3,831 matches
-
mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga sa ființă se rezuma la urechi și la auz. Nimic altceva. Era un simplu obiect neânsuflețit, dotat nu numai cu facultatea de percepere a sunetelor. Cu vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mai credea. Și ezită să se supună unui nou test. Chiar dacă știa, încă cu mult înainte ca Prescott să fi pomenit de detector, că proba respectivă este indispensabilă. Se îndreptă spre aparat. Își așeză palmele pe contactele metalice și rămase nemișcat în timp ce fasciculele energetice îi brăzdau obrazul. ― Ai auzit ce s-a spus? Care este verdictul? întrebă el. ― Nu pot confirma sau infirma povestea dumneavoastră. Concluziile mele se bazează pe fluxurile memoriale. Dumneavoastră aveți memoria lui Gilbert Gosseyn I-ul. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Prescott declară detectorului: ― Această pilulă este un antidot, un mijloc de protecție pentru Gosseyn, în cazul în care aș fi obligat să acționez într-un anume fel. Poți confirma aceasta. Răspunsul aparatului fu prompt: ― Exact. Gosseyn înghiți pilula și rămase nemișcat un moment, așteptând efectul. Ne resimțind nimic, zise: ― Sper că totul va fi bine în ce-o privește pe soția ta. ― Mulțumesc ― răspunse scurt Prescott. ― Și, grăbit ieși pe ușa principală. Gosseyn sfârși cu îmbrăcatul și SP așeză în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
comparație, este probabil ca întreg universul sideral să nu conțină cu totul mai mult de 10 la puterea 66 de atomi. Lumina care se strecura prin ușa întredeschisă de la intrare era acum un gaj pentru protecția lor. Atâta vreme cât ușa rămânea nemișcată, observatorii de afară nu vor vedea decât un halo luminos difuz și li se va părea că totul decurge normal. Dar, fără îndoială, răbdarea și credulitatea lor vor avea și ele o limită. Îi legară mâinile și picioarele lui Prescolt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în fotoliu și-l privi pe dr. Kair, ochii psihiatrului erau deschiși, dar el părea că este gata să ațipească. Îi zise: ― Doctore, cum este pe Venus? Orașele de exemplu. Doctorul își întoarse capul să-l privească, corpul rămânându-i nemișcat. ― Ee! Seamănă mult cu cele de pe Pământ, numai că sunt adaptate unui climat în permanență blând. Norii foarte groși fac să nu fie prea cald. Nu plouă decât la punte, dar în fiecare noapte, iar câmpiile înverzite sunt umectate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din profunzimile subconștientului răzbătea o veselă certitudine, sentimentul unei victorii sigure, convingerea că nimic nu-l putea opri. Încercă să deschidă ochii și nu reuși. Din cauza drogului hipnotic ― gândi el, simțind că-și pierde răbdarea. E un adevărat drog" Rămase nemișcat un moment, tulburat de faptul că se simte atât de bine, deși se afla încă sub influența medicamentului. Apoi apărură la suprafață niște amintiri neplăcute, legate de o întrerupere și niște zgomote violente. Legătura între aceste evenimente îi rămânea neclară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vidul. De data aceasta își pregăti aterizarea și rămase în picioare, păstrându-și echilibrul. Era sigur că dacă există vreo cale de scăpare, trebuia s-o găsească cât mai repede, în minutele următoare. Cu toate acestea, își impuse să rămână nemișcat ca să realizeze pauza cortico-talamică non-A, ca să gândească. După cum se prezentau lucrurile, până acum totul decursese automat, de la sine. Dacă scoarța copacului cedase sub el, aceasta se întâmplase pentru că piciorul lui călcase acolo. Planșeul pivotase din același motiv. Dar faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
victorioși începuseră să-și în-mormânteze morții, Thorson debranșă aparatul video. În apartament se aprinse din nou lumina. Își privi în treacăt ceasul: ― Mi-a mai rămas mai puțin de-o oră până la reîntoarcerea lui Crang ― zise el. Rămase o clipă nemișcat în picioare, apoi arătând cu un gest peretele alb pe care se proiectaseră puțin mai înainte scenele tensionate ale filmului TV, adăugă: ― Bineînțeles că am luat imediat măsuri de întărire a forțelor noastre, iar ceilalți n-au încercat să atace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
are nici o importanță. Le-am zis să-l lase-n pace până când voi lua o hotărâre în ce-l privește. Gosseyn nici nu se gândi să se îndoiască de exactitatea traducerii. Thorson era livid. Vreme de peste un minut, gigantul rămase nemișcat, cu o expresie sumbră și trăsăturile chipului contractate. În cele din urmă rosti: ― Risc enorm intrând, dar... în sfârșit... Urcară treptele enorme de aur masiv de 14 karate, depășind porțile bătute în pietre prețioase în monturi do platină și traversară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cules iarbă nouă, viguroasă, proaspătă, de pe dig, și m-am întors cu tălpile cizmelor încărcate de noroi lipicios și rece. În tot acest timp, Zenobia mă urmărea cu privirea din ușa larg deschisă a scorburii, iar Dragoș continua să stea nemișcat, pe masă, de altfel nu mai deschisese ochii din ziua sau noaptea aceea, se speriase cumplit, nici nu știam dacă mai respiră; încet, încet, am început să ne facem nevoile afară, semn indubitabil de împrimăvărare. Treptat, plimbările mele pe dig
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se așeza pe pieptul meu, dormea acolo ca un sfinx minuscul. Câteodată eu aprindeam și stingeam becul de la căpătâi. Erau în joaca mea și spaime și orgolii : voiam să-i demonstrez puterea de a face lumină sau întuneric. Ea rămânea nemișcată. Retina i se contracta și i se dilata, pe rând; dar minunile noastre electrice păreau că n-o interesează. Pentru că totuși ținea la mine, m-a învățat într-o noapte să văd, adică să recapăt simțul acela pe care unele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pierdea în umbră. „Maestre !“, s-a simțit ea obligată să repete pe când eu căutam chibriturile. Am aprins un băț și l-am întins spre locul unde bănuiam că se afla țigara. Atunci am văzut-o clar pe Jeni Pop. ședea nemișcată în cărucior și mă privea. Chibritul mi-a fript degetele. I-am aruncat cutia în poală. Ea și-a aprins țigara, a fumat-o până la capăt. Încremenisem pe capac, vedeam vârful aprins al țigării tot mai aproape de ochii mei. Apoi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pietre în cei care încercau să le bareze drumul, apoi au început lupta corp la corp. Înverșunata bătălie, care a durat două zile, s-a soldat cu uciderea a 363 de maimuțe și rănirea gravă a 6 oameni. 11. Zăceam nemișcat. Se și adunaseră martorii, unii susțineau că ar trebui chemată Salvarea. „N-are nimic“, căuta să se apere cel care mă îmbrâncise. „E beat sau nebun. Abia l-am atins. Și-a pierdut echilibrul. Nu vă uitați la el ? E
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mărunt și îndesat, îmbrăcat într-un costum destul de corect, l-ai fi putut lua drept un meșter de treabă, poate un instalator chemat undeva pentru o lucrare pe care avea să o facă așa cum trebuie. Omul acela stătea și el nemișcat, dar în profil, ușor întors spre dreapta. Privea liniștit pe fereastră. Ar fi trecut, desigur, neobservat dacă nu și-ar fi rotit din când în când, cu extremă încetineală, capul spre ceilalți. Atunci ei lăsau ochii în jos, vinovați, mâhniți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abătu asupra salcâmului... Pe partea liberă a cerului se opri o pasăre, știam că era moartă, eram chiar eu pe catafalcul verde, înspăimântător, stăteam în aer rotund și nemișcat, cu aripile strânse. Câteva frunze s-au întins spre mine să mă mângâie, plopii s-au apropiat și, împreună cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece, dar distingeam perfect fiecare crenguță, fiecare frunză, fiecare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu mai boceam, îmi revenise vocea normală), „există undeva, nu mai știu unde, o balenă gigantică, umblă pe mări și pe oceane, poate că ea decide... Lipit de pântecul ei se ține masculul, micuț, cât un chibrit. El stă acolo nemișcat, cum stai tu acum, și nu funcționează decât atunci când ea simte nevoia să germineze. Pe urmă intră iar în nemișcarea lui. Iar tu, Dragoș, degeaba taci și te prefaci că dormi. Mă uit la tine, semeni leit cu ăla, atâta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ca ra porturile sistemului nervos omenesc cu lumea exterioară și în consecință înglobează semantica. Ea constituie o metodă de integrare pentru orice gândire și orice experiiență umană. Urmă o tăcere. Discipolul parcă-i privea, fiindcă acum masa de umbră era nemișcată. Angoasa de scurtă durată, dar intensă, pierea. Își privea dușmanul cu ochi pătrunzători și, rapid, atitudinea lui se modifică. De fapt, ce putea Discipolul împotriva lui? Cu prudență, Gosseyn își luă ochii de la el o clipă pentru a înregistra restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Și ce o să fac acolo? - Examinează situația. Te vom urma până la cea mai apropiată bază. Gosseyn încuviință. Acum închise ochii. Imaginea schimbătoare a zonei memorizate apăru, precisă, clară. Când deschise ochii era la bordul aerulotei. Nu se mișcă imediat, dar, nemișcat, primi senzațiile. Un flux nervos liniștit emana de prin preajmă. "Servitori, se gândi, ocupați mereu cu sarcinile lor." Se uită afară. Sub ei se întindea o câmpie plată. Departe pe dreapta întrezări luciul apei. Sub ochii lui, marea dispăru. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
descoperise că acest gen de distorsoare nu funcționau decât în direcția unei matrice permanente. Nădăjduia că acesta era reglat pe cartierul general personal al Discipolului în galaxie. Trase de levier fără ezitare. * După ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea colțul unui pat. Își lăsă creierul secund să penetreze elementele vii ale clădirii. Erau multe, dar din ansamblu emana o impresie de tranchilitate și pace. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își încordă auzul pentru a-i auzi respirația. Îi auzi inima bătând, sesiză pulsul și simți respirația lentă și măsurată a lui Gosseyn, cel lipsit de cunoștință. Era una dintre experiențele cele mai ciudate ale vieții sale, să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Se pomeni învins până să mai poată gândi. Efectul forței complexe era într-adevăr mai considerabil decât atunci când îl simțise în propriul corp și se opri fără voie, Este posibil ca aceasta să-l fi salvat în acest moment. Rămase nemișcat și se gândi din nou la vechea metodă de destindere cortico-talamică, metodă utilizată pentru condiționarea neofiților. "Acum eu mă destind, își zise, și toți stimulii parcurg ansamblul sistemului meu nervos, de-a lungul măduvei, până la talamus, trec de talamus, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vrut să îndepărteze un gând sau o idee. Înălțase din umeri de două ori, își încrucișase brațele și se zgribulise ca și cum i-ar fi fost frig, oftase zgomotos de trei ori, șuierase ușor impacientată și aproape un minut întreg rămăsese nemișcată. Noaptea trecută fusese mai puțin nervoasă. Nu păruse deloc agitată, cu excepția singurului moment când pretinsese că-i fusese frică de indivizii care, chipurile, o urmăriseră. "Așa-i când aștepți" ― conchise Gosseyn. Ea era obișnuită să-i aibă pe oameni sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de sudoare. "Mi-e frică ― gândi el. Mi-e groaznic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga sa ființă se rezuma la urechi și la auz. Nimic altceva. Era un simplu obiect neânsuflețit, dotat nu numai cu facultatea de percepere a sunetelor. Cu vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai credea. Și ezită să se supună unui nou test. Chiar dacă știa, încă cu mult înainte ca Prescott să fi pomenit de detector, că proba respectivă este indispensabilă. Se îndreptă spre aparat. Își așeză palmele pe contactele metalice și rămase nemișcat în timp ce fasciculele energetice îi brăzdau obrazul. ― Ai auzit ce s-a spus? Care este verdictul? întrebă el. ― Nu pot confirma sau infirma povestea dumneavoastră. Concluziile mele se bazează pe fluxurile memoriale. Dumneavoastră aveți memoria lui Gilbert Gosseyn I-ul. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]