4,695 matches
-
fă ca el să mă dorească la fel de tare cât Îl doresc eu și să aibă... Ușa se deschise, iar Sammy mă trase imediat Înăuntru, apăsându-mi gura cu a lui Înainte ca măcar să trântească ușa. — Te doresc așa de mult, murmură el, plimbându-și gura pe fața, gâtul și umerii mei În timp ce-mi dădea la o parte bretelele rochiei, apoi deveni nerăbdător și mi-o scoase cu totul peste cap. Acestea au fost singurele cuvinte pe care vreunul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
holbez la ea. Ea oftă. — Probabil că Philip nu ți-ar face niciodată una ca asta, nu? E un tip atât de mișto... Aproape că am scuipat sucul de portocale, dar am reușit cumva să-mi păstrez calmul. —Mmm, am murmurat. Ai auzit vreodată ceva cum că Philip ar fi... ei, ăăă... cum că ar fi interesat de... Îmi aruncă o privire sticloasă. —Interesat de ce? —O, nu știu... bărbați? Asta Îi provocă un icnet, după care gura ei se deschise larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Elisa. Planurile lor pentru amplasarea barului, barmani, lumini, decorațiunile și cateringul par să respecte instrucțiunile noastre și preferințele clientului. Kelly Își Împinse salata pe farfurie și apoi se răzgândi, alegând În schimb o gură de chardonnay. —Bine, e În regulă, murmură ea. Dar să ne Întoarcem o clipă la problema asta cu presa. Bette, ai luat legătura cu toții editorii foto, ca să-i anunți că vom colabora cu ei pentru orice au nevoie? — Da. A pus câțiva asistenți să-i sune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a aflat că Abby se culca cu soțul ei și i-a sugerat să se retragă imediat. Noi n-am știut, pentru că Abby n-a spus nimănui; s-a tot Învârtit prin campus În timp ce noi ceilalți am absolvit. Uimitor, am murmurat eu. Și totuși, nu e atât de surprinzător. — Mda, ei, din momentul ăla mi-a luat doar câteva minute să deschid un cont anonim de Hotmail, să-i anunț pe drăguții de la New York Scoop că editorialista lor vedetă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să-mi spună un detaliu picant pe care-l uitase. —Alo? am auzit o voce bărbătească. Bette? Aoleu, era Sammy. Sammy! Saaaaaaaaammmmy! Voiam să cânt, să dansez și să-i strig numele, să se audă În toată cafeneaua. —Buuună, am murmurat, reușind cu greu să cred că telefonul pe care-l așteptasem aproape patru luni - telefonul pe care-l râvnisem atât - apăruse În sfârșit. Bucuria mea evidentă Îl făcu să râdă. —Mă bucur să-ți aud vocea. Și eu, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pare că În seara asta e Închis, dintr-un motiv oarecare“, apoi se Îndepărtară În căutarea unui alt loc unde să mănânce. M-am uitat la el Întrebător, dar el se mulțumi doar să zâmbească. Am o surpriză pentru tine, murmură el. —Un tur special? am Întrebat cu o asemenea speranță În glas Încât era aproape jenant. Dădu aprobator din cap. — Da. Am vrut ca noaptea asta să fie foarte specială. Am Închis ca să putem fi singuri. Sper că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
șoptească apăsat: ― Ascultă, frumoaso! Cât ai să mă arzi așa pe foc mocnit? Da’ ce, crezi că eu îs de lemn? Vreau ca într-o noapte să vii la bordeiul meu din pădure. Hangița l-a privit în adâncul ochilor, murmurând înfiorată: ― Cum să ies din casă, bădie? Nu se poate. Dacă se trezește bărbatul meu?... După o scurtă gândire, bărbatul a vorbit tainic: ― Lasă că îl fac eu să doarmă neîntors cât îi noaptea de lungă. Am eu ac de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
locul... „Aha! Uite crăpătura din malul râpei! Abia se cunoaște. Dacă ningea și zilele trecute, nu mai nimeream locul”. S-a întors și a tras sania chiar pe buza crăpăturii. A oprit caii cu grijă și și-a făcut cruce, murmurând: „Iartă-mă, Doamne, pentru nelegiuirea asta, dar numai aici îl pot feri de poteră! Trebuie s-o fac. N-am încotro”. Cu mare greu, ca și cum și-ar fi rupt ceva din suflet, a apucat de poala sumanului lotrului și l-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și-ar fi rupt ceva din suflet, a apucat de poala sumanului lotrului și l-a rostogolit în hăul crăpăturii din mal... A ascultat, ca să audă zgomotul căderii. După ce l-a auzit, și-a făcut o cruce adâncă și a murmurat: „Doamne! Să nu mă oropsești pentru nelegiuirea asta. N-am vrut-o eu. N-am vrut-o!”... Înainte de revărsatul zorilor, cu umerii lăsați ca ai unui bătrân de nouăzeci de ani și cu privirea în pământ, intra pe poarta hanului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în boașe lui Tommy Sifakis. *** Buzz hotărî să se întoarcă la Hollywood prin Laurel Canyon. Avea mai mult timp să se gândească cum să-și joace cartea dacă se dovedea că Johnny Stompanato era de partea șefului său. Lucy Whitehall murmura litanii la adresa lui Tommy Sifakis, un tip așa drăguț și cu un caracter așa de dur, iar Audrey o liniștea, „Lasă, lasă”, dându-i țigară după țigară, ca să tacă din gură. Totul părea să semene cu o cursă cu trei cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de LAPD și puta de Curtea de Justiție a municipalității. Ăsta ieste belitul de verdad! Dudley avansă până când între el și Lopez nu mai rămase decât arcul de cerc al unui pumn la rinichi. Benavides se trase înapoi, tremurând. Duarte murmură că tipii de la Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon trimiseseră scrisori anonime în care îl învinovățeau pe un alb de moartea lui José Diaz, dar nimeni nu le dăduse crezare. Benavides îl trase la adăpost. Mal îl prinse pe Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-mi fii recunoscătoare. O tânără durdulie, o femeie, apăru în câmpul vizual al lui Mal cu mâinile la ochi, plângând. Brațele lui Dudley Smith o cuprinseră. Mâinile ei se transformară în pumni, ca să-l împiedice să-și încheie îmbrățișarea. Dudley murmura tot felul de fraze împăciuitoare. Mal se întoarse la mașină și așteptă. Partenerul lui apăru cinci minute mai târziu. — Cioc, cioc, cioc. Cine-i acolo? Dudley Smith, așa că păzea, bolșevici! Flăcău, mergem să-l impresionăm pe domnul Nathan Eisler cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
secțiilor de poliție din cartierele mexicane și să verificați toate incidentele raportate mai demult, cam prin anii ’42-’43, când cu revoltele zoot și Sleepy Lagoon, pe vremea când mexicanii erau bumbăciți. Breuning se zgâi la Danny. Niles gemu și murmură: — Instinctul meu... Danny spuse: — Sergent, dacă ai de făcut comentarii, adresează-mi-le mie! Niles zâmbi. — În regulă. Unu: nu-mi plac cei din Departamentul Șerifului din Los Angeles și nici bunul lor amic, Mickey Jidanu’, dar am și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu mașina, scrâșnind din pneuri, trecu prin complexul Administrației Veteranilor și ieși pe San Vicente. Mal se gândi la casa lui Mickey Cohen de pe Moreno. Meeks ținea piciorul apăsat din greu pe accelerație, depășind în zigzag mașini și trecători și murmurând „Futu-i, futu-i, futu-i!” Când ajunse pe Moreno, viră la dreapta. Mal văzu mașinile pompierilor, mașinile de poliție și vălătucul de fum deasupra străzii. Meeks trase chiar în dreptul barierei și se dădu jos din mașină. Mal se înălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
uciși câțiva homosexuali pe care-i cunoștea. Loftis se întoarse cu spatele, pretinzând că are un atac de tuse. Penibil de fals. Claire intră în pielea actriței din rolul secundar: se aplecă spre el, întorcându-și chipul de la Danny, și murmură: — Nu-ți face bine la bronșită. Danny rămase aproape de ei, judecând ceea ce ochii nu puteau vedea: Claire își încuraja logodnicul, iar Loftis, actorul, știind că o față nu minte, și-o ținea ascunsă. Danny intră în bucătărie și umplu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a fost împușcat mortal, iar apoi a fost îngropat în Hollywood Hills. Tu ai făcut-o? — Nu! — Spune-ne cine a făcut-o. — Jack! Mickey! Niles era un belit de golan! Boxerul făcu un pas înainte. Culturistul îl apucă dur, murmurând: — Scuipă-mă în față, scârnav iubitor de poponari! Gene Niles era amicul meu, bunul meu amic din armată, poponar cretin! Danny se înfipse cu picioarele în podea și se împinse cu scaunul la perete. — Gene Niles era un cărăuș ordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ai știi cine e, ai înțelege de ce-am făcut-o”. Două situații ciudate: Din dosarul psihiatric al lui Loftis lipseau paginile corespunzătoare perioadei 1924-1944, iar doctorul Lesnick era de negăsit. Cu prilejul interogării celor trei mexicani, unul dintre ei murmurase ceva în surdină: la CASL se primiseră niște scrisori în care se afirma că asasinatul de la Sleepy Lagoon fusese comis de un „bărbat alb, unul imens”. Lăsând la o parte ciudățenia, toate indiciile erau circumstanțiale - dar mult prea solide pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și îi aplică una lui Lux în dosul genunchilor. Lovitura îl expedie pe doctor în perete. Buzz își îngropă mâna în părul lui și îl izbi cu fața de țâțâna ușii. Lux alunecă jos, iar sângele mânji mahonul lustruit. Doctorul murmură: — Nu mă lovi! Nu mă lovi! Buzz făcu un pas în spate. — Stai acolo. Arăți bine pe pardoseală. De ce l-ai tăiat pe băiat ca s-arate ca taică-său? Cine ți-a cerut s-o faci? Lux își lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
intră în hotel în pas alergător. Buzz îl ajunse din urmă la recepție. În holul cufundat într-o căldură înăbușitoare Mal se legitimă în fața recepționerului, un negru uscățiv, într-o cămașă cu butoni și uniformă încheiată la toți nasturii. Acesta murmură „Da, domnu’, da, domnu’”, cu un ochi la Mal și o mână sub tejghea. Mal întrebă: — Roland Navarette. Mai stă la 402? Omul zise: — Nu, domnu’, nu domnu’. Mâna lui scotocea în continuare sub tejghea. Buzz ocoli tejgheaua și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în mătușa necunoscută o comoară pe care nu voiam s-o pierd. — Amintirile se derulează continuu, ca într-un film vechi în care pelicula s-a rupt pe ici, pe colea... parcă nici nu mă văd la 85 de ani, murmură ea după un timp. — Povestește-mi ce s-a întâmplat cu tine după ce ai aterizat la Paris, prin 1946. Chipul palid al Ioanei se însufleți. — Mătușa mea milionară, remăritată cu Tudor Litt mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mic album de Țuculescu, altul, o cărticică despre Enescu, unii veniseră cu câte o floare, alții, cu câte o veche fotografie ca amintire, alții, cu un drapelaș cu coroana regală. — Trebuie să fi fost un spectacol cutremurător pentru tine, am murmurat. — Am fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să-ți răspund. Totuși, aș fi preferat ca pe copertă să fie scrise cu litere mari titlul și numele noastre, iar înăuntru paginile să fie albe. Ți s-a făcut teamă că te-am prins până la urmă? — Da și nu! murmură Ioana, furișându-se, cu un zâm bet, în ascunzișul trăirilor ei nerostite. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Aventura plecării . La prețul de vânzare se adaugă 2%, reprezentând valoarea timbrului literar ce se virează Uniunii Scriit orilor din România, cont
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
prisma judecății lui. Pentru el, orice răspuns venit din spate era bun și-i da drumul, ca să scape mai repede. Toate mergeau strună, numai că Simulescu își cam uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu bufetul, și frații începuseră să cam murmure, acuzîndu-l de ingratitudine! Și cum, în afară de asta, ni se și cam acrise să-l tot vedem în bancă, prefăcut, cu piciorul întins, iar noi gata să-i suflăm și să-l scoatem din toate încurcăturile, ne-am hotărât să-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fi fost teamă să nu-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau ușor... aidoma unor fantasme din vremuri de poveste... Aurul roșu al amurgului poleia frunzele ce foșneau nostalgic, oglindindu-se în geamurile sclipitoare și murmurau, parcă înfiorate de această duioasă despărțire, cel mai trist "bun rămas"!
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spre el și fața i se lumină. Tatăl și fiul se Îmbrățișară lung, fără să spună un cuvânt. Aveau aceeași Înălțime. Dar pletele castanii ale căpitanului Oană Începuseră deja să Încărunțească, iar chipul Îi era mai obosit. - Cât ai crescut... murmură căpitanul. - Cred că era inevitabil, răspunse Alexandru Încercând să alunge emoția prea puternică. - Să mergem sus, ți-am pregătit camera. Focul arde de azi-dimineață, dar nu cred că s-a Încălzit cu totul. Vine iarna mai repede. - Căpitane... interveni Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]