2,578 matches
-
în 1498. Cronicarul polon Cromer era și el de părere că Ștefan a atacat regatul „ca să răzbune pentru războiul ce l-a făcut pe nedrept” regele. „Căci Ștefan palatinul, neuitându-și pe nedreptatea pricinuită și de pustiirea Moldovei, scrie Wapowski, năvălind în primăvara anului următor în Polonia și Rusia, țări cu mulți locuitori pe vremea aceea și îmbelșugate, le jefui cu sabie și foc, în chipul cel mai jalnic, cu o puternică oaste de moldoveni, în unire cu turci și tătari
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai grea a celor mai sălbatici barbari. Peste 100.000 de oameni, după cum se zvonea, a dus atunci dușmanul cu el și a umplut Grecia și Asia cu plugari poloni și ruși”. Wapowski nu greșește atunci când afirmă că Ștefan a năvălit în Polonia cu turci și tătari. În realitate, pojarul l-au aprins turcii în provinciile sud-estice ale regatului, încă din luna mai. Malcocioglu Bali Bei, sangeacul de Silistra, a prădat până dincolo de Liov, aproximativ pe o adâncime de 140 de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care se arată că cei mai mulți dintre cei robiți au fost duși de turci în Grecia și în Asia. Devastarea provinciilor regatului polon nu s-a încheiat după incursiunea tătarilor din luna iulie. Wapowski scrie că în toamna anului 1497, au năvălit 70.000 de turci și au jefuit Rusia, de-a lungul râului Nistru, Haliciul, Sidaciovia, Drohobicia și Sambor. Polonii nu au fost în stare să organizeze nici o rezistență, dar le-a venit în ajutor „îndurarea cerească”. Era luna noiembrie și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în raportul său. „În această trecută lună a lui octombrie, înălțimea sa domnul a recucerit unele cetăți și sate de la Măria Sa regele Poloniei, care fuseseră ocupate în vechime de acest regat.” Matteo Muriano menționează că, în aceeași lună, tătarii au năvălit în Lituania și Polonia și au ridicat 40000 de robi. Este vorba de fiii lui Mengli Ghirai, care au jefuit Podolia, Rusia Roșie, Palatinatul Sandomir, împrejurimile orașului Rzeszov, Iaroslav, Radom, Belz, ajungând până dincolo de Vistula, unde au prădat orașele Opatov
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Radom, Belz, ajungând până dincolo de Vistula, unde au prădat orașele Opatov și Kunov. Starostele de Lipoviec i-a adus cardinalului Frederic răspunsurile domnului Moldovei. Cardinalul îl va informa pe rege în legătură cu nenorocirile care s-au abătut asupra regatului. Dușmanii au năvălit în regat, „au trecut în taină și liniște nu pe drumul obișnuit, ci împotriva obiceiului, prin păduri, fiind conduși de aceia pe care... i-a dat moldoveanul, încât suntem de părere că însăși această incursiune a lor a fost înfăptuită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldovei, slăbit de bătrânețe și de podagră. Ungurii și polonii se temeau că, după moartea domnului, turcii și tătarii vor ataca cele două regate. La 25 februarie 1504, regele Vladislav se temea că, odată cu moartea lui Ștefan, tătarii ar putea năvăli în regat. Ardelenii, în schimb, se temeau de un atac turcesc acum, când Ștefan voievod e bătrân și i se apropie moartea”. La 14 aprilie, când se știa că se apropie moartea domnului, Vladislav lua măsuri pentru întărirea frontierei răsăritene
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
va pune capăt Ștefan cel Mare, în 1457. Semnificativ este faptul că, pentru a rămâne în scaun, el trebuie să-i convingă pe regele Poloniei și pe regele Ungariei să nu mai sprijine alți pretendenți la tronul Moldovei. Îi convinge năvălind în cele două regate și producând pagube, care îi determină pe cei doi regi să încheie alianțe cu el. Matei Corvin o va face după ce va fi înfrânt la Baia, în 1467. Așadar, pentru liniștea țării, pentru a pune capăt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
privilegiile date de Ștefan cel Mare. Este vorba de domeniul pe care Alexandru cel Bun îl întărise lui Stoian procelnic cel Bătrân, domeniu format din 18 sate. Privilegiul dat de Alexandru cel Bun “a pierit de turci”, adică atunci când au năvălit turcii în țară. Nepoții lui Stoian au adus martori și la 14 octombrie 1490 domnul le dă un nou privilegiu, prin care li se întărea stăpânirea asupra moșiei părintești. Perioada 1457-1503 După anul 1504, sunt documente în care se menționează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
românii, un popor foarte războinic și bine antrenat în disciplina militară”. Despre calitățile războinice ale românilor Antonio Maria Graziani scria în 1564: “Ei urmează mai mult îndeletnicirea războiului decât a păcii”, hărțuindu-se mereu cu tătarii, respingând năvălirile acestora sau năvălind ei în ținuturile controlate de tătari. “Oamenii sunt de felul lor șireți, cu trupul înalt și vârtos și sunt cruzi în război. Sunt înarmați cu sulițe foarte lungi, cu scut și cu sabie încovoiată, arme îndeosebi turcești, câțiva folosesc buzdugane
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe altarul bisericii Sfântul Petru și l-a numit pe Ștefan „digul creștinătății”. Autorul cronicii de la Dubnic scria și el că turcii au făcut campania din 1475 „cu gândul că, dacă vor fi aici biruitori, să ia măsuri pentru a năvăli asupra întregului regat al Ungariei”. Neputând să cucerească Belgradul în 1456, Mahomed al II-lea făurește așadar, planul unei manevre, care să îl ducă în inima Ungariei, ocolind cetatea Belgradului. Cucerind Moldova și iernând în această țară, oastea otomană putea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în lumea fără dor, anume să redevină, nu să dispară. Rugămintea din cântecele de priveghi adresată zorilor intenționează tocmai să asigure cadrul benefic al integrării într-un plan superior, cosmic: „Zorilor, zorilor/ Voi surorilor,/ Voi să nu pripiți/ Să ne năvăliți” (Gorj), „Zorilor, zorilor,/ Voi surorilor/ Voi să nu pripiți,/ Să nu-mi răsăriți” (GloduSuceava). Ca astru al morții, soarele cuprinde și duce cu sine cele două tipuri de călători: pe cel către lumea fără umbră și pe cel care a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
neofitului în călătoria de ispășire: plecă cu inima amărâtă, blestemând ceasul în care deschisese gura de spusese mă-si taina, iar bordeiul se dărâmă în urma ei până la temelie”. Erodarea lăcașului ce ascundea minuni pare efectul expunerii la durata temporală, care năvălește în spațiul care i se sustrăgea și-l face să se prăbușească în sine. Pedeapsa pentru insolența de a scruta dincolo de vălul ritual este transpu¬să în drumul îndelungat ce conține vămi ale devenirii mistice: „.atunci mă mai vez’ pa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poezia va avea totdeauna un public. Numai că în cazul ei nu funcționează conceptul "publicului larg"; cel puțin nu în imediat. Funcționează mai degrabă conceptul "publicului de club". Dar și revoluțiile s-au pornit din cluburi și abia apoi au năvălit în stradă. Câtă vreme omul va mai beneficia de suflet va simți mereu (chiar dacă nu toată ziua-bună ziua) nevoia de a lua legătura cu incomunicabilul. Or, această legătură i-o poate face doar poezia. (Și, poate, rugăciunea, dar una o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este, oricât ar vrea unii să îi minimalizeze importanța, un "tsunami" pentru jigodiile culturale. Din păcate, pe noi ca bibliotecă municipală, nu ne-a băgat nimeni în seamă!? Până la "criză" editurile "vorbeau" doar cu județenele, odată cu criza au început să "năvălească" peste noi în regim de tsunami! Editurile, ieri ca și astăzi, nu înțeleg ce înseamnă un tânăr autor într-o bibliotecă. Cum îl putem noi promova. Achiziționăm volumul din librărie. Și atât. Fiecare poet și putem detalia cu exemple nenumărate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sacru sau doar memoria păcătoasă îl sacralizează? Ce a mai rămas din Maramureșul copilăriei în memoria bucureșteanului transplantat de azi? Destinul meu și al Maramureșului la care faci referire stă sub semnul tragediei comuniste, a unei nenorociri istorice care a năvălit peste poporul român, frângându-i șira spinării și făcându-l să nu mai fie niciodată de acum înainte, în vecii vecilor, ceea ce-a fost de la începutul lumii până în 1946. Citatul din Ion Creangă se referă la o copilărie fericită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Iisus Acum Iuda fărădelege Cu dușmani la Iisus merge Că L-a vândut pe cel Sfânt Pentru treizeci de arginți Cu sărutare vicleană Și cu cuget de satană De Iisus s-apropiat Și pe El L-a sărutat Vidavii toți năvălesc Pe Iisus toți trântesc Mâinile le-ncătușează Și Îl duc cu mare pază Pe la Ana și Caiafa Cu palmele Îl lovesc Dară vină nu-i găsesc Îl duc la Pilat din Pont Și de-acolo la Irod Și-L hulesc
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe parcursul secolelor, a venit în contact cu diverse alte grupuri etnice, dintre care unele s-au stabilit aici, fiind asimilate. Ultima populație migratoare a fost reprezentată de tătarii, veniți din Asia în mai multe valuri, dar cei mai numeroși au năvălit în 1241. Stabiliți în Bugeac (nordul Mării Negre), în Hanatul Hoarda de Aur, au întreprins expediții de jaf spre Moldova și Muntenia, ajungând în Ucraina și sudul Poloniei, uneori chiar în Transilvania, până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Tătarii au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
partea de sud-est a orașului Huși. Numele își are originea de la vechiul proprietar al locului, Coțoi. În legătură cu acest loc, ne reține atenția tradiția, potrivit căreia Ștefan cel Mare a avut aici punctul de observație, spre sud-estul orașului, direcție din care năvăleau dușmanii. Acest deal va fi numit ulterior Cerdacul lui Ștefan-Vodă. După ce domnitorul i-a învins pe turci și pe tătari (probabil între anii 1490-1495), legenda spune că a tras cu arcul din vârful dealului Coțoi, în direcția nord, și unde
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nenorociri s-au abătut asupra Moldovei în secolul al XVII-lea. Și meleagurile hușene au fost bântuite de epidemii, foamete și pustiiri. Cele mai mari devastări au fost provocate de turci, de tătari, de poloni și de cazaci. Când aceștia năvăleau, se trăgea clopotul de la Episcopie și atunci locuitorii din Huși, unii se retrăgeau în pădure, iar alții se așezau în poziție de apărare. Cele mai de preț obiecte erau duse la schitul Brădicești. Tătarii s-au năpustit și asupra acestui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
asupra țăranilor. După cinci ore, țăranii cu fost nevoiți să se retragă. În telegrama din 12 martie, prefectul județului Fălciu, Vasiliu, descria ministrului Justiției desfășurarea conflictului: „Astăzi (12 martie, n.a.), ora 9 dimineață, vreo 400 locuitori din satele Tătărăni au năvălit în ceată asupra orașului. Cu toate parlamentările și somațiile făcute au năvălit asupra armatei cu ciomegele; deschizând focul, s-au ales unul mort și cinci răniți, dintre care a mai sucombat unul în spital. În urmă, cea mai mare parte
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
În telegrama din 12 martie, prefectul județului Fălciu, Vasiliu, descria ministrului Justiției desfășurarea conflictului: „Astăzi (12 martie, n.a.), ora 9 dimineață, vreo 400 locuitori din satele Tătărăni au năvălit în ceată asupra orașului. Cu toate parlamentările și somațiile făcute au năvălit asupra armatei cu ciomegele; deschizând focul, s-au ales unul mort și cinci răniți, dintre care a mai sucombat unul în spital. În urmă, cea mai mare parte s-au retras, iar 48 au fost arestați”. În afara batalionului din Regimentul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
canapele confortabile de piele, barul vechi și sunetele pianului lui "Don Manuel". Devenisem "de-ai casei", pianistul știa deja ce ne place, barmanul asijderea și de pe perete Papa ne surâdea cu un zâmbet cald și prietenos. Din când în când năvăleau grupuri pestrițe de turiști, cu camere de luat vederi sau aparate de fotografiat concentrate pe "patronul casei", dorind să surprindă sau să fie surprinși într-un loc pe unde a trecut "El"! În aprilie 1939, întors din Europa cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
uriaș de rafie, ornat cu o panglică mare roșie . Le-am deschis ușa de la salon, l-au depus cu grijă pe masă, m-au rugat să semnez de primire și au dispărut. Doamna mea, care aștepta nerăbdătoare după ușă, a năvălit în salon și am examinat "coletul" cu atenție, conform instrucțiunilor de acasă de prevenire a atacurilor teroriste cu bombe. Era ambalat frumos și cu grija și avea un plic mare cu stema Cubei, în care am găsit o felicitare reprezentând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
M-am Întors pe burtă și un picior mi-a alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față și marginea rotunjită a băncii, tocită de frecarea cu pînza, mi-a alunecat printre picioare. La senzația de alunecare, sîngele mi-a năvălit brusc În organele genitale. În străfundul orbitelor mi-au explodat scîntei, iar mușchii picioarelor mi s-au contractat - orgasmul unui spînzurat cînd i se frînge gîtul. Gardianul a deschis ușa celulei. - Avocatul tău a venit să te vadă, Lee. Avocatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu toții și de acolo să luăm drumul spre țară. Toată noaptea auzii alergând pe scări și pornind în automobile ofițerii germani și austrieci, convocați la garnizoanele lor. Cu mare greutate sosiră la München cei trei din Carlsbad. Vagoa nele erau năvălite în gări, bagaje mari nu se mai primeau în Germania. Ei lăsară pe-al lor doamnei Elena Perticari, care pleca direct în țară. Eu telegrafiasem, dar nu primisem nici un răspuns de la Aix, mama, nici unul de la Ionel, pe care îl întrebase
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]