2,311 matches
-
Mitică”) de-a lungul unui canal - natural? artificial? - până am ajuns undeva unde nu știu dacă mai eram în oraș sau în afara lui, la un fel de restaurant cu piscină, unde am servit prima masă de prânz, afară și încă nedumeriți de ceea ce ni se întâmplă. Praf, camioane, palmieri, culori estompate sau vii, învălmășite toate în capul nostru de-a lungul drumului, iată ce cred eu că simțeam fiecare în acea clipă. La intrarea în grădina restaurantului, în fundul curții, sub un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
normala întrebare „de ce?” și m-a îndemnat să răspund afirmativ. Prima bătălie fiind cucerită (de băiat bineînțeles) m-a îndemnat cu cinism: „Bine. Scrieți-vă numele”, și a dispărut din nou. De emoție nici măcar nu mă așezasem pe scaun, așa că, nedumerită și contrariată, cu un pix într-o mână, am rămas cu gura căscată apropiindu-mă și depărtându-mă de ecran și întrebându-mă dacă nu cumva o tehnică de ultimă oră a descoperit scrierea cu pixul pe „televizor”. M-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
RÎleev În desișul verde al pădurilor noastre, plimbându-se În timp ce citea o carte, activitate ambulatorie tipică pentru epoca lui, la fel de ușor cum Îl pot vizualiza pe neînfricatul locotenent sfidând despotismul În mohorâta Piață a Senatului față de camarazi și de trupele nedumerite; dar denumirea acelei lungi promenade „pentru oameni mari“, atât de căutată de copiii cuminți, n-a fost asociată niciodată În mințile noastre de adolescenți cu soarta nefericitului stăpân al moșiei Batovo; vărul meu, Serghei Nabokov, care s-a născut la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
șosea s-au revărsat hohote de râs și vorbe batjocoritoare; niște câini adormiți, care Îi ignorau până și pe cei mai răi bețivani, s-au repezit la mine mârâind; niște țânci de-o șchioapă m-au arătat cu degetul mămicilor nedumerite; niște vilegiaturiști cu vederi largi m-au Întrebat dacă prind viermi pentru momeală; și Într-o dimineață, pe o Întindere de pământ sterp, luminată de arbori yucca Înalți, Înfloriți, În apropiere de Santa Fe, o iapă mare și neagră m-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe Osip când Îl certa fiindcă nu pregătise cămașa care-i trebuia, la fel cum, știind din experiența proprie că orice băiat are mândria lui, asprimea mustrărilor lui se domolea, având drept urmare o iertare bruscă. Astfel, am fost mai mult nedumerit decât Încântat Într-o zi, când, aflând că m-am tăiat dinadins la picior, chiar deasupra genunchiului (mai am și acum o cicatrice) pentru a scăpa de o recitare la oră, pe care n-o pregătisem, tata nu părea În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
eclipsat de chinuitorul gând că fără Roșii sau cu Roșii, scrisorile de la Tamara vor continua să sosească, În mod miraculos și inutil, În sudul Crimeii, căutând acolo un destinatar care evadase și vor bate ostenite din aripi ca niște fluturi nedumeriți lăsați În libertate Într-o regiune nefamiliară, la o altitudine nepotrivită, Într-o floră necunoscută. Capitolul 13 1 În 1919, o mulțime de Nabokovi - de fapt trei familii - au fugit din Rusia În Europa Occidentală prin Crimeea și Grecia. S-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În timpul celor trei ani de frecventare a cursurilor. Domnul Harrison s-a gândit că ar fi o idee minunată să adune doi „ruși albi“ În aceeași locuință și astfel am Împărțit la Început apartamentul din Trinity Lane, cu un compatriot nedumerit. După câteva luni, acesta a părăsit colegiul și am rămas singurul ocupant al locuinței. Părea insuportabil de sărăcăcioasă În comparație cu casa mea Îndepărtată și actualmente inexistentă. Îmi amintesc bine ornamentele de pe policioara căminului (o scrumieră de sticlă cu Însemnele lui Trinity
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
gura, cuvântul lui e limpede, hotărât, răspicat, dârz: Gata cu jălania! Am hotărât! Mergem înainte! Fie ce-o fi! Pe viață și pe moarte! Dumnezeu să ne ierte! Iată ce vom face! Și totuși, am avut noroc cu tatarii! Boierii, nedumeriți, se uită unii la alții. Ce noroc o mai fi și aista? bombăne Stanciu pufăind pe nas. Îți arde a șugui? Ce fel de om ești? De unde știi că-s om? surâde Ștefan. Mulți spun c-aș fi diavol. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-au făcut însă să ciulesc urechea, am priceput că d-na P. îi comunica o veste foarte importantă, că s-a întâmplat ceva deosebit de grav. Convorbirea, strict informativă, a fost scurtă și peste câteva clipe mama, agitată și cumva nedumerită, a intrat în camera mea și mi-a spus... Așa am aflat în dimineața zilei de 21 august 1968 că „rușii au intrat în Cehoslovacia”. Bineînțeles că am lăsat cronica baltă (articolul acela a rămas neterminat și s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după ce el l-a prins pe hoț asupra faptului, a repetat acest caz de sute de ori, la început cu mânie, iar mai apoi pentru a stârni hazul celor prezenți. ETIMOLOGIE Noi nepoții, care stam vara la bunici, ne întrebam nedumeriți de ce se numește bunicul „Picoș„ de oare ce nu mai exista în sat nici-o familie cu acest nume. Cu gândirea noastră de la 13-14 ani ne-am zis că se poate ca să fie o poreclă înregistrată la primărie ca nume de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
numele, am încremenit! Nu se poate, de ce eu? Așa s-a hotărât în operativă și în ședința de comitet de partid. Nici o hotărâre nu se ia fără aprobarea comitetului de partid, mi-a răspuns secretara de partid pe secție. Eram nedumerită, nemulțumită și nu puteam să înțeleg ce se întâmplă, care este motivul mutării mele. PE DRUMUL SPRE NECUNOSCUT A doua zi am mers la noul loc de muncă. Nu știam să fac nimic. Maistrul ne-a împrăștiat pe cei nou
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a transmis câteva sarcini primite la o teleconferință fulger avută cu primul secretar în seara precedentă, mi-a pus pe masă o listă unde erau trecute mai multe nume și satul în dreptul fiecăruia. Ce-i cu lista aceasta?, am întrebat nedumerită. Astăzi îi convoci la primărie și mâine stai de vorbă cu ei. Sunt oameni de încredere. Mi-a spus instructorul și s-a ridicat să plece, lăsându-mă într-o confuzie totală. Dar unii nu sunt membri de partid, am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un ștergar nu tocmai curat. „-Să trăiți! Aveți aici cinci găini făcute rasol, usturoi și mămăligă”, a spus milițianul mulțumit nevoie mare că și-a îndeplinit în cele din urmă misiunea. „-De ce a durat atât de mult?, am întrebat nedumerită și supărată. Și de ce trebuia să faceți cinci găini?” Între timp, foamea dispăruse și nu-mi doream decât să ajung la comună și să dorm. „-Câte una de fiecare”, a spus blonda cea grasă, privindu-mă mirată de 135 întrebare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
invitație însemna de obicei o viitoare promovare și foarte rar era refuzată. Îl cunoșteam pe Lunecosu, activistul cel mărunt, și îl urmăream tăcute ori de câte ori apărea în pauze. Uneori îl 152 vedeam vorbind cu câte un bărbat. Atunci, noi femeile, eram nedumerite!? În cea de-a doua seară, după instruire, eram invitați la Casa de Cultură, unde ni se oferea gratuit un spectacol de teatru, un concert sau un spectacol de divertisment. Dar bucuria cea mai mare era când, în ultima zi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bărbatul cel "fain", a fost luat la război. * Am avut motive să rețin această amintire, să o notez, să o port cu mine, în viață. Dar de ce nu uit o însemnare la care mă uit și acum, amuzat, dar și nedumerit? Ieri, făcând o încercare de a descurca dezordinea bibliotecii, am găsit tăblița mea de la școala primară. Cred că trebuie să explic ce era "tăblița". O tablă mică, neagră, cât un caiet, pe care o purtam la noi zilnic, scriind pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tren într-un fel de neînchipuit: toată jumătatea de jos i-a fost tocată, iar jumătatea de sus de la brâu i-a rămas vie și stătea drept lângă șine așa cum stau busturile. Trenul plecase și jumătatea aceea rămăsese cu fața nedumerită și gura întredeschisă. Mulți întorceau capul. Niște copii au dat fuga la mort, au ridicat de pe undeva un chiștoc de țigară care încă mai fumega și l-au pus în gura mortului. Și copiii tot țopăiau. Așa și îngerii, râdeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cum ai. De la Sorin Gorovei am aflat unica definiție pe care, printre toate cele pe care le-am uitat, o s-o țin minte până la mormânt. Profesorul pusese următoarea întrebare, încuietoare, elevilor de curs superior: „care credeți că e axa drumului?” Nedumeriți, aceștia se uitau unii la alții așa că tot Sorin Gorovei a dat răspunsul: „chișătul boului”. Dacă nu mă înșel, în una din zilele anului 1948, el a intrat vesel în clasă și ne-a anunțat: - Flăcăi, am și eu flăcău
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cădea la învoială, pentru că chiar mi-e milă de tine . Uite aș vrea... - Gata, Ionuț. E vremea să te trezești., am auzit glasul tatei. N-am fost prea norocoși astăzi. N-am prins nimic. - Și peștișorul meu? l-am întrebat nedumerit. - Care pestișor? Ai dormit ca un îngeraș în loc să pescuiești. Ce-i drept,ai prins...un pui de somn, dar nicidecum un peștișor. Ce păcat! Visasem numai. Aș fi vrut ca tata să mă fi trezit puțin mai târziu, ca peștișorul
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
după ce el l-a prins pe hoț asupra faptului, a repetat acest caz de sute de ori, la început cu mânie, iar mai apoi pentru a stârni hazul celor prezenți. ETIMOLOGIE Noi nepoții, care stam vara la bunici, ne întrebam nedumeriți de ce se numește bunicul „Picoș„ de oare ce nu mai exista în sat nici-o familie cu acest nume. Cu gândirea noastră de la 13-14 ani ne am zis că se poate ca să fie o poreclă înregistrată la primărie ca nume de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
o ladă mare, în care, deși au răscolit-o, cei doi n-au găsit nimic suspect. Înainte de această întîmplare, l-a mai „vizitat” un „domn”. A intrat în ogradă, și-a vîrît mîinile în buzunare, a privit în jur, cam nedumerit, și a înaintat spre ușă. I a ieșit în întîmpinare Garafira, nevastă-sa. „Aici stă Anani Mihăescu?”, a întrebat-o străinul. „Cu cine avem onoarea?”, a vrut să știe gospodina. Atunci s-a recomandat: maiorul Cutare („Iaca, face zîmbind A.M.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bestie neagră”, cu care ar vrea să se răfuiască. Evit să-l întreb despre rostul zbaterilor sale: n-ar fi lucrat, oare, mai mult și mai bine în țară? Plecarea sa departe nu înseamnă o risipire? încerc să par doar nedumerit. Zîmbește larg mai întîi, dar după o clipă măștii vesele îi ia locul una tristă. Îmi mărturisește că, totuși, ar vrea să revină în Europa (însă, hotărît, nu în România) și să se dedice exclusiv celor două publicații ale sale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
slujba la biserică, „Bunicul” a urcat în bloc, la noi. L-am întrebat cum și-a petrecut noaptea de revelion, știind că „Bunica” e la Lena, iar el a fost singur. „Bine, foarte bine!” și întrucît eu m-am arătat nedumerit, a adăugat: „Sînt mulțumit de felul în care am petrecut-o!” Figura sa e, însă, destul de încordată. L-am poftit să ia prînzul cu mine. M-a refuzat, formal, o dată, apoi a acceptat: „De-o ciorbă cu perișoare chiar mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În ciuda interdicției pe care mi-am impus-o de a mai vorbi la învățămîntul politic, azi (15 februarie 1985) iarăși mi-am dat drumul. Tema, expusă în trei referate, era „Planificarea”. M-am constituit, ca să zic așa, în „cealaltă parte”, nedumerită și totodată știutoare, punîndu-le cîteva întrebări la doi din cei trei referenți. Pe Gheorghe Baltă l-am întrebat, de pildă, „retoric”, dacă între atributele planurilor e și acela de a fi elastice, capabile să reacționeze prompt la conjucturi? Iar pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deh, să aibă de bacșiș. Împingînd nerușinarea la culme, finul i a vîndut setul motor vechi. Uluitor e că - a încheiat T. - îmi vorbea despre toate astea ca de niște bravuri, mîndru de istețimea sa. Cred că a rămas foarte nedumerit văzînd că nu zîmbesc și că nu-l laud”. *„Ca om de teatru, eu știu că - a spus Genoiu - cel mai important lucru în viață e fapta”. Deși fraza aceasta e pe trei sferturi un truism, sînt cîteva chestii de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
colegii săi pe el: prin ce îi irită? Nu așteaptă răspunsul, pe care de altfel nici nu-l aveam, ci-mi zice: „Probabil că are ceva vocea mea”. Ultimul cu care a intrat în conflict e Ioan Mitrea. Mă arăt nedumerit. E limpede, Neagu nu-l are la inimă: „Dom’ Călin, prietenului ăstuia al dumneavoastră i s-a urcat la cap că e cineva, și asta fiindcă la 27 de ani a fost numit decan. El și Rosetti!...” L-am oprit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]