2,542 matches
-
lanțurile macaralei, alții o așezau pe bile și el le meșterea. Întâi au potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar negru, pe care puteai să intri călare. Așterneau un chenar de piatră dreaptă, cu muchii ascuțite, apoi, la mijloc, deasupra, au pus o floare cât omul, cu petale de marmură. Jos, ucenicii lui înveleau stâlpii și bolțile cu plăci subțiri, lipindu-le cu ipsos, ușor de nici nu se vedea lucrătura. La firide, în margini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
urmare, liber. Și totuși, nimic nu poate lămuri pe de-a-ntregul ascensiunea năprasnică a noului „profet al frumuseții”. La picioarele lui sunt America, Parisul și Londra, pentru că e profund fermecător, inteligent, cu o viață și o operă jucate mereu pe muchie, Într-o fragilitate ambiguă, suspendat Între frenezia trăitului și fascinația morții. Poemele sale, eseurile, romanul lui Dorian Gray (1890), piesele de teatru exercită asupra contemporanilor o seducție pe măsura autorului lor. Și totuși, ca mulți dandy celebri, ca eroii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui Khâli. Mireasa își făcuse în cele din urmă apariția, mai degrabă tulburată decât tulburătoare, gata-gata să se poticnească la fiece pas în rochii, apoi urcase într-un soi de lectică ce aducea cu o ladă de lemn cu opt muchii, acoperită cu țesături din mătase și brocart, pe care patru tineri hamali, prieteni de-ai lui Harun, o ridicaseră pe cap. Cortegiul se pusese în mișcare, precedat de flaute, goarne și tamburine, cât și de un mare număr de făclii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toate țările pe unde îmi făcusem veacul și mă bucurasem, pentru o vreme, de plăceri și de onoruri. Câte străzi, câte monumente, câți bărbați și câte femei eram însetat să descopăr, eu, cel care, timp de un an bătut pe muchie, nu avusesem parte la Roma decât de silueta cilindrică a castelului Sant’Angelo și de nesfârșitul coridor care îl leagă de Vatican! Fără îndoială că am greșit lăsându-mă însoțit în prima mea vizită de indescriptibilul Hans. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
arma secretă. —A da, și care ar fi asta? Tu. Davis îi explică pe scurt că, după cum se temeau, delegația Palestinei sosită la guvern amenința să se retragă din cauza morții arheologului. Îi suspectau pe israelieni. Vrem să îi îndepărtezi de pe muchie. Secretarul adjunct vrea să te vadă în cinci minute. Maggie își strânse hârtiile și se duse să închidă calculatorul. Era pe punctul de a ieși de pe site-ul ziarului israelian Haaretz, ultimul pe care căutase informații despre Guttman, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o piatră mai mare. Una care s-a transformat, care și-a schimbat înfățișarea cu timpul. Dacă te uiți bine la orice fir de nisip, vei vedea rocile și pietrele din trecut. Henry luă prima mostră și o lovi de muchia biroului său de stejar, împrăștiind nisip pe tot covorul. Se uită atent spre ușă, sperând ca nimeni de-afară - angajați sau, mai rău, vreun client - să nu fi auzit sunetul sticlei sparte. Acolo, acoperindu-i palma, se afla o tăbliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Poate și pe ai lui. Ar fi vrut să-i împingă departe de ea, cu putere, dar avea mâinile legate. Pielea îi fu străbătută de un fior. În cele din urmă simți cum mașina încetinea, apoi cum trecea peste o muchie, ca și cum ar fi intrat pe o autostradă. Auzi geamul șoferului lăsându-se în jos și ridicându-se din nou după o clipă: poate că trebuise să arate niște acte la un fel de punct de control. Oare se înșelase în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe nume. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Cu un tremur ușor în glas.): Domnule... Dumneavoastră chiar sunteți... șeful gării? ȘEFUL GĂRII (Înviorat, radios.): Exact! Ați intuit perfect! Eu, domnule, locuiesc în această gară de patruzeci de ani... Patruzeci de ani bătuți pe muchie... Ehe... Știți dumneavoastră ce înseamnă patruzeci de ani? O viață de om! O viață lungă, o poveste întreagă... După cum vedeți... am. și eu povestea mea. (Pauză; ȘEFUL GĂRII așteaptă încordat o reacție a CĂLĂTORULUI; după un timp.) ȘEFUL GĂRII: Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
momentul pronunțării diagnosticului; mai rămânea să-mi prescrie rețeta... - Trebuie să va cer scuze că am răspuns la provocare? m-a Întrebat ea cu nevinovăție perfidă. Cu alte cuvinte, eu Începusem, eu dădusem tonul În această discuție alunecoasă și pe muchie de cuțit, ea nu făcea altceva decât să marșeze la jocul propus de mine - ce nu-mi convenea acum, În fond și la urma urmei?! Știu ce nu-mi convenea: saltul neașteptat de la pălăvrăgeala frivolă și dezordonată din avion la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era ALEXANDRU CEL MARE. Mai simplu decât așa nu se putea. Și nici mai neașteptat, dacă te gândești că soluția apărea explicit În textul lui Noel Corbu: „Cheia este Alexandru cel Mare”. Grozav Îi mai plăcea individului să joace pe muchie de cuțit! Nu e de mirare c-a sfârșit așa cum a sfârșit. - Eva, am o nedumerire: cum de n-au găsit rezolvarea marii specialiști În criptografie la care ai apelat? - N-aveau cum, nu erau În posesia tuturor datelor. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de despărțire, fetelor, colegelor noastre de școală, sub ferestrele lor, cu lacrimile mamelor sau ale bunicilor în dosul perdelelor trase. Eu cântam la mandolină și, pentru un efect sonor mai pregnant, mișcam cu talpa pantofului un creion mare, cu opt muchii, pe o bucată de scândură care făcea parte din recuzita micii noastre orchestre. Râcâitul creionului pe scândură dădea niște gemete scrâșnite care, în imaginația noastră întristată, erau pe măsura necuprinsei depărtări în care aveau să se piardă nu peste mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lăsat-o, dintr-un zvâcnet, jos, lângă ușă. Geamantanul nu e închis bine. Burdușit, abia-abia ține cărțile și caietele, agendele și notesurile. Un carnet galben (?) și el, cu litere mari, negre, pe cotor n-a mai încăput și-și ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atunci, nimeni și nimic în afară de Stacey nu mă putea atinge. Să suni la soneria propriei uși de la intrarea din față și să fii primit ca un musafir de cineva alături de care ai trăit vreme de treizeci de ani bătuți pe muchie e o experiență extraordinară și nu cu totul neplăcută. Dat fiind că pluteam deja pe un tărâm al nimănui, unul de zbucium sufletesc de proporții uluitoare, faptul că mă aflam în fața propriei mele case stând ca Valetul Broscoi 1, nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cu tine. Desprinse Fragonard-ul din cui apoi trecu la un impresionist francez, o natură moartă cu vaze, cărți și un scaun pe care nu stătea nimeni. * Florence Miga ținea ochii închiși. Mâinile groase, umflate de gută, se sprijineau împletite pe muchia mesei. Verigheta lată și bombată, după moda de acum 40 sau 50 de ani, îi strangula degetul. Pe mâna dreaptă purta un safir în montură bărbătească. Simți pe braț respirația șuierătoare a lui Șerbănică și strânse mai tare din dinți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cărți legate în piele galbenă. Numără volumele din raftul de sus, încercă o înmulțire complicată apoi renunță. ― Crezi că tipul le-a citit pe toate? ― Care tip? întrebă inginerul fără să se întoarcă. Pipăia înfrigurat stinghiile de lemn, insistând pe muchii. ― Ăsta cu casa... ― A, Chiusbaian... Mă îndoiesc! Nimeni nu ajunge să citească atâtea cărți. Am văzut odată o statistică. Cei mai deștepți nu sar peste 8-10 mii. ― Dacă ar avea ceva despre fluturi m-ar interesa. Apucă la întîmplare un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
facă totală abstracție de ținuta tânărului, iar ochii nu coborau mai jos de bărbia acestuia. Am să închid eu apa la bucătărie. ― Ia dați-vă la o parte! Matei își propti mâna în buclele stemei heraldice, sprijinindu-și umărul de muchia scrinului. Simți că degetele îi alunecă. Lambriul se deplasase descoperind o tainiță. Oamenii se priviră surprinși. ― Extraordinar! suflă Panaitescu. Stau de 20 de ani în casa asta și habar n-am avut. Valerica Scurtu se ridicase pe vârful picioarelor încercînd
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Locuiți de mult aici? ― Din '50. Sânt cel mai vechi locatar. Ceilalți au venit mai târziu. Ultimul s-a mutat tânărul. Cristescu ridică ușor perdeaua. Blocul de peste drum semăna cu un vapor. Câte două rânduri de ferestre erau înfipte în muchia circulară. Nevastă-sa visase totdeauna o cameră cu pereți rotunjiți." În formă de O. Poți aranja mobila ca lumea, și nu pierzi spațiu..." Un moșneag traversa strada. Ținea de mână o fetiță care mușca dintr-un măr. Mărul și obrajii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atrăgător de pline de sevă, se schimbau deja sărutări. —Cine e aia? Lângă mine stătea proțăpită pe un scaun de bar o tipă cu trăsături foarte exotice, care săruta de zor un bărbat oacheș. Ea Îl Împingea din ce În ce mai mult În muchia blatului de la bar. Părea să fie cât se poate de neconfortabil pentru el. În timp ce era presat astfel, o tichie Îi căzu deodată de pe cap și ateriză pe bar. El nu băgă de seamă, iar eu și Lauren am Încercat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dezbrace În fața altui bărbat, dar știa că aranjamentul o să-l coste ceva mai mult, pentru că era evreu. Nu va fi pur și simplu o chestiune gen vreau, da, poftim bacșișul. Trecu prin fața geamurilor luminate ale vagonului-restaurant, unde lămpi mici, cu muchiile mov, ardeau pe fețele de masă puse deja pentru cină. „Ostende - Köln - Viena - Belgrad - Istanbul“. Trecu pe lângă șirul de nume fără să-i arunce vreo privire. Rutina Îi era cunoscută. Numele treceau În urmă, la nivelul ochiului, ca niște minarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cerneală. Ar fi renunțat să mai cerceteze dacă nu ar fi fost poziția În care găsise cartea. Încăpățânată și Împotriva oricărei evidențe vizibile, era convinsă că fusese ascunsă acolo și că, prin urmare, exista ceva de ascuns. Ea trecu peste muchia paginilor cu degetul mare și acestea se desfășurară inegal din cauza numeroaselor hărți pliate, dar pe una din primele pagini găsi câteva liniuțe, cercuri și triunghiuri trasate cu cerneală peste text. Numai că textul vorbea doar despre un orășel lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fără să se audă nici cel mai mic zgomot și fără să ridice nici o singură picătură de apă. De fapt, nu făceau nici zgomot și nici spumă pentru că nu scoteau niciodată pagaya din apă. Această eră foarte lata și avea muchiile ascuțite și un mâner gros, rotund și rezistent. Efectul se datora unui joc din încheietura mâinii: împingeau apă cu pagaya plana, după care reveneau la poziția inițială tăind apă cu muchia ascuțită. Acest sistem presupunea, evident, un efort dublu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pagaya din apă. Această eră foarte lata și avea muchiile ascuțite și un mâner gros, rotund și rezistent. Efectul se datora unui joc din încheietura mâinii: împingeau apă cu pagaya plana, după care reveneau la poziția inițială tăind apă cu muchia ascuțită. Acest sistem presupunea, evident, un efort dublu și un antrenament asiduu, prin care vâslașii ajungeau să-și miște brațele și încheieturile în mod automat și într-o sincronizare perfectă cu colegii, căci, altfel, efectul ar fi fost exact cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
doi amici. Este dezastru. Nu-ți dă voie să pleci acum în România. De ce, omule? Analizele sînt groaznice. Gabi se înnegrește la față și îi piere tot cheful. Profesorul te va interna măcar 2-3 săptămîni. Este extrem de riscant, stai pe muchie de cuțit. Dar ce este așa de rău, adică ce l-a speriat așa de tare? Nu știu. Dă-i un telefon, doar sînteți amici. Îmi este jenă. Nu se procedează așa. Te duci mîine la el. Să fii pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de scotch, gîndea el cu amărăciune. În lunga sa singurătate, martor atent la un film derulat în iureșul autostrăzilor, Daniel n-avea timp pentru trecerea în revistă a vieții sale. Istoriile trăite, din care în multe a scăpat cam pe muchie de cuțit, nu-i făceau plăcere încît să facă noi reveniri, cu analize și învățături de minte. Avea însă pățanii care, deși cînd le-a trăit au fost groaznice, acum, după ani și ani, îl fac să se amuze. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Încă de pe la ora opt, soarele lunii august devenea prea puternic, stînjenind confortul lui Ionel Corneanu, cardiac cu patalama și mare amator de certificate medicale. Ionel se considera om bătrîn, pentru că peste zece ani va împlini 55 de primăveri bătute pe muchie. Acuși am 55 de ani, spunea pe un ton de moșneag, obosit de viață. Aparențele îi erau favorabile. Din gură îi lipseau trei dinți, doi de sus și unul de jos. Toți trei au fost scoși dintr-o pălitură, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]