte la șuetele care se încing pe plajă ori pe terasă și să aud obișnuitele bârfe literare. Le evit cât pot. Mă salut cu cei cu care mă întîlnesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dintre noi se reped la vitrine. Aud un glas dezolat: "Aici votca "Smirnov" e cu patru dolari mai ieftină". Chilipirul de la Odesa își pierde prestigiul. Alții sunt supărați că n-a fost prevăzut în program "timp pentru cumpărături". Sfânta Sofia? Moscheea albastră? Desigur, desigur. Dar se poate să nu mergem și la bazar? Trebuie neapărat să "vizităm" și bazarul. Bineînțeles, interesul nu e de natură strict exotică. La mijloc, mai sunt și niște banale intenții comerciale. Ne aflăm în vechiul Constantinopol
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu mergem și la bazar? Trebuie neapărat să "vizităm" și bazarul. Bineînțeles, interesul nu e de natură strict exotică. La mijloc, mai sunt și niște banale intenții comerciale. Ne aflăm în vechiul Constantinopol, unde se îngînă Europa și Asia, unde moscheile au temelii de biserici creștine și s-ar cuveni, poate, să nu ne dea pace niscaiva melancolii legate de Bizanț ori să ne gândim numai la lungul nostru Ev Mediu, trăit cu angoasa Înaltei Porți. Căci nicăieri nu suntem mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cineva aruncă puțină apă rece peste febra comercială. "Nu vă supărați, n-am venit aici pentru cumpărături". Urmează o tăcere stingherită. M-aș plimba prin Istanbul, uitîndu-mă la minaretele care străpung aerul îmbibat de umezeală, mi-ar plăcea ca, după Moscheea albastră și Sfânta Sofia, să merg la Cornul de aur, să văd vestitele sale grădini și chioșcuri, să mă duc, apoi, la palatul Paleologilor și prin Fanar, să aud cu urechile mele cum sună în turcește cuvântul "siktir", dar mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vizităm "ce s-a prevăzut". După aceea, dacă ne rămâne timp, vom descinde și în bazar. Spiritele se liniștesc. Cumpărarea lănțișoarelor de aur și a altor "fleacuri" după care umblă românul la Istanbul poate să întîrzie din rațiuni estetice. La Moscheea albastră trebuie, evident, să ne descălțăm. Se fac glume. Dacă ne ia cineva ghetele?" Ne supunem, totuși, regulii. Altminteri, nu se poate intra în moschee. Simt prin ciorapi răceala pardoselii. Mă lămuresc că moscheea se numește "albastră" din cauza vitraliilor care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
altor "fleacuri" după care umblă românul la Istanbul poate să întîrzie din rațiuni estetice. La Moscheea albastră trebuie, evident, să ne descălțăm. Se fac glume. Dacă ne ia cineva ghetele?" Ne supunem, totuși, regulii. Altminteri, nu se poate intra în moschee. Simt prin ciorapi răceala pardoselii. Mă lămuresc că moscheea se numește "albastră" din cauza vitraliilor care sunt foarte frumoase. La ieșire, iau de pe raft, din greșeală, altă pereche de adidași care seamănă cu ai mei. Mă mir că piciorul îmi intră
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să întîrzie din rațiuni estetice. La Moscheea albastră trebuie, evident, să ne descălțăm. Se fac glume. Dacă ne ia cineva ghetele?" Ne supunem, totuși, regulii. Altminteri, nu se poate intra în moschee. Simt prin ciorapi răceala pardoselii. Mă lămuresc că moscheea se numește "albastră" din cauza vitraliilor care sunt foarte frumoase. La ieșire, iau de pe raft, din greșeală, altă pereche de adidași care seamănă cu ai mei. Mă mir că piciorul îmi intră greu, când vreau să încalț primul pantof, și abia
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Rușinat, îmi repar greșeala repede. Plecăm de aici spre Sfânta Sofia. Între timp, s-a pornit ploaia. Catedrala, ridicată de Constantin și finisată de Justinian, e simbolul Imperiului roman de Răsărit. Acum are minarete. A fost transformată de turci în moschee. Porțile monumentale, de lemn, cu întăriruri de metal, și lespezile de la intrare te lasă să bănuiești măreția procesiunilor care aveau loc aici înainte de venirea turcilor. Înlăuntru, o imensă schelă. Pe ziduri, în locul frescelor bizantine, fragmente din Coran. Doar cupola impunătoare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unde mă duc? spuse Abdulah uimit, încercând din răsputeri să-și ascundă uimirea. Merg să-mi iau răsplata, așa cum mi s-a promis. O vreau pe aia cu părul verde. - Stai, stai un pic. Cine ți-a promis? - Yusuf, la moschee. - Aha, ia vino un pic să vorbim. Hai un pic mai încolo, uite, la masa aia. - Da’ de ce nu pot să merg direct la virgine? Ce să vorbim? Cine ești? - Nu contează. Vreau să-z zic ceva, ține-z pula un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ore în rugăciuni cumplite, vrând să moară. Ceva mai târziu, după ce imploră în neștire nenumărați oameni, Abdulah ajunse la piața Giulești, acolo unde se afla locul care pentru el reprezenta ultima speranță: una din cele mai mari și mai cunoscute moschei din București. - Dumneata, arab? zâmbi un îngrijitor al locului, privindu-i costumul zdrențuit de Moș Crăciun, pentru că Abdulah nu mai avea în momentul acela alte haine curate. Glumești, continuă acesta. - Vă rog, domnule, credeți-mă pe cuvânt! urlă Abdulah într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
curate. Glumești, continuă acesta. - Vă rog, domnule, credeți-mă pe cuvânt! urlă Abdulah într-o arabă perfectă. Peste numai cinci minute însă, Abdulah zbura cu șuturi puternice în cur direct în stradă. Vestea că guvernul României infiltrează mai nou în moschei spioni care cunosc araba la perfecție făcu înconjurul orașului în numai câteva ore, generând o revoltă spontană pe întreg mapamondul în următoarele câteva zile. Nici unui membru al comunității internaționale nu-i veni să creadă însă că o țară atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Îl ia cu penseta și-l șterge pe prosop. Cu fața încrețită în jurul nasului, se uită la el de aproape și zice: — Îmi spui și mie ce se-ntâmplă? Sparge o altă bășică, din care sare cupola rotunjită a unei moschei, plină de sânge și secreție. Mona îmi trage din picior cu penseta o farfurioară. E pictată de mână cu o bordură de trandafiri roșii. Afară, în stradă, urlă o sirenă de pompieri. Dintr-o altă bășică puroiește frontonul unei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nostalgici cu venituri mici: apă de mare cu nisip, scoici și meduze (pentru pretențioși); poster color din toate stațiunile litoralului românesc; fotografii, gen tablou, de epocă, În sepia (pentru rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se reverse peste revere un superb fular mov de mohair cumpărat de Zorela de la Galeria Fondului Plastic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
copil mângâiat de nădejdea unei Gewra tulburătoare, ca o nuntă de șase zile, ce s-ar fi auzit până în Yazd, trecând peste crestele calpe din jurul templului. Și apoi, dintr-odată îi văzu pe învățătorii lui cei mai dragi coborând la moschee. Asta nu se mai întâmplase de mult în ținutul vechi, iar când li se converteau preoții, zoroastrienii găseau că e vrajbă de moarte pentru ei toți. Omar renunță să mai care lemnul de foc și tămâia, dar se duse mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Descoperise că deznădejdea care îl rodea în deșert, înainte să plece din casa pe care tocmai ce o vânduseră, se schimba în mâhnire calmă și împăcată. — Fiul tău pare un flăcău de nădejde, îi spusese lui taică-său mullah-ul de la moscheea Jameh, și era un lucru liniștitor pentru un părinte. Pe urmă avuseseră o casă a lor, pe strada Vahidi, îndestulată și cu terasele însorite. Era cumpărată din firele, din mătasea și lâna covoarelor ce-ți vorbeau în caravanseraiul pe care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
un soare lăsat pe prundul din albia unui râu. Omar nici nu mai respira. Se simțea stânjenit, fiindcă lângă el regăsise un faqih, pe care îl văzuse cerșind în bazar și pe alți vreo câțiva care își petreceau dimineața în jurul moscheilor. Dervișii dansatori erau șapte, câte zilele săptămânii, și, înainte să se rotească, hafiz- ul își luă elan și recită un verset: „Pe lume sunt semne pentru cei care cred, ca și pentru ceilalți, dar nu le vedem“. Rebabul, chimbalul și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Iranul era mai vigilent în privința acestor practici. La adăpostul Coranului, care cerea moartea pentru oricare pederast, dar nu îl învinovățea cu nimic pe vreun pedofil, se petreceau și la Teheran orgii cu copii, dar rămâneau camuflate în cercurile preaînstăriților din moschei. La Kabul, proxeneții de „distracție fragedă“ formau o industrie în înflorire. Nu se chema că ești păcătos dacă închiriai un băiat și muzică. Pentru dans, proprietarul nu primea cine știe ce, dar se îmbogățea nesperat din dezmățul de după, mai ales când petrecerea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ani, iar la primul consult, când găsi în sfârșit un medic care să-l vadă, Ghazal îi numără coastele și se îngrozi de mulțimea de cicatrici pe care le avea peste tot. Șase zile se hrăni din pomenile împărțite în jurul moscheii Moteh’hari și dormi în Piața Baharestan, într-o cămăruță a Institutului Teologic, pe când avocata căuta un spital care să îl primească. În Teheran, nimeni nu-i întinse o mână de ajutor: băiatul afgan, seropozitiv, speria pe oricine. Îl aduse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]