2,425 matches
-
să arunce omătul cu lopata. Ningea răzbit. Totul era un covor alb. Ici-colo se mai zărea prin perdeaua deasă a ninsorii câte un copac...Săniile cărăușilor țineau aproape una de alta dintr-un instinct de siguranță. Glasurile cărăușilor sunau moi... nefirești parcă. Dumitre, de mult nu am avut așa o iarnă bogată. Dumnezeu și-o fi pus în gând să verse tot omătul din cer peste noi - a vorbit Pâcu, mai mult strigând. Mulțămește-i lui Dumnezeu că nu o trimis
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
terminologiei populare, a aspectelor vizuale, auditive, tactile, olfactive și chinestezice brute. Identificarea umorului în varietatea de forme a acestuia la nivelul acestei categorii de artă literară constă, în definitiv, în capacitatea de materializare a tot ceea ce este prezentat ca și nefiresc, fantasmagoric și tratarea acestor cadre din perspectiva criticului cu stabilitate în domeniul comicului, percepția ilară a degenerării ființei ca substanță a universului fiind o reală manifestație a funcției estetice prezente în structura spirituală a celui ce vizualizează arta în orice
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
să prindă pasărea, picioarele îi alunecară pe trunchiul umed, corpul rămânându-i atârnat de mâna prinsă în scorbură. Se înfioră, amintindu-și pocnetul pe care-l auzise atunci dinspre cot. Cu greu își trăsese mâna rămasă strâmbă, într-o poziție nefirească. Nu-și amintea cum suportase atunci durerea, știa doar că, paradoxal, teama de a nu fi pedepsit de părinți pentru poznă, fusese mai mare decît durerea. “Ce mă fac, cum să-i zic tatii ce-am pățit?“ se-ntreba, strângându
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
plutonul de mitraliere la una dintre cele trei companii de pușcași din Batalionul III, ca întărire. Comandantul batalionului era un locotenent, tot învățător în civilie, cu care se împrietenise. Amiciția îi ajutase pe amândoi. După fiecare luptă urma o liniște nefirească, pe timpul căreia se descărcau nervos, glumind pe seama primejdiilor trecute. Erau de acord amândoi că războiul văzut dinăuntru, era cu totul altceva altceva fața de ce știau în civilie. Groaza moderată cu o gură de alcool, bubuiturile infernale, fumul și praful, gemetele
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mai ușor misiunea de susținere, cu două mitraliere, a patrulei care cerceta podul. O bubuitură infernală se auzi nu departe, în dreapta. Când suflul exploziei scăzu, privi în jur. Slavă Domnului, pare-se că oamenii lui erau teferi, numai că nefiresc, ceva plutea deasupra capului. Era o foaie de cort, legată sul în condiții normale, pentru a putea fi purtată la bandulieră. După ce încetă bătaia artileriei, verifică starea armamentului. Surpriză: proiectilul explodase chiar în groapa din care plecase nemulțumitul sergent
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează net una: Rusalin cu spatele gol, protejîndu-mă de un ropot de grindină. Streașina magaziei încuiate, sub care ne găsisem adăpost, era prea îngustă. Ploaia cu gheață dura nefiresc de mult. Stătea înclinat peste mine, să mă acopere, cu palmele ca sudate de zid. Suporta bătaia boabelor care-i cădeau pe spinare. Stratul de grindină ajunsese pînă la glezne. Îmi lipisem fruntea de sternul lui. Subțiorile îi miroseau amărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
muncitoare, mai productive și mai patriotă clasă a societății noastre românești din trecut. Păcat, mare păcat că în vremurile bezmeticului veac XX ne-a venit din Soare Răsare marea pacoste a comunismului, cu tot cortegiul de nedreptăți, nelegiuiri și crime nefirești pentru poporul român - cu iadul colectivizării forțate și mai ales cu strămutarea satului la oraș pentru industrie, distrugând în mod criminal însăși baza existențială a satului tradițional, productiv, oricând sprijin țării în vreme de cumpănă - cum au fost momentele din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spitalului. În sala de așteptare, o întâlni pe mama Inei care se plimba neliniștită prin încăpere. - Sărut mâna, tanti Clemansa, ce e cu Ina? Întrebă ea, simulând o îngrijorare care îi apăru bietei mame acoperită de o peliculă transparentă de nefiresc. - Deocamdată e în salon, dar s-ar putea din clipă în clipă să o ducă în sala de nașteri. Nu-mi pot stăpâni emoțiile... La prima naștere se întâmplă atâtea!... Olga transferă convorbirea pe alte planuri: - Este cineva din personalul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un zâmbet de complezență. Se mai afla încă sub impresia celor câtorva fraze scrise în jurnal. Îi venea greu să se elibereze total de taina cuprinsă într-o caligrafiere dictată de o furtunoasă stare de neliniște. Parcă și literele ieșiseră nefirești, neegale, făcând notă discordantă cu alte însemnări din jurnal, unde scrisul ei era lizibil, îngrijit, estetic. - N-ar fi mai bine să așez masa? - Cred că ar fi o idee bună! Mâncară împreună. Conversația din timpul mesei se reduse la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
telefonul lui Lily, publicitatea pentru telefoane, fotografiile telefoanelor din reviste și Îl uram și pe Alexander Graham Bell. Munca În slujba Mirandei Priestly produsese o mulțime de nefericite efecte secundare În viața mea de zi cu zi, dar cel mai nefiresc dintre acestea era aversiunea mea totală și pătimașă față de telefoane. Pentru majoritatea oamenilor, sunetul telefonului este binevenit. Cineva Încearcă să dea de ei, să le dea binețe, să-i Întrebe de sănătate sau să aranjeze să meargă undeva Împreună. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
este chiar acesta: pierd contactul firesc cu realul și mă clatin ca de o amenințare metafizică. Deformarea exterioară se extinde asupra simțurilor și percepțiilor mele nemediate: Începe să mă prindă amețeala. Nu mai pot gândi, sunt subjugat de o spaimă nefirească, mi se pare că depind de un ce pe care nu-l Înțeleg. Pentru mine, lumea nu poate fi văzută decât nemijlocit. Purtătorii de ochelari mi se par niște extratereștri.. (astăzi) Orice alt lucru este mai ușor decât a scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
autotrădează, corpul ei mă respectă, se simte ofensat de avatarurile imunde ce trebuie să traverseze, Împins de voința perversă a lui A.; el, corpul, rămâne pur, mă visează, mă așteaptă doar pe mine, deși e probabil terfelit, consumat În gesturi nefirești; de câte ori vreau să constat dacă mă trădează, nu mă mai ghidez după zarea albastră a ochilor, mut privirea spre pomeții obrajilor, care, odată, Încep să se umfle de un aflux de sânge În surplus, ca un semn acuzator al nerușinării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
olfactivă. (azi) O noapte cu Margareta lui Faust devenită Aura: „Simt În mine furia senzațiilor netrăite Încă de nici o altă femeie, o să dansez goală În Întuneric doar pentru tine!“. S-a ridicat din pat, piruetează În mijlocul camerei; trupul ei alb, nefiresc de alb În Întunericul dens, e o torță aprinsă micșorându-și lumina intermitent. „Vezi că trezești vecinii cu zdupăiturile tale.“ „Tu nu ești niciodată vulgar, te forțezi inutil!“ „Am adormit, bai-bai!“. Este curios că Îmi amintesc imaginea corpului ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În intimitatea acestui spațiu secret al formării mele. Era foarte atentă, Îmi pândea orice gest, mă privea cu tandră ironie, astfel că mă simțeam ca și personajul de roman, care știe că este personaj de roman; aveam trac, mă comportam nefiresc; mă bâlbâiam, Îmi era frică să nu fiu prins cu o boroboață ca În timpul școlii, când, fără să vreau, am tras cu praștia și am lovit-o În ochi pe fiica milițianului. Poate că o făcusem intenționat: Îi „dădusem atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mergi cu mine acolo sus pe Fisura Albastră!“ Râd și mai tare, plec de lângă ea, respir profund ozonul greu al serii de după ploaie, Înțesat cu esențe afrodisiace. (azi) Când sunt Înconjurat de verdele neverosimil al brazilor, are loc o reducere nefirească a debitului meu verbal; parcă nu mă mai pot servi de cuvinte, le simt serbede și observ cum orice vocabulă mă Îndepărtează de realitatea vitală. Atunci tac, să nu falsific existența, scrutez frunzișurile secrete, spionez scorburile Întunecoase pline de umezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
împotrivit, preferând să se reîntoarcă nu știu unde. Bolnavul își umezi ochii, închizând pleoapele, dar, când le redeschise, privirile îi rămaseră ațintite tot spre Cosmina. Cât o înțelege din ce vorbim ?... se întrebă ea, fără să-și mute privirea de la ochii aceia nefirești pe masca vineție, osoasă. — Ceva-ceva pare să înțeleagă, pentru că, stai să vezi, ce crezi că a făcut ? A început să lăcrimeze ! Am crezut că mi se pare, știi, ca pe frescele cu sfinți alungiți, când lumina te înșală și ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei îi sparse vederea. Era aceeași lumină blestemată care îl orbea mai tare decât întunericul. Gemu, dar ceea ce auzi fu sunetul spart al Vocii care râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici tu nu mai ești... Glasul era nefiresc, meșteșugit, precum al păpușarului din spatele scenei. Bătrânul încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau, încheietura păpușarului rămânea imobilă. — Numele ! ceru Vocea. — Nu... gemu bătrânul, astupându-și urechile cu palmele. — Numele ! repetă Vocea cu un calm neîndurător. Și prenumele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întinsă pe sofa, maestrul privind și privindu-se în atelierul său și, în sfârșit, Ionuț, deschizând ușa și poftind-o înăuntru. Făcu doi-trei pași, nu mai putea să zboare, ar fi vrut să reia plutirea și atunci, cu gesturi largi, nefirești, cu fața dintr-odată luminată și îmbrăcat cu o tunică albă ce nu cunoscuse împunsătură de ac, Ionuț o pofti în balconul garsonierei lui. Vântul le șuiera pe la urechi, orașul se întindea într-o priveliște largă și Cosmina simți dorința
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Avea impresia că toți știu ce-i cu ea, poate din cauza mersului împleticit, rezemat de ziduri, și o ocolesc, refuzând s-o privească. Era un soare puternic, după lumina difuză din hangar, lumea părea împodobită cu beteală. Iar acea strălucire nefirească îi dădea o stare de irealitate. În cele câteva zile cât fusese lovită, dusă la secția de poliție, apoi, laolaltă cu alte sute ca ea, în hangarul unde se chirceau pe pardoseala de beton, avusese sentimentul că lumea aceea care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ci cu alte trupuri. Unele atârnau greu și aveau membrele înțepenite. Altele aveau, ca și ea, încheieturile amorțite, dar moi și pe lângă ele își putea face loc. Oriunde se întorcea dădea peste piepturi, mâini și picioare, capete răsucite în unghiuri nefirești, ochi care, fără să le vină să creadă, rămăseseră să privească înapoi. Se propti să se ridice, dar se gândi că poate sub tălpi nu e bordura fântânii, ci obrazul ori pieptul cuiva și, la gândul acesta, genunchii i se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
În rest, totul era ca de obicei. Ochii și-i conturase cu un creion cu vârful tocit. Înspre colțuri, acolo unde se adunau ridurile, culoarea începuse să curgă. Pomeții erau tencuiți cu fond de ten, care dădea zâmbetului o înțepeneală nefirească. Buzele, rujate în grabă, lăsaseră pe vârfurile dinților urmele sângerii ale unor cuvinte spuse pe jumătate. Părul se sufoca sub culoarea roșie, evident, nu a lui. Gâtul era scurt, de parcă ar fi vrut să se ascundă, cu albeața lui cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi călători spre uitare călăuzit de îngeri și de o stea ciudată.
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
cu respect și admirație în cadrul efortului restitutiv al operei și reconstructiv al personalității sale științifice, Leonid Boicu și-a îndreptat privirea, atenția și energia asupra împrejurărilor politico-diplomatice circumscrise făuririi statului național român modern. Translația tematică nu a fost bruscă, nici nefirească, de vreme ce materialul faptic extras din, poate, miile de dosare consultate în fondurile arhivistice din Iași ori de aiurea îi va fi oferit căutătorului, pe lângă informațiile dorite sau așteptate spre realizarea unui anume studiu, sumedenii de alte știri și sugestii tematice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un "aer degajat" și răspunde că "da, firește că a sărutat un băiat". Nu-i făcea plăcere să mintă, își amintește ea astăzi, dar n-avea încotro. "Să ai șaptesprezece ani și să nu fi flirtat niciodată era un lucru nefiresc! Cum aș fi putut să spun adevărul, când bietele fete fără experiență erau numite toante și handicapate!" Nu era decât o soluție pentru a ieși din acest impas: "să profite de prima ocazie ivită pentru a acoperi acest gol, să
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
anxietatea să se transforme în panică. Trebuie să identificați primele simptome ale hiperventilației și, în momentul în care le experimentați, folosiți imediat tehnicile de mai sus de respirație ușoară. 2.2.1. Probleme Dacă simțiți că tehnica încetinirii respirației este nefirească sau incomodă, trebuie să știți că 10 respirații pe minut este un ritm normal, deși neobișnuit pentru oamenii cu o respirație accelerată de multă vreme. Dacă exersați în mod regulat aceste tehnici într-o varietate de situații, le veți percepe
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]