2,380 matches
-
nu compasiunea, ci admirația și prețuirea, deoarece el întruchipează însușirile alese ale omului din popor, ale poporului însuși, cu o gândire și înțelegere profundă a fenomenelor. Din portretul ciobanului răzbate mai degrabă un protest puternic împotriva unei morți premature, nedrepte, nefirești și de aceea absurde. La fel de realizat și impresionant este și portretul măicuței bătrâne, al acestei mame îndurerate, prezentat succint în câteva versuri de către feciorul ei: "Măicuță bătrână,/ Cu brâul de lână,/ Din ochi lăcrimând,/ Pe câmpi alergând,/ Pe toți întrebând
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ridicol, dar, exprimîndu-mă medical, unii au dezvoltat un „complex”, o „manie” a „sectorului”! De aci, animozitățile repetate, episodice sau persistente. După zile de încordare, veneau însă și zile de relaxare, cînd munca alterna cu veselia, încît aveam senzația că rîdem nefiresc de mult. Curenții discuțiilor se schimbau: reci în ședințe, mai ales cînd se desfășurau sub ochiul cuiva de la partid, calzi în afara acestora, ca de pildă la „întîlnirile cu cititorii”, prelungite în casa unui învățător sau profesor cu masă întinsă și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aplecați, Corneliu Dima-Drăgan. Ne-am salutat, dar altceva nu prea am mai știut ce să ne spunem. Deși sufletește grăbit, m-am urnit destul de greu spre gară. *31 martie 1977. Din zori și pînă la nouă: o lumină portocalie, crepusculară, nefirească. După aceea, de-a lungul zilei, vreme închisă, umedă, rece. Nici un eveniment nu ne smerește! Cutremurul a devenit pretext de ziceri proaste. Bețiile s-au înmulțit, rîsul s-a umflat și mai tare. *Din 2 aprilie, „campania de presă” cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă irită, îmi produce o teribilă (citez iarăși din Bacovia) „enervare pe gînd”. Cum a apărut „rîia” asta? Mi-i imposibil s o ignor, însă orice încercare de a o combate îmi ia o groază de energie intelectuală. Ceea ce este nefiresc e că senzația, „fiorul” sînt mai tari decît judecata, o sfidează. Mi-e teamă ca, prin reiterare, mecanismul să nu devină psihotic. *E scandalos cîtă aroganță zace în fundul unor parvenite! învîrtind cheile mașinii pe arătător, C., profesoară ridicată dintr-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
salon? Colonelul era septuagenar, profesorul de horticultură Marin Neagu avea 68 de ani, Păsărescu - aproape de pensie, Hîncu. Doar morarul din Urziceni era tînăr. *Nicu mi-a vorbit, înăbușindu-și un oftat, despre „zidurile groase ale singurătății”. Deși poate să pară nefiresc, în aceeași zi (o zi, în rest, anostă) dau peste două texte despărțite de decenii, dar mustind de aceleași nemulțumiri, străbătute de ideea de laisser tomber. Pe primul l-am descoperit dimineață, deschizînd la întîmplare volumul 30 de ani (ESPLA
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-l aștepți pe Genoiu ca un elev de gimnaziu pe cel mai sever dintre diriginți, foindu-te de colo-colo, deschizînd ușa biroului său pentru a vedea dacă a sosit și în ce dispoziție e, mi se pare de-a dreptul nefiresc. I-am și spus-o. Iar el mi-a răspuns: „Coane Costică, ăstuia nici nu știi cînd i se tulbură zațul și te trezești că strigă la tine, așa că trebuie să fiu prudent. Crede-mă, m-am săturat de certuri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la meseria lui: „hidroameliorațiile”. Evident, nu înainte de a face, ajutat de autor, un mic exercițiu de retorică: „Voi fertiliza dealurile sterpe, învățînd cum să trăiesc cu adevărat. Voi deprinde înțelesurile despre viață din glasul ascuns al pămîntului”. Acest discurs e nefiresc, pentru că el nu vorbește unei adunări, ci nevesti-sii. Conține apoi prejudecata că numai muncile aspre ne pot învăța cum să trăim cu adevărat și o expresie, literar, epuizată: „glasul pămîntului”, care e, se înțelege, „ascuns”. Mai curios e că G.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dosar: o condamnare suferită de socrul ei. I-am spus că, fără să-mi fi făcut ceva anume, tipul mi-a provocat dintotdeauna îndoieli asupra caracterului său. Am simțit în felul lui de a vorbi și în gesturi o șmecherie nefirească la unul care se pretinde a fi din nord. Ai noștri (ea însăși e din părțile Rădăuțiului) sînt pe cît de direcți, pe atît de loiali. Ăsta e mai curînd din familia „sudistului” G.: dă mîna cu tine, e surîzător
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dvs. sunt rânduri scrise asupra talentului său de inventator și mai ales ceea ce este mai important, că a fost printre primii din lume care a gândit despre zborul omului În văzduh, dar care s-a pierdut În negura vremii, frustrat nefiresc de ceea ce i se cuvenea de fapt. Dar, poate ca și În descrierile cărții: „Orele astrale ale omenirii”, unde se arată ce mult poate Însemna o secundă În viață - și el atunci În acel an la București, o secundă de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și religios al versurilor lui Leonida Gavrilescu, e posibil ca Patriarhia să se fi gândit la plasarea lor În străinătate, pentru uzul românilor de acolo. În țară domnea Întunericul și asemenea poezii n-ar fi avut șanse să apară. 614 nefirești și numai nepreviziunea și multe sau mărunte sunt stavile În calea adevărului. Dumneavoastră aveți meritul că ați făcut ce s-a putut În rămânerea scrisului În timp, care cine poate ști dacă cândva, În viitor, nu va fi un indiciu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
tutelase cu o superioară grijă pedagogică, rolul său de mentor al unor tineri cărturari și artiști cu o lucidă conștiință a menirii lor intelectuale, instruiți să reziste la clișeele și presiunile de tot felul. Ispitele compromisului nu sunt puține, nici nefirești, iar firea fragilă și solitară a scriitorilor le confruntă deloc mai ușor decât semenii noștri cu profesiuni și obsesii mai telurice. Unele remarci asupra Occidentului, din cărțile lui Mircea Zaciu și mai ales din frecventele sale călătorii În străinătate, mi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și bogate. Înțeleg lecția pe care mi-o propune. Și totuși mă uit la ceas, aștept sosirea poștașului. Aș putea fi Întrebat dacă, locuind o vreme Într-o țară străină, relația umană schimbată prin călătorie și corespondență nu se patetizează nefiresc. Tensiunea acestei relații o știu Însă de ani de zile, de acasă. O regăsesc departe de casă. Aș putea spune că mă regăsesc, astfel, pe mine Însumi, În tensiunea nepacificată. * Partir, c’est mourir un peu... Celebrul citat și-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
versificație atent echilibrată, textualizare fluentă a unei dorințe confuze de evadare și salvare. Bobâlna (1950) și Doja (1952) sunt lungi versificări conformiste, în care este prea evidentă teza înfierării celor bogați și a sanctificării celor săraci, în înșiruiri de afirmații nefirești și scene convenționale. Multe dintre colaborările lui F.-R. la periodice constau în traduceri din Ovidiu, Heine, Hugo, Baudelaire, mai numeroase fiind cele din literatura rusă - Pușkin, Nekrasov, Maiakovski - și din poeți sovietici sau aparținând altor țări socialiste. SCRIERI: Maria
FLOREA-RARISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287027_a_288356]
-
cu ruginiu, cu galben - pai, de efect, care îți creează o stare de liniște sufletească. Identică stare este indusă și în cele hibernale, albul fiind moale, catifelat, șoptit. Peisajul presupune perspectivă și culoare. Lucrând pe două planuri, perspectiva pare, poate nefiresc,,,adâncă”, dar nu violentează ochiul, nu devine abisală. Cuvântul greu de spus îl are aici culoarea, sau mai degrabă îmbinările de culori și tușa nu extrem de pronunțată, dar fermă. Nepurtând niciun fel de nume, tablourile se desprind de locurile care
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
cu ruginiu, cu galben - pai, de efect, care îți creează o stare de liniște sufletească. Identică stare este indusă și în cele hibernale, albul fiind moale, catifelat, șoptit. Peisajul presupune perspectivă și culoare. Lucrând pe două planuri, perspectiva pare, poate nefiresc,,,adâncă”, dar nu violentează ochiul, nu devine abisală. Cuvântul greu de spus îl are aici culoarea, sau mai degrabă îmbinările de culori și tușa nu extrem de pronunțată, dar fermă. Nepurtând niciun fel de nume, tablourile se desprind de locurile care
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
lume și de „secol”) pare că se asociază unei oboseli dulci, o „lumină moartă” se lasă deasupra orașului; în peisaje vizionare, încremenite, străluminate dinăuntru de strania lumină a morții, amenințarea angoasantă, presimțirea vidului alternează cu o liniște și o armonie nefirești: „O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le întinde/ la uscat pe sârmă/ în livada de vișini.// În locul
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
populat cu indivizi care au un comportament „sucit”, în genul suciților din prozele lui Nicolae Velea și D.R. Popescu, de succes în momentul debutului lui C., indivizi cărora li se întâmplă în modul cel mai firesc tot felul de lucruri nefirești. Pe un fond de descriere realistă minuțioasă, atât de precisă încât devine cinică, se petrece un fapt neobișnuit, pentru care nu există o explicație logică, el aparținând deci domeniului fantastic, ceea ce oamenii acceptă fără uimire. Realismul magic aplicat la realitățile
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
în Diamant verde, pregnanța ei scade și romanul, în pofida numeroaselor observații adevărate și de finețe, rămâne o carte ciudată, nu una rară, precum Femeia sângelui meu. Doctorul Octavian Peleș este magnetic atras de o femeie ce îl domină prin răceala nefirească cu care conduce manevrele acceptării subînțelese și ale repudierilor succesive. Aventura este amplificată enorm de imaginația bărbatului, care dă contururi mitologice femeii, neparticiparea ei, zeiască, la viață concretizându-se în viziunea fascinantă a identificării sale cu un orbitor diamant verde
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
sensul în care o înțelegem astăzi, era accesibilă doar în publicațiile literare; ca realitate, ea nu exista decât pentru o elită și, din perspectivă biologică, pentru adulți 110. Nu trebuie să deplângem această situație, nu trebuie să o considerăm ca nefirească - ci doar să înțelegem consecințele manualului lui Aron Pumnul. Același școlar care la Sf. Sava era ținut pe un text din Schiller scris cu 60 de ani mai devreme, ar fi avut ocazia să lucreze în Lepturariu pe o cuvântare
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
altele, exprimate de Putnam și colaboratorii săi. 15. Religia și societatea românească Lordul Acton scria că „religia este cea dintâi dintre preocupările omenești [...]”. Din 1945 și până în 1989, interpretările marxist-leniniste ale istoriei României, marcate de stereotipuri, au impus o accentuare nefirească a anumitor aspecte și subiecte din istoria țării (este vorba despre efemerele mișcări muncitorești sau proteste sociale de un fel sau altul, de o neînsemnătate altfel stupefiantă) și o trecere sub tăcere la fel de nefirească a altor aspecte, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de stereotipuri, au impus o accentuare nefirească a anumitor aspecte și subiecte din istoria țării (este vorba despre efemerele mișcări muncitorești sau proteste sociale de un fel sau altul, de o neînsemnătate altfel stupefiantă) și o trecere sub tăcere la fel de nefirească a altor aspecte, cum ar fi rolul religiei, în dogma istorică oficială românească. Istoria socială și-a pierdut practic orice utilitate din cauza distorsiunilor la care a supus-o dogma oficială. Ținând seama de rolul pe care l-a jucat religia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
A.V. Da... alt drum, dar, revoltă, să neg, să spun "nu se face așa", n-am avut. Și nu pentru că n-ar fi existat în interiorul meu, din când în când, senzația asta, ci, pur și simplu, mi se părea nefiresc, brutal. A.V. Nu m-am referit la revoltă ca la o negare totală, radicală, ci la o re-evaluare, "ia să văd dacă nu se poate spune povestea asta, sau oricare alta, și altfel." A.V. Nu prin concurență mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
poate cădea ușor pradă textului, eșuând în încercarea sa de a desluși secretele romanului și rămânând doar la nivelul unor repere istorice ușor identificabile. Lumea pe care o clădește Matei Vișniec este în mare parte neverosimilă, firescul este înlocuit de nefiresc și de absurd. Personajele, care „dorm în timpul plimbării“, sunt atrase parcă de o forță necunoscută și inaccesiblă, o forță care-i strivește, dar spre care înaintează orbește, fără oprire. Este poate acea fascinație a răului despre care vorbește Dostoievski în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
vă veți da seama când, ea va devia. Scurt, rapid, aprins. Spre ce? Spre unicul subiect de conversație pe teme politice care contează, de fapt, la ora actuală, chiar dacă suntem în campania pentru locale. Spre Traian Băsescu. Nu e nimic nefiresc în asta. Traian Băsescu este cea mai pregnantă voce și în acest moment politic. Văzându-l un așa vajnic campion al luptei pentru uninominal, poate unii s-ar fi așteptat ca, atunci când vine momentul să se voteze oameni, nu liste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
salt, chiar dacă istoria umană este presărată cu rupturi pe care le numim revoluții sau războaie. Singura lume care nu a ținut cont de această lege a fost socialismul. Poate că tocmai din această cauză părea atât de nenatural, atât de nefiresc, în contextul contactului cu viața umană și cu destinul uman. Marxiștii au făcut eroarea de a împărții istoria umană în moduri de producție pe care le-au descris cu ajutorul unor caracteristici și criterii pe care le pretindeau a fi clare
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]