KorAP: Find »[drukola/base=muta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...90 91 92 ...1190 >

29,739 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

apară ziua în amiaza mare pe ulițele din centrul Vladiei, așa că și prăvăliașii au trebuit să-și ducă tejghelele în camerele din dos, se intra la ei prin grădină și după două săptămîni și-au luat calabalîcul și s-au mutat cu totul pe ulițele mărginașe, dispărînd cu totul de pe Strada Mare. Poate nici asta nu l-ar fi îndemnat să plece la București să-l caute pe Leonard Bîlbîie. L-a împins să o facă noua împărțire pe "sectoare" a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nu-i mai făcea să se încurce în propriile gesturi ori gînduri. Era o descoperire colosală a lui Mihai Mihail, și el era omul care putea să o exploateze fără să dîrdîie de frică la rîndul său. Șerban Pangrătty își mută privirea, Mihail era în continuare întunecat, din ce în ce mai pămîntiu, cu sprîncenele încruntate, cu toate că se străduia să schițeze cu buzele vineții, crăpate de o febră apărută din senin, un zîmbet-rînjet. Sigur că nu-i venea ușor, trebuia să-și apere și morții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
înainte de a da ei lovitura. O să o facă după aceea, dacă va fi nevoie. Dar voi fi pierdut deoarece nu voi mai afla nimic. Absolut nimic. S-ar putea să mă trezesc cu un înalt ordin de sus că sînt mutat într-o altă afacere, la Balș ori la Sighetu-Marmației. Ei nu se tem de marină, de Șerban Pangratty ori de șeful Poliției, ori de miniștri, ori de generali. Ei se tem de unul mărunt ca mine, care poate să pună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-o pe cale oficială către cei trei oameni importanți cu care stătuse de vorbă, abia după ce se convinsese că fiecare dintre ei este hotărît să ia măsuri de împiedicare a complotului. Spre seară a venit prima veste bună. Guvernul s-a mutat cu totul în Otopeni, sigur, locul era ținut secret pentru cei mai mulți, dar nu și pentru el. Pe canalele sale îi sosiră informații despre apariția pe străzi a formației întărite de jandarmi călări, care controlează accesul la cîteva obiective de importanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283

vioară la Școala de Muzică, unde l‑am avut profesor pe Simon Nutti, căruia Îi spuneam Paganini, nu numai datorită Înfățișării sale, dar mai ales pentru că adora tremolul. Când am ajuns la cursul doi, școala noastră de muzică s‑a mutat la Kotor. Atunci am continuat să cânt, fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare cântam tangouri și valsuri englezești. În liceu am continuat să scriu poezii și să traduc din poeți maghiari, ruși și francezi, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul ei hotărât spre ușa de la etajul trei (grecul stătea În capul scării, ca s‑o Încurajeze). După care, scena se muta pe străzile Marsiliei, unde Marieta, fardată violent, stătea rezemată de un zid de piatră, Într‑un picior, precum o pasăre vătămată... „Suntem toți aici, Kameraden“, continuă Bandura, „suntem toți membrii unei familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
mesei când Jeshua, sărind sprinten, reuși să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într‑un stâlp de sare, după care, dezmeticindu‑se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e Plenitudinea și aici Întinse palma și‑și desfăcu degetele... Drumul În Canaan va fi publicat la finele anului o mie opt sute nouăzeci și patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
și originală putea fi denigrată: că era vulgarizator ordinar al lui Anski, că avea un copil nelegitim, că ar coresponda cu o cunoscută actriță germană, că de la optsprezece ani avea proteză mandibulară (când un soț gelos, cunoscut poet rus, Îi mutase falca din loc), că‑și scria poeziile mai Întâi În rusă și apoi le traducea ajutat de tatăl său, că intenționa să se stabilească În Palestina și câte altele). Odată i‑am văzut portretul În ziar; creația lui Konstantin Rotov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

sau îl întreba din nou: — Ce vânturi vei avea în iulie, daca te afli la nord-vest, dincolo de Primul Cerc? — Până la amiază, nici unul. Apoi ar trebui să se ridice un slab Maoa’é dinspre răsărit, care, după apusul soarelui, se va muta spre sud, transformându-se într-un Maoa’é Tavara, care va bate în rafale până când Lancea Zeului Oró va dispărea la orizont. Un zâmbet ușor apăru pe buzele lui Miti Matái, iar pentru emoționatul Tapú Tetuanúi această echivala cu trecerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
fac altceva decât să apeleze la drepturile care le sunt conferite de legile gândite de către cei mai înțelepți dintre strămoșii noștri și avem obligația să-i respectăm, mai ales că scopurile lor sunt cum nu se poate mai lăudabile. Își mută atenția asupra băieților, care continuau să aștepte, nerăbdători. Cine v-a sfătuit să apelați la asemenea tertipuri, nepotrivite pentru vârsta și pentru situația voastră? întreba. Tapú Tetuanúi se mulțumi să-l arate pe tăcutul Miti Matái, care se ținuse, discret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
îmi asum întreaga responsabilitate și ordon să fie respectată. Porni către colibă lui, atât de încovoiat și cu un mers atât de obosit, încât ai fi crezut că a-mbătrânit cu douăzeci de ani într-o singură noapte. Atenția tuturor se mută asupra lui Hinói Tefaatáu, care stătea, tremurând, în ultimul rând al celor prezenți. —Taaroa să mă apere! bâigui, cu lacrimi în ochi. Niciodată nu mi-aș fi închipuit că voi ajunge să jupoi un om, chiar dacă nu este decât o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
poți să pleci, dar eu și cu oamenii mei rămânem, orice-ar fi. Știi bine că n-am să plec, răspunse. Dar știi la fel de bine ca nu mai putem continua în felul acesta. —Ai vreo idee mai bună? Am putea muta prizonierii cei mai importanți pe peninsula din nord, unde am putea să ne apărăm mai ușor, în așteptarea navelor... În caz că s-or mai întoarce! Căpeteniei Războinicilor nu-i trebuiră decât câteva minute de gandire ca să accepte ideea, astfel că zilele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
micuța peninsula, la care se ajungea traversând un istm strâmt, cu nisip foarte alb, peninsula ce se ridică laextremitatea cea mai puțin populată a insulei. Când totul fu pregătit, Roonuí-Roonuí alese vreo douăzeci de femei și copii pe care ii muta în peninsula, lăsând restul prizonierilor în libertate, dar asigurându-i, înainte, ca orice act de agresiune din partea lor va atrage după sine executarea celorlalți ostatici și devastarea insulei. Pentru Tapú Tetuanúi, perioada următoare fu de-a dreptul insuportabila: zile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202

mea de la etaj îl auzeai pe bătrân zicând: — Nu-l puteam lăsa singur nici un minut... Apoi soră-mii nu i-a mai venit ciclul. Nici după ce-au schimbat apa în piscină, după ce-au vândut casa și ne-am mutat în alt stat, după ce soră-mea a avortat, nici atunci ai mei n-au mai pomenit de asta. Niciodată. Ăsta e morcovul invizibil al familiei mele. Acum poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Sau intrând într-un taxi cu radioul dat tare. Îți cumperi un acvariu, îl așezi în locul televizorului, și tot ce primești e o șopârlă atât de proastă încât, atunci când menajera mișcă o piatră din loc, șopârla crede că a fost mutată la mai multe mile distanță. Atunci când casa îți devine întreaga lume se numește „închidere în cocon”. Domnul și doamna Keyes - Packer și Evelyn - n-au fost întotdeauna așa. Înainte, cum murea un delfin în plasele pescarilor de ton, cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
revistelor. Cu audiență națională. Acum, numele meu înseamnă Calitate. Semnătura mea înseamnă Adevăr. Dacă te uiți în agenda mea, vezi doar nume pe care le știi de pe posterele filmelor. Staruri rock. Autori de succes. Tot ce ating devine Celebru. Mă mut din apartament într-o casă cu o curte în care Skip poate alerga în voie. Avem o grădină și o piscină. Un teren de tenis. Cablu TV. Plătim mia aia și mai bine de parale pe care o datorăm pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
e că lungimea unui cadru într-un film video e de la opt până la cincisprezece secunde. Tess și Nelson trebuie să lucreze împreună cam câte douăzeci de secunde odată. După care, trebuie să se scoale și să apese pe butonul PAUSE. Mută camera într-un alt unghi și refac iluminatul scenei. Mai filmează douăzeci de secunde. Căsătoria lor se află încă în punctul în care sexul e distractiv, dar după prima zi de filmare, singurul lucru care-i mai impulsionează să continue

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
puțin. În felul ăsta, fiecare copac cu frunzele și piersicile lui de sticlă e înrădăcinat în pământ prin trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

pentru ea la "Doamne Doamne", până în seară, învăță să meargă pe bicicletă. Dan și Ema ajunseseră s-o urască. Nu mai aveau cu cine să se joace. "Ascunsa", "Prinsa" și "Pac-Pac", toate erau de domeniul trecutului. Jocul de fotbal se mutase pe altă stradă, cel cu mașinuțele nu mai avea cine să-l conducă. Luana, plină de fantezie, construia garajele din cutii mari de chibrituri, bețele de la "Marroc" trasau șoselele, carcasele de la filmele foto deveneau pompe de benzină iar clădirile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute. O uimi mulțimea de copii adunați în curtea școlii. Își închipui străzile rămase pustii, scrâncioburile legănate doar de vânt, liniștea sinistră a orașului. Tărăboiul, nebunia, își mutaseră sediul între pereții școlilor, în perimetrul din jurul lor. Se ținea de mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau "cornițe" din funde albe. Una mai uriașă decât cealaltă. Cu cât "coșmarurile" erau mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se repeadă la ea, Luana o văzu pe tovarășa așezându-se. Mută ca o stană de piatră. Vându își ridică pantalonii și reveni în bancă, icnind de durere. Se lăsă o liniște de mormânt. Bobocii clasei I, cu abecedarele deschise, așteptau. Prezența masivei învățătoare, în spatele catedrei, devenise și mai însemnată. Când o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
între timp, mai făcuse un copil. Mara era plimbată de la mamă la tată cu o viteză amețitoare. Din pricina acestei stări de fapt, ieșită din tipar, fata nu era văzută bine de profesorii din liceu. Sanda insistase pe lângă diriginte să-i mute copila cu o altă elevă. Luana se făcuse foc și pară auzind de intervenția mamei. Rugase dirigintele să lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în decorul ruginiu de toamnă târzie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
până la disperare. Îl forța să sară ori să se arcuiască, gata să-l rupă în două. Era cel mai mare chin pentru Dan. Concursul de gimnastică îi tăia pofta de mâncare și-l făcea să spere ca Luana să se mute, împreună cu mama ei, undeva, cât mai aproape de Polul Nord. Ema era singura care scăpa de chin. Incapabilă să se îndoaie în vreun fel, se transforma în arbitrul competiției, unul atât de exigent pe cât de mare îi era neputința. La concursul fetelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
a treia îi face portretul, se înroși de indignare. Ancorat, cu cruzime, în fața a treizeci și șase de "spectatori", George Bană făcea fețe-fețe. În sfârșit, Luana termină desenul. Colega din spate i-l smulse de pe bancă și privindu-l rămase mută de uimire. Asemănarea era izbitoare. Foaia de hârtie trecu din mână în mână în timp ce, nădușit, George se îneca în ploaia de priviri căzute grămadă asupra sa. Din ziua acea, de câte ori se întâlniră întâmplător la școală sau pe stradă, Luana avu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
se îndură de ea și-i potoli suferința, o pace sfântă i se coborî în trup și adormi. Se trezi în toiul nopții gemând, iarăși, de durere. Scoasă din sărite, una din femei alertă asistenta. Dură o veșnicie până când o mutară la reanimare. Luana făcu febră și începu să delireze. Se agita în pat, strigând că are gropi în picioare care o dor. După câteva minute, cerea îngrozită să i se ia de pe trup lipitorile scârboase care-i sugeau sângele. Sanda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]