60,569 matches
-
de stofă ce atârnă de sus și până jos pe fațada gheretei, ca și cum ghereta ar fi în doliu. Astfel încât, nu-l poți vedea pe ofițerul care trebuie să-ți ștampileze pașaportul. Reținusem și amănuntul că documentele fiind vârâte pe sub stofa neagră, aceasta făcuse un pliu dedesubt... în aceeași clipă, mă gândisem că poate și în infern există asemenea posturi mascate, condamnații să nu vadă cu cine au de-a face, cu Diavolul-șef. Așteptam de vreo zece-cincisprezece minute bune. Ceilalți ce
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
noi ne lăsaseră să așteptăm. Într-o germană de școală, cum recitam la liceu, la Brașov, poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei, Frau Netolitzka, îl întrebaserăm pe colonelul dinaintea gheretei ce se întâmplă. Acesta interveni numaidecât, adresându-se prin pânza neagră personajului invizibil de dincolo de ea. Amândoi sporovăiră un timp. Apoi, pașapoartele noastre reapărură unul după altul, tot așa, făcând un pliu al stofei, de astă dată în sens invers. Am mai scris despre aceasta și revin de teamă ca textul
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
Pețitorii merseră câteva sute de zile, în sania lor trasă de șase perechi de reni falnici, până ajunseră în Laponia, la Cercul polar de deasupra Scandinaviei. Aici o întâlniră ei pe fata căpeteniei lapone, o fată frumoasă, cu păr lung, negru, cu ochi verzi, pe care o chema Eeee. Era ca o mirare. Și chiar astfel făceau toți când o vedeau întâia oară. De atâta înminunare îți venea să scoți sunetul dăruit de Zeița-focă. Ei hotărâră nunta. Curând, fata din Laponia
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
O altă soluție ar putea fi aceea de a vinde școlile, printr-una din metodele de privatizare experimentate pînă în prezent. Aceasta ar fi, de altfel, soluția radicală, prin care statul ar putea păstra liniștit firmele care îi produc găuri negre în buget, pentru a scăpa de sîcîielile școlilor care nu sînt în stare să-și acopere uriașele cheltuieli pe care le presupun o zugrăveală, mici recondiționări ale mobilierului și buna funcționare a closetelor. De ce insist asupra acestui din urmă amănunt
Starea școlilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15928_a_17253]
-
setoșilor de umblet,/ umflă sămînța bine și fă-o să plesnească". E, aici, în acest univers agrest de tîrg provincial (în idiș ștetl) amintirea ghettoului ancestral. În Herța VI Fundoianu scria evocator despre viața sa de copil: Seara, un murmur negru creștea din sinagogi:/ Cereau desigur - altfel ai fi voit să rogi -/ ca să-i ferească Cerul cum le-a ferit strămoșii/ de panica adusă din cîmpurile roșii./ Deodată, după geamuri se aprindeau făclii;/ o umbră liniștită intra în prăvălii/ prin ușile-ncuiate
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
își desfigurează ritualurile, înstrăinează într-o lume ale cărei elemente își contaminează continuu compozițiile (an)organice: "eu și tu ardem cu flacără lentă./ în sticla galbenă a ficțiunii/ în paturile delirante și acide/ până când pielea ni se acoperă/ cu stele negre de carbon" (Eu și tu). Un debut interesant, original și mult promițător. Cristian Sturza - Insomnia, Editura Cartea Românească, București, 2000, Colecția "Debut", 48 p., preț nemenționat. Poezia în negru Teribilă încercare să faci poezie cu doar câteva cuvinte ("stea", "cer
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
Convorbiri literare și, totodată, aflat la al cincilea volum de poezie - pentru "negru" și "moarte" (vechi obsesii, în fapt) dăunează poemelor întrucât nu susțin o tensiune de fond, ci pierd prin supralicitare orice capacitate de sugestie. Rând pe rând sunt "negre": florile, copacii, cerul, soarele, geamurile, vorbele, strugurii, fragii etc. Născute din esențele mult diluate ale acestor cuvinte, imaginile și stările poemelor ratează, totuși, uneori, cu puțin, efecte notabile: "între mine și cer o fereastră/ ca un animal viu îmi copie
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
cerul, soarele, geamurile, vorbele, strugurii, fragii etc. Născute din esențele mult diluate ale acestor cuvinte, imaginile și stările poemelor ratează, totuși, uneori, cu puțin, efecte notabile: "între mine și cer o fereastră/ ca un animal viu îmi copie chipul/ copacii negri atârnă de cer aidoma unor/ nervi uriași răsfrânți peste patrie (sic)" (Fragii negri) sau "lunec din întâmplare prin lume purtând pe brațe/ cămașa plină de sare./ încerc să-mi întorc capul dar de sub coaste/ o flacără galbenă se înalță plutind
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
acestor cuvinte, imaginile și stările poemelor ratează, totuși, uneori, cu puțin, efecte notabile: "între mine și cer o fereastră/ ca un animal viu îmi copie chipul/ copacii negri atârnă de cer aidoma unor/ nervi uriași răsfrânți peste patrie (sic)" (Fragii negri) sau "lunec din întâmplare prin lume purtând pe brațe/ cămașa plină de sare./ încerc să-mi întorc capul dar de sub coaste/ o flacără galbenă se înalță plutind./ se bucură sângele meu/ noaptea-mi coboară prin carne..." (Nopți lungi). Poezia lui
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
de la legea îndelung mitocosită de fosta coaliție, lege pe care PDSR-ul s-a străduit cu succes, cît a fost în opoziție, s-o aducă din condei în așa fel încît s-o facă de nerecunoscut. * Intrat într-o zodie neagră, Ministrul Culturii a ajuns la o nouă concluzie axiologică, după ce i-a refuzat regizorului Lucian Pintilie orice realizare artistică în afară de Reconstituirea. Pentru istoricul Răzvan Theodorescu, istoricul Andrei Pippidi n-are alt merit decît că e nepotul lui Nicolae Iorga. Motivul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
agravează pe celelalte două și care este specifică spațiului nostru cultural, este lipsa tradiției. Nu prea avem "curajoși" în acest domeniu. E adevărat, există o Povestea poveștilor, dar fără urmări. Sînt pagini pornografice memorabile în Cimitirul Buna-Vestire sau în Poarta neagră ale lui Arghezi, însă nici ele nu instituie o direcție, oricît de ștearsă. În al doilea caz, limbajul cu totul aparte și viziunea singulară asupra pactului ficțional fac problematic însuși conceptul de literatură pornografică. Așadar, este destul de riscant să încerci
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
pricina e ilegală. Unde și cînd am mai auzit acest refren? De ce își sumă PSD-ul aceste riscuri? Primul și cel mai la îndemînă răspuns e că din cauză că s-au terminat banii pentru susținerea de la stat a așa-numitelor găuri negre ale economiei autohtone. Al doilea, ceva mai complicat, e că chiar înainte de a-și schimba numele în PSD, fostul PDSR avea ca as în mînecă, pentru a-și dovedi vocația de partid socialist european, această modificare radicală de atitudine politică
Privatizarea ca ironie a sorții by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15993_a_17318]
-
inutile, cel puțin două calități incontestabile: finețea cu care creează personaje feminine și farmecul memorialistic. Madame C., marchiza care își pingelește singură pantofii, "o medicinistă ambițioasă, albă la față, răsfățată de antecesori, hrănită numai cu porumbei pasați, cu ochi mari, negri, buze mici, orgolios strînse, cu o grimasă a lor, un fel de bufniță arctică", Fifi, care "nu făcuse decît pensionul, la călugărițe" și se lasă sedusă de un Bebe năbădăios - toate sînt personaje-femei cu o existență de cîteva pagini, dar
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
1965. Un petec de hîrtie cam de vreo șapte cm. pe cinci, desprins dintr-o foaie, putredă probabil, și pe care îl găsesc întîmplător, gata să-l arunc și pe care văd că nu este scrisul meu (cu un pix negru fin)... E clar că nu-i scrisul meu. O întreb pe Dora, fiindcă pare scrisul ei nervos, apăsat... Da, e scrisul ei și o întreb dacă textul îi aparține... Citește rar foița de hârtie: Un bărbat tânăr (Petru Dumitriu - 28
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
interior mai curînd decît asupra influențelor din afară. În primii ani, strategia Europei Libere a fost de a identifica și nominaliza diverși oficiali comuniști, tocmai pentru a-i intimida cu propriile lor arme, avertizîndu-i că există și altfel de "liste negre" și că i-ar putea aștepta aceeași soartă ca aceea pe care o avuseseră atîția oameni în blocul sovietic. Se pare că au existat și manifeste, pregătite și distribuite de Europa Liberă între 1951-1956, al căror impact asupra oficialilor comuniști
O istorie a Europei Libere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16022_a_17347]
-
Gheorghe Grigurcu Bestia neagră a suprarealismului (idee rimbaldiană!) a fost literatura. Poezia s-a vrut liberă de literatură, țîșnind zeiește din subconștient, prin mijlocirea dicteului automat, sustrasă oricărei tendințe organizatoare, oricărui control logic sau gramatical, precum o apoteoză a spontaneității. Dar închizîndu-se în direcția
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
carieră, "Mia" scrie despre artiști plastici, muzicieni, traducători și, desigur, scriitori. O lume vie, cu întîmplări senzaționale, cu umor de bună calitate și cu oameni foarte diferiți ca sensibilitate și temperament portretizați cu un acut spirit de observație. Frumosul păr negru al prietenei Mitzi Zehender, cinismul lui Ion Frunzetti, eleganța aristocratic-artificială a Stelei Nemoianu sau fardul strident al unei colege altfel simpatice se fixează în memorie, la fel obsesia uneia dintre gazdele Miei din timpul studiilor că Mihai Constantinescu îi încurcă
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
clipă prin sălile tribunalelor, el și-a păstrat atitudinea cu aceeași vigoare și a rezistat moral în pofida stării sănătății sale din ce în ce mai precare. Însă dincolo de aceste episoade mărunte, de aceste fenomene previzibile pe o piață de artă sălbatică, în care zona neagră reprezintă un procent covîrșitor, Cornel Radu Constantinescu rămîne un observator, un analist și un judecător al fenomenului artistic de care spațiul nostru public va avea o nevoie mereu crescîndă. Radiografiile pe care el le-a făcut artei noastre contemporane, textele
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
avea să fie primit, ca interpret al filmului, un activist oarecare. Cu regizorul Liviu Ciulei, prieten n-am putut să devin niciodată. Eram complet deosebiți unul de altul. Din toată fizionomia sa nu mi-au rămas în minte decât ochii negri, mici, apropiați, sprâncenele stufoase, un bărbat păros, sugerând ideea unui antropoid superior. O cunoștință comună, pe timpuri, îmi mărturisise că Liviu nu avea o părere prea plăcută despre mine, deoarece frecventam mediile dubioase, niște intelectuali vicioși notorii, deși de o
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
Lumină, într-o perioadă în care încă se mai trăgea pe străzi iar cadavrele celor împușcați la revoluție erau proaspete. Din toată această navetă n-a rămas decât o păruială între 'mâncătorii de salam cu soia" și 'consumatorii de icre negre", ale cărei ecouri nu s-au stins cu totul până azi. Cert este că nici politicienii, nici intelectualii habar n-aveau ce trebuia făcut pentru a așeza țara pe șinele normalității. În timp ce polonezii și cehii își vedeau temeinic de proiectul
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
că nu o dată i se întimplă să găteasă acasă; un individ în pampers, pe post de dansator, mișcîndu-se de altfel ușor dizgrațios în urletele asistenței și, amănunt de prost gust absolut și de neuitat, purtînd în picioare pantofi și șosete negre. În general, în emisiunile Mihaelei Tatu bărbații recunosc superioritatea femeilor în multe domenii - iar femeile o proclamă. Sau, cel puțin egalitatea. Este deci o lume roz în care femeile sînt în general supraevaluate iar în cel mai rău caz tratate
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
aceea și stă ea atât de ferm pe picioare'. Ce putea spune un filosof care, precum Kierkegaard înaintea lui, și Camus, după, transmite efectele nihilismului, aducând vestea că Dumenzeu a murit? Moartea lui Dumnezeu desființează orice interdicție, e o gaură neagră care înghite totul, inclusiv valorile iluministe (întemeiate pe morală, liberalism, umanism secular). Apostol al consecințelor morții divinității, Nietzsche s-a grăbit să anunțe prăbușirea moralității europene, întemeiate pe credință. Noi, acești buni europeni ce suntem: prin ce ne distingem...? Mai
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
mai aproape de trup,/ Să-mi țină de cald,/ Tristețea mea veche, roasă la mîneci,/ Pe care-a purtat-o o vreme și mama,/ Ca pe-o hăinuță de cîine pitic/ Din care atîrnă rînd pe rînd/ Ori toate deodată,/ Piciorușele negre, subțiri și fără astîmpăr./ Și număr conștiincios în gînd,/ Ca să adorm,/ Sute, mii, milioane de pliculețe vanilate." (Tristesse oblige). Simona Tache, împărțit la doi, Editura Crater, 2000, 88 pag, f.p.
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
acută, caracterizată printr-o neliniște nelămurită (putînd uneori să ajungă pînă la panică) ce pare a izvorî din teama față de un pericol iminent. Firește, cel mai mare pericol care ne amenință pe noi toți încă de la naștere rămîne fîlfîitul aripei negre a morții. Ceea ce explică de ce - mai ales de la Kirkegaard și filozofii existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
reglementată prin moarte, poate că este mai bine pentru Dumnezeu să nu credem în el, luptînd cu toate forțele împotriva morții, fără a ridica ochii spre un cer care tace", spune undeva Kazantzakis, în timp ce personajul principal al uneia din ,,Piesele negre" ale lui Jean Anouilh constată cu o anume ușurare: "Ceea ce este liniștitor, este de a fi ajuns undeva, fie și la capătul disperării." Cioran este poate între scriitorii secolului cel care a intuit în modul cel mai limpede dimensiunea angoasei
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]