3,146 matches
-
ale acestora, apărarea drepturilor omului nu ar trebui oare să urmărească, În primul rând, desprinderea umanismului juridic de ceea ce, În modernitatea Însăși, riscă să-i pervertească valorile?” (Ferry și Renaut, 1996, p. 43). De ce natură ar fi Însă această „dură negare” ce se ascunde În sânul modernității? Ea poate fi rezumată Într-un singur cuvânt: istoricism, adică ideea că orice fenomen uman este un produs istoric, idee care, evident, abolește orice transcendență. În Drept natural și istorie, Strauss Încearcă să arate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
că toate filosofiile moderne sunt istoriciste (ne putem Întreba totuși, ca Ferry și Renaut, dacă putem accepta o teză care omogenizează Într-o asemenea măsură diversele filosofii moderne, ibidem, p. 46). Critica este foarte puternică, pentru că istoricismul conduce inevitabil la negarea distincției dintre ceea ce este și ceea ce trebuie să fie și, prin urmare, Îi refuză dreptului funcția sa de instanță critică În raport cu pozitivitatea. Ideea dreptului natural, care face din natură etalonul, criteriul a ceea ce este just, este așadar necesară. Dacă natura
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
punct de vedere social modelul său unic de personalitate” (Devereux, 1972, p. 162).Or, dacă se mobilizează o singură identitate, funcția de trusă de unelte nu mai poate fi Îndeplinită. În cazul suprainvestirii identității etnice, realizarea diferențiabilității colective conduce la negarea celui mai specific aspect uman, diferențiabilitatea individuală: „Suprainvestirea identității etnice conduce la o reducere a identităților de clasă la una singură și deci la anihilarea identității reale a individului” (ibidem, p. 163). Pe lângă identitatea primită din exterior, este fundamental să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În 1915-1916, apoi până În 1923. Bilanțul a fost teribil, ridicându-se la aproximativ două milioane de morți numai pentru perioada cuprinsă Între primăvara lui 1915 și toamna lui 1916. Atitudinea Turciei a fost semnificativă: a opus oricărei Încercări de dezvăluire o negare oficială sistematică și generală. Abia În 1975, În Franța și În Statele Unite, au apărut lucrări istorice despre Catastrofă, termen utilizat de armeni și echivalent cu Holocaustul pentru evrei, și s-au putut face comparații (Dadrian, 1995, p. 13). G. J.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
60). Evoluțiile identitare induse de aceste contacte sunt departe de a fi toate pozitive (Thual, 1995; Vinsonneau, 1999). Un rezultat observat adesea este aculturația, care, În cadrul unei relații inegale Între etnii sau națiuni, reduce diferențele doar În favoarea sistemului dominant (etnocentrism). Negarea eterogenității, cu toate consecințele sale negative În plan identitar, a caracterizat până nu demult societățile occidentale În raporturile lor cu societățile așa-zis „primitive” (de exemplu, În cursul colonizărilor), apoi În timpul primelor valuri de imigrație. O regăsim În științele sociale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prea amare” (Morier, 1989, pp. 167-168). Estomparea creează un climat eufemistic care face posibilă instrumentalizarea politică și mediatică. Așadar, termenul poate, În același timp și În funcție de caz, să servească la dramatizarea unor simple acte de impolitețe (proastă creștere) și la negarea gravității unor comportamente care constituie infracțiuni relativ grave (aprinderea conținutului pubelelor, cererea de a ți se livra o pizza... În clasă, În timpul orei). În ambele cazuri, se dezvoltă un sentiment de impunitate, din moment ce societatea nu reacționează În nici un fel. Prost
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Există un puternic contrast Între semnificația veritabilă a cuvântului și Încărcătura sa afectivă. Dacă termenii de globalizare, internaționalizare sau chiar integrare sunt relativ neutri, acesta suscită luări de poziție critice și reacții ostile, fiind asociat cu dictatura piețelor financiare, cu negarea diversității culturale și cu dominația exercitată de liberalismul american. ν „Satul planetar”, conform formulei Îndrăgite de Marshall McLuhan, e În fierbere. Dincolo de manifestațiile de masă, de luările de poziție ale asociației Attac și de forumul de la Porto Alegre, se impune
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a indivizilor care nu au acces la toate obiectele comercializate, dar care sunt profund influențați de un mod de viață și de un anumit tip de reprezentări. Aceste curente au generat, adesea fără intenția lor, culturi care includeau propria lor negare și reînnoire. Dacă ne gândim bine, starurile sunt și ele foști consumatori, personaje ieșite din anonimat, susținute de industria culturală. Din acest punct de vedere, oricine poate să devină, teoretic, vedetă, așa cum oricine este un potențial câștigător la loterie. Această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
putut fi concepută o abordare liberală. Se impune imaginea unui Popor care face front comun În fața opresorilor și a cărui voință este susținută de un stat atotputernic. Această orientare nu permite o reglare a conflictelor. Ea contribuie mai curând la negarea lor: a le recunoaște ar Însemna acceptarea faptului că Poporul este divizat. Conflictele de clasă care Însoțesc avântul capitalismului neputând fi domesticite de democrația liberală, referința la popor ia o turnură exacerbată. Funcționarea economiei internaționale vine să Întărească această logică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau persoane caracterizate, din punct de vedere socio-demografic sau cultural, printr-o trăsătură specifică, adesea minoritară. Este vorba despre o atitudine care are, În mod clasic, trei componente: cea a afectelor și a evaluărilor la care acestea conduc (dispreț, respingere, negare, ură, dragoste, ambivalență); domeniul cognițiilor și al modurilor de organizare a lumii pe care acestea le presupun, bazate În principal pe stereotipuri și categorisiri; spațiul practicilor și al acțiunilor (nivelul conativ) care ar trebui să decurgă, direct sau nu, din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Altfel spus, rasa constituie Înainte de toate „o categorie ș...ț de excludere și de ucidere” (Guillaumin, 1981, p. 65). Faptul că realitatea ei se situează pe terenul simbolicului, și nu al biologicului o face cu atât mai redutabilă. Și dacă negarea faptului rasial, permisă În stadiul actual al științei, nu ajunge pentru a lupta Împotriva rasismului, motivul este acela că realitatea rasei e Înainte de toate socială. Nu suntem siguri că cei care, fără nici o rea intenție, caută să-i dea o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
rasiale pe care și-o atribuie dominanții, În timp ce al doilea presupune cultul identităților particulare și al purității lor, de unde stereotipurile negative ale imigrației ca „invazie” și „poluare”. Trebuie, apoi, să facem distincție Între rasismul de tip universalist, fondat pe o negare a identității, și rasismul de tip diferențialist, fondat pe o negare a umanității. Să precizăm această distincție fundamentală: rasismul derivat din universalismul abstract nu recunoaște demnitatea specifică a unui grup sau a altuia și se recunoaște prin refuzarea totală a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cultul identităților particulare și al purității lor, de unde stereotipurile negative ale imigrației ca „invazie” și „poluare”. Trebuie, apoi, să facem distincție Între rasismul de tip universalist, fondat pe o negare a identității, și rasismul de tip diferențialist, fondat pe o negare a umanității. Să precizăm această distincție fundamentală: rasismul derivat din universalismul abstract nu recunoaște demnitatea specifică a unui grup sau a altuia și se recunoaște prin refuzarea totală a dreptului la diferență (chiar regândit ca drept individual), prin negarea diversității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o negare a umanității. Să precizăm această distincție fundamentală: rasismul derivat din universalismul abstract nu recunoaște demnitatea specifică a unui grup sau a altuia și se recunoaște prin refuzarea totală a dreptului la diferență (chiar regândit ca drept individual), prin negarea diversității ca valoare (el este deci heterofob), În timp ce rasismul care derivă din viziunea diferențialistă radicală constă În sacralizarea sau absolutizarea diferențelor, fie ele fenotipice sau culturale, și nu poate recunoaște În consecință o demnitate umană egală membrilor tuturor grupurilor deoarece
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trăsături” (ibidem), selecționate de alte grupuri (Taguieff, 1995, pp. 9-20, 55-56, 75, 408-411). Lévi-Strauss merge și mai departe (Lévi-Strauss, 1983, p. 47): „Orice creație veritabilă implică o anumită surzenie față de chemarea altor valori, putând merge până la refuzarea, dacă nu chiar negarea lor”. Ne aflăm aici la antipozii actualului elogiu consensual adus „metisajului”, ca și ai tezei „antirasiste” conform căreia orice creație artistică ar fi datorată schimburilor și amestecurilor. Aceste propoziții ale lui Lévi-Strauss pun bazele unei critici radicale a Înseși ideii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de recunoaștere. Prima, recunoașterea afectivă, se manifestă În interacțiunea cu cei pe care George Mead Îi va numi „ceilalți dătători de sens”, În special În dragoste sau bunăvoință. Ea produce ceea ce Alex Honneth numește Încrederea În sine (Honneth, 2000). Din negarea acestei recunoașteri poate rezulta distrugerea identității personale. A doua, destul de apropiată de noțiunea kantiană de respect moral, are două aspecte: recunoașterea juridică, cunoaștere care face din individ un subiect de drept, și recunoașterea morală, care-i conferă subiectului siguranța capacității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe care trebuie să le adoptăm pentru a proteja ființele umane de rănile ce-și au originea În relația cu sine” (Honneth, 1996, p. 1276). Refuzarea recunoașterii Îi poate produce așadar o rană morală individului, iar unei entități colective, o negare de drept. Din această perspectivă trebuie interpretată lupta mișcărilor feministe și a minorităților etnice sau sexuale. Este important totuși să subliniem, Împreună cu Taylor, cele două sensuri pe care le ia această luptă. Într-o primă etapă, demnitatea este consubstanțială statutului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unui sistem de valori, a unor factori de apartenență a subiecților (În curs de producere a unei gândiri sociale) și a reprezentărilor preexistente. Ancorarea face loc fie conversiei (schimbare brutală a referenților, evoluție a cadrului cognitiv și cultural), fie inversiunii (negare, familiarizare cu straniul, Îndepărtarea obiectului nou sau adaptarea lui la modul de gândire al grupului, normalizarea caracteristicilor sale). Remarcăm, În acest mecanism, faptul că influența unei comunități sau a unui grup de referință poate fi determinantă În formarea marilor orientări
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să-i corespundă o fragmentare a identităților politice (Castells, 1999), care este Întotdeauna susceptibilă de a duce la separatism. Se conturează totuși o cale de mijloc Între menținerea statu quo-ului specific ordinii politice westphaliene, bazată pe intangibilitatea frontierelor și pe negarea națiunilor fără stat, și vicisitudinile fragmentării pe care o presupune realizarea deplină a aspirațiilor separatiste. Aceasta trebuie căutată În recunoașterea oficială a caracterului distinct al acestor colectivități politice prin crearea unor statute speciale În cadrul arhitecturii constituționale a statelor (Tully, 1999
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
se individualizează moralitatea difuză care există În corpul social și Îl caracterizează ca fiind organic solidar” (ibidem). La un nivel esențial, socialul se confundă cu solidaritatea. Însă această conjugare a moralului și a socialului nu Înseamnă, În mod fundamental, o negare a politicului? Aceasta este concluzia interpretării lui Karsenti, alimentată și de analizele lui Sorel din Réflexions sur la violence. Trebuie să ne mulțumim cu acest diagnostic pesimist? N-ar trebui oare să vedem În solidaritate „un principiu de rezistență la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
au existat sau există Încă: „Dacă tirania poartă În ea germenul distrugerii sale, pentru că teama, principiul său de acțiune, este antipolitică, totalitarismul poate fi considerat, la limită, chiar un non-regim, pentru că dezolarea Împiedică, prin Însăși existența sa, care este o negare a pluralității, crearea oricărei legături politice și constituirea oricărui spațiu Între oameni În care să se poată manifesta calitatea lor de ființe pentru libertate și pentru un nou Început” (Abensour, 1996, p. 38). Distrugere a ființei politice a oamenilor, regimul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
contraargumentelor) într-un discurs sau într-un text realizează contraargumentarea, adică o formă propozițională de respingere a unor afirmații sau opinii, urmînd modelul logic de trecere de la argument la concluzie. Potrivit specialiștilor, există patru modalități de a realiza contraargumentarea: 1) negarea argumentului, 2) contestarea valabilității sau certitudinii lui, 3) punerea la îndoială a completitudinii argumentației, 4) inversarea orientării argumentative. Indiferent de tipul ei, contraargumentarea realizează structuri discursive extinse la o sumă de enunțuri, structurate linear în discursul replică sau cu intercalări
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt diferite, această perspectivă restrînsă asupra contradicției este depășită prin cuprinderea și a aspectelor ce țin de contrarietate, încît prin contradicție se înțelege de fapt orice opoziție sau chiar orice activitate lingvistică care reprezintă o reacție de combatere, respingere, obiecție, negare și altele de acest tip, adică o raportare la categoria binară afirmație-negație. Ca atare, contradicția este relația care se stabilește între doi termeni, dintre care unul, afirmat sau susținut deja, este contestat, încît, la nivelul conținuturilor date, prezența unui termen
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de un cuvînt, de o sintagmă (cu nevoi speciale pentru "infirm") sau de un enunț (cu valoare de substitut sau de perifrază), de multe ori el avînd valoare stilistică, fiindcă realizează o metaforă, iar atunci cînd se afirmă ceva prin negarea contrariului, produce o specie de litotă. A n a l i z a d i s c u r s u l u i identifică în eufemisme, pe de o parte, echivalări ce antrenează diferite registre stilistice, iar, pe de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbajului gestual trimite la o identificare a mecanismelor corporale implicate în relația de comunicare interpersonală. Pe de o parte, considerată drept un fenomen paralingvistic, gestica însoțește permanent enunțarea, marcînd existența unor categorii abstracte care îmbracă forma unor caracterizări diferite (afirmare, negare, îndoială, siguranță, respingere, enervare etc.) și care pot să modifice parametrii comunicării intersubiective. Pe de altă parte, ea a fost percepută ca sistem de semne, însă cercetările în acest sens nu au reușit să contureze și să structureze un sistem
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]