2,449 matches
-
starea macazelor. Se simțea bine la gara veche. Cu doi ani În urmă, oprea la linia Întâi un tren cu patru, cinci vagoane din care, uneori, coborau doar controlorii și mecanicul. După mai bine de zece ani de servicii modeste, naveta de Salinae a fost decretată nerentabilă și scoasă din traficul feroviar, iar gara a primit de atunci doar trenuri de marfă. Sala de așteptare clasa I a fost transformată În „Bufet-Restaurant”, cea de clasa a II-a În depozit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dealul Împădurit din apropiere. Ciudat era faptul că fețele clienților așezați la mese păstrau aerul preocupat al călătorilor de altădată. Ascultau distrați vorbe În doi peri, cu urechea la pândă, gata să prindă cel mai slab zvon de plecare a navetei și să apuce bagajele așezate prudent la Îndemână lângă scaune de grija hainelor erau scutiți pentru că nu le lepădau niciodată oricât de cald ar fi fost Înăuntru căci nu Întotdeauna se respecta ora anunțată În „Mersul trenurilor”. O joacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aleagă o gară pe măsură. În privința gestului meu, continuă Alida Übelhart, vă asigur că n-a urmărit decât să atragă atenția asupra unui lucru minor, cum ar fi bunăoară respectarea cu sfințenie a orei oficiale de plecare a acestei superbe navete. E de la sine Înțeles că două minute nu contează. În general vorbind. Dar, vedeți dumneavoastră stimate domn, În urmă cu treizeci de ani, la ora plecării acestui tren, mă aflam tot la geam, ca acum. Îmi salutam ca și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
transformă pe negândite Într-o procesiune tăcută care aducea sub balconul lui Cain tot felul de daruri: flori, fructe, miere de albine, vin, un caș de oaie, o găină vie Într-un coș de nuiele, o cartelă de telefon, o navetă de bere Hopfen König, o piatră de râu cât o ureche de copil, o floare de mină, ultimele două așezate chiar la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să facă și el același lucru când observă o mână Întinsă, un zâmbet prietenos, de femeie bine educată, dar distantă și, În sfârșit, oribilul „pa”, rar folosit de ea, urmat de un „pe mâine” neutru. Ca Între doi tovarăși de navetă. Ah! Era să uit, zise ea. (Un fel de scuză pentru o despărțire neobișnuită.) Mi s-a promis un viol colectiv, continuă ea cu simplitatea cu care anunți schimbarea adresei sau a numărului de telefon. Când? Întrebă el sufocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cugetare. Nici Anita nu se dovedi o visătoare, cum credea Fülöp Antál când o auzea gemând ușor sub mângâierile poetului lângă tufele de afini olandezi. A urcat În Wiener-Walzer cu siguranța cu care se urcă de obicei În trenuri de navetă. Avea o singură valiză, destul de mare, chinezească și grea drept bagaj, și un copil de trei ani, iar În poșetă pașaportul de plecare definitivă În Germania. Pe peron, Vova Demian strângea În brațe un dosar subțirel și se văicărea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
satelit. Ce să fac? Am ieșit în spațiu să-ntreb pe cineva, să mă lămurească cumva. În spațiu, cum știți, nici țipenie de om. Cât vedeai cu ochii, nu vedeai nimic. Am stat ce-am stat, doar-doar o trece vreo navetă, până s-a trezit tovarășa Smaranda și m-a strigat: „Ce faci, dragule, acolo? Vino, dom’le, înăuntru, că intră frigu’!”. Episodul 3 Se iau hotărâri importante — Tovarășe robot, spuse cu gravitate Iuliu Corodan, directorul UNIVAX-ului, eu te cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a rămas vopsea. Cui aparține? — Nouă, răspunse Felix S 23. — Nu mergem să-i vedem? Putem să ne apropiem, dar nu prea tare. — De ce? întrebă curioasă Getta 2. — Dau cu pietre. Lucrează toți la o carieră și cum văd o navetă terestră, cum dau după ea cu bolovani. Nu ne suportă. — De ce? — Am fost obligați să-i izolăm. Susțin că omul nu se trage din maimuță, cum zice Darwin, ci din strămoșul lor Tantal, care, acum vreo treizeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Cei trei roboți pământeni și cu roboata extraterestră Getta 2 stăteau în fotolii, privind prin hublouri. Priveliștea nu era prea atractivă: rar de tot, pe lângă navă treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele de „Coca-Cola” pe care le lansase cine știe ce navetă spațială publicitară. Comandantul Felix S 23 își puse căștile radio la urechi și învârti butonul aparatului „Mamaia”, montat în bord. — E muzică, tovarășe comandant? întrebă robotul Stejeran 1. — E buletin de știri, răspunse Felix 23. — Ce se mai aude? vreu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mult țiței. — Bine, și unde au fost mutate navele, personalul institutului de profil, rampele de lansare? întrebă Dromiket 4. — N-au fost mutate nicăieri, au fost reprofilate. Totul a fost reprofilat, spuse robotul. Combinele de acolo au fost la origine navete spațiale, personalul s-a reciclat, rampele de lansare au devenit rampe de încărcare. — Și noi? spuse-ncet Felix S 23. Noi ce facem? — Eu zic să vă prezentați la raion și-acolo se va hotărî! Aveți rata locală imediat, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
caracter. Ori de-ar fi, cel puțin, consecvenți chiar și-n opiniile lor cele mai tâmpite. Dar nu. Prin cele mai infecte cârciumi se plâng că nu-s publicați, că-s interziși, că ar fi desfundători de rahat, că fac naveta. Buuun... Dar cu aceeași guriță cu care n-ar fi de acord să intoneze vreo odă, rămân totuși extrem de interesați să halească. Cu același poponeț, considerat prea gingaș să clocească vreun Omagiu Conducătorului Statului, se înnebunesc, cu toții, după încălecat canapeaua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ani pe care îi arăta. Curbele corpului ei, cândva periculoase, ajunseseră acum niște fundături prelinse. Era clar că aranjamentul dintre cei doi însemna că nevasta stătea în nordul țării, în vreme ce soțul stătea în sud, iar copiii de-acum mari făceau naveta între cei doi. Cuvântul divorț nu era niciodată pronunțat. El trimitea banii, iar ea ținea secrete activitățile extramaritale ale soțului, activități din care făcea parte și Julia. Dar, în secret, Julia nutrise speranța că ea va fi cea pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în coasta fostului soț. Dintr-odată, Jake a devenit posesiunea ei cea mai prețioasă, copilul de aur de care nu mai suporta să stea despărțită nici măcar o noapte. Inițial, Jake a devenit un soi de Henry Kissinger în miniatură, făcând naveta între locuințele părinților, găsind scuze ca s-o protejeze pe maică-sa și luptând în colțul lui taică-su în fața Belindei. Tocmai când Fiona și David se chinuiau să-și adune bani ca să cumpere o casă împreună, o halcă zdravănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și, cu patru sute de mii de dolari în bancă, aveam să dispun de mai mult decât îmi trebuia până să-mi dau ultima suflare. La început n-am știut ce să fac. Îmi petrecusem treizeci și șase de ani făcând naveta între suburbii și birourile din Manhattan ale firmei de asigurări Mid-Atlantic Accident and Life, dar acum, că nu mă mai duceam la slujbă, ziua avea prea multe ore. La vreo săptămână după ce m-am mutat în apartament, Rachel, fiica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din sufragerie, o masă din lemn masiv, care se putea mări sau micșora după voie: o cifră convenabilă, deși 16 ar fi fost și mai bine, pentru simetrie, iar copiii la masa lor, mai mică, 5 la număr. Nicu făcea naveta între cele două mese, fiindcă mereu avea să-i spună ceva lui Dan, până când îl văzu Agata și-l certă. 4 — Dacă mie îmi revine onoarea prea mare de a deschide primul fereastra spre viitor, spuse gazda, atunci iată ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de dăinuire este spiritul. Istoria pare că și-a fixat azimutul spre apocalipsă. În concertul puternicilor lumii, românilor li s-a păstrat cu sfințenie statutul de veșnici subalterni. Rezistă cei care cuceresc pentru a construi. În evul mediu, politicienii făceau naveta între tron și pușcărie, între mângâierile reginei și cele ale călăului. Singurul om nou, ca ideal de frumusețe fizică și spirituală, a fost realizat de grecii antici. Replicile moderne sunt mai mult caricaturi. În istorie, flacăra unei misiuni se poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mezeluri. O parte a poeziei actuale a devenit un soi de logaritmi cu ușoare evaziuni estetice. Talentele artistice se rumenesc prin cafenele. Marii creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Hermeneutica este teoria chibritului aplicată operelor de artă. Marii artiști transformă angoasele din om în artă. Poezia autentică este ca o balerină în semiobscuritate. Trebuie să - i ghicești formele. Nici marea artă nu a eradicat ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de artă parcă suntem la ora zero după potop. Schimbarea cailor nu se face nici în artă fără convulsii. Scriu pentru că intră întrebările în mine ca niște țepușe. Talentul farmecă, geniul tulbură. Sufletul marilor creatori, pare, comparativ cu trupul, o navetă cosmică montată pe o bicicletă. Frustrările artiștilor se transformă treptat în orgolii. Poezia actuală nu are nici zare de croială profetică, A sprijini nonvalorile în artă e similar cu furajarea șobolanilor în agricultură. Arta contemporană pare concepută pentru zboruri joase
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
autentice. Arta contemporană încearcă uneori să asorteze mămăliga cu șampania. În artă și prieteniile sunt tensionate concurențial. Când citesc o capodoperă simt cum curge textul direct în biografia mea. Cei care au revoluționat arta nu s - au sfiit să facă naveta între ridicol și sublim. Pe taraba cu ridichi era scris : azi nu avem poeme. Marele scriitor devine treptat un foarte mic cititor. Ce scriu postmodernii e tot mămăligă, dar făcută în tavă de cozonaci. Poezia actuală a devenit un soi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Bidaru era fericit că a ales această minunată comună. De acum încolo, va avea posibilitatea să se plimbe pe sub felinarele orașului și să respire aerul curat de la țară în cursul aceleiași zile, iar dacă situația o va impune, va face naveta cu trenul sau cu orice alt mijloc de transport în comun sau individual. Întâi septembrie a anului respectiv. O minunată dimineață a unui început promițător. Cu o mapă sub braț, neagră, din vinilin, cu fermoar metalic în care avea: un
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la planuri cu cuțite și pahară" cu gândul la viitorul nostru roz și al copiilor noștri, care se vor deplasa la serviciu cu monoraiul, la piață pe trotuarul rulant sau cu telecabina, în concediu pe Venera sau pe Martie cu naveta spațială din Cosmogara Bărăgan Sud, cu plecarea în fiecare seară după apusul soarelui, iar în stațiunile de pe Planeta Albastră vor rămâne doar șomerii și cei neajutorați. Niciunul din aceste vise nu s-a realizat. Las-o baltă, că prea o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aer condiționat, tot noi bătrânii le-am născocit. Până și amărâtele acelea de tramvaie trase de cai tot noi le-am înlocuit cu autobuze moderne, metrouri și monoraiuri, iar în văzduh le-am lăsat celor tineri sateliți, stații orbitale și navete spațiale. Tot noi am înlocuit căruța cu remorca, secera cu combina și cuptorul din lut sau chirpici cu un altul cu microunde. Chiar și acum mulți specialiști de vârsta noastră, chiar și mai bătrâni, lucrează la punerea în practică a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mudoș, cel mai apropiat de X, puțin mai mare și muncitoresc. Avea ea o prietenă contabilă, al cărei soț era directorul unui cinematograf, cel mai central, și în același timp și un mare pictor. Până la urmă, dintr-o săptămână de navetă cu trenul, se făcuseră cinci. Funcționam în calitate de casier la cinematograful unde era director domnul Bogdan Paloș. Și așa, încă din copilărie, visul meu fusese să devin când creșteam mare, mușcător de bilete la film; adesea îi povesteam gazdei mele cât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Învăluiți În cețuri grele. Fiecare cu ascunzătoarea lui. Ce-or fi făcînd cu atîtea cuvinte? Îi văd ca prin vis, lovindu-se unii de alții În camioane cu destinație necunoscută, aud sunetul strident al sticlelor goale cum se ciocnesc În navete. Voi păsări, voi cerbi, - aici nimic nu scapă de uscăciune. „Am văzut un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine pornim la atac...“ Oare degetele cîtor mîini trebuiesc pentru un scut și gîtlejurile cîtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
părăsite - nici nu vrea să audă să se mai prezinte la concurs, atîta timp cît depinde de această persoană. Deși acum ar avea cele mai mari șanse, că e tînăr, n-are decît treizeci de ani și ar scăpa de naveta zilnică la Slobozia, mîndria lui Îl oprește să cedeze În fața unei femei care confundă sexul cu creierul. Nu știu cum să vă spun, dar ca mamă poate că mă Înțelegeți. Dacă Nicușor ar fi erou de roman aș fi de partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]