2,473 matches
-
regele. În ziua următoare, găinile ce scurmau prin iarbă purtau și ele o coroană, nu o creastă. În fiecare miercuri și sâmbătă trebuia să tai o găină. O făceam gospodărește, ca pe toate celelalte treburi ale casei, cu competență și nepăsare, la fel cum aș fi curățat un cartof ori aș fi șters praful, ca pe o muncă deprinsă pentru tot restul vieții. Era treabă de femeie. Să nu suporți să chinui găina, să nu fii în stare să vezi sânge
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum. Jos, puii care printr-un miracol nu muriseră încă erau lichidați fără milă într-o nepăsare de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
față fără să comunicăm cu ajutorul limbajului. Mestecam boabele alea nenorocite de porumb calcinate, zgrunțuroase, carbonizate, aidoma oilor care, culcate în saivan pe propriul bălegar și privind nicăieri cu privirea stupidă și inexpresivă, își rumegau inerte și insensibile, într-o netulburată nepăsare animalică și într-un ciclu repetabil la infinit, rezervele stomacale. "Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi" (David, 22:1) Ba da. Ne lipseau încă două picioare, lână, coadă, coarne și uger. În rest... După ce mestecam boabele alea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu mă pot entuziasma odată cu ea. Sunt un veșnic "defazat", în sensul cel mai strict tehnic, cel din fizică și electricitate. În același timp, nu sunt nici suficient de "îmbunătățit" în interior pentru a mă detașa complet, încât să practic nepăsarea ca o respirație interioară, o mini-nirvana la purtător care să mă ajute să fac față acestor situații. Ființele umane, chiar obligate să practice forme de coabitare totală, ca în armata română (56 de persoane într-un dormitor), nu pot împărți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o zmucitură pe asfaltul moale. Rămâne încrustată acolo, alături de mucuri de țigară și petale rupte din florile venite par avion din nordul Europei. "Ce vrei, nenea, ce vrei? Vrei să te bați cu mine?", întreabă sacadat creatura canalelor și a nepăsării noastre. "Vezi bă Gigi, te face ăsta, cât îl vezi tu de nemâncat", răspunde corul din ce în ce mai excitat. "Da, vreau să mă bat", răspunde Gigi, taximetristul, împins pe nevăzute în față de o mână invizibilă, dar vocea nu mai este a lui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt ocupația celor care nu au nimic de făcut), Mme Aubernon de Nerville, patroană a unui celebru salon literar parizian de la sfârșitul secolului XIX. 27 octombrie 2001 Împlinesc 30 de ani. O zi petrecută într-o inconștiență căutată, într-o nepăsare aproape vegetală, ca și cum aș fi încercat să fug de adevăr, de evidența unei vieți care trece prin puncte critice. Cât de frică îmi era de această vârsta acum un deceniu, de lunga listă a tot ceea ce ar fi trebuit să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
balcanic. Toată lumea nu visează decât să se îmbogățească rapid, fără măsură și fără umbră de etică. Ura de sine a românilor, veșnic nemulțumiți de ceva sau de cineva. Societatea în ansamblu este mânjită cu un strat gros de indolență și nepăsare, fatalism și grosolănie. Mitocănia ca stare de spirit. Mă întreb cu multă îngrijorare, cu frică chiar, dacă va rămâne ceva din toate experiențele mele din Occident, dacă ele mă vor ajuta să mă reintegrez în propria mea țară, devenită pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obsedați de Tomnaia noci, de mesteceni și katiușe, erau capabili să mintă o lume întreagă și în același timp să citească, de mici, Pușkin, emanau parfumul lor inconfundabil și babuști atotștiutoare, erau irezistibili în toate, în ticăloșie și lirism, în nepăsare și Babel - mi se făcu rău: aceeași apăsare pe cord, o totală dezorganizare a respirației în care nu pulsa decât gândul de a mă arunca de aici, de sus, până acolo, peste masa cu pateuri în gură și bere în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dovadă făcând noile cariere ale mai vechilor slujitori ai partidului. Faptul că Virgil Ierunca a vizitat o singură dată România după 1989 dovedește că el era conștient, pe de o parte, de această continuitate și, pe de altă parte, de nepăsarea cu care românii i-au tratat demersul moral. Publicarea Antologiei rușinii după Virgil Ierunca la 19 ani de la căderea regimului comunist și la doi ani de la trecerea la cele veșnice a lui Virgil Ierunca poate părea inutilă. Cu atât mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
rând la acel om exemplar la care ne gândim cu toții: tovarășul Nicolae Ceaușescu. Cel care nu cunoaște nevoia de repaus. Cel care se odihnește de o muncă prin altă muncă. Cel care a șters din dicționar cuvintele: oboseală, inerție, stagnare, nepăsare, imposibilitate. Cel ce poate fi văzut zilnic, uneori dis-de-dimineață, pe unul din nenumăratele șantiere ale patriei. Cel care ascultă respirația țării și care, de peste cinci decenii și jumătate, își dăruiește fiecare clipă pentru măreția de azi și pentru măreția de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
astfel și vreau s-o justific, mi-o explic mai ales ca un criteriu moral, ca și adevărul, țărmul, fidelitatea, dragostea, munții, convins că lipsa de opțiuni Înseamnă, În fapt, o opțiune pentru ceea ce ne ucide, adică pentru zei și nepăsare; or, nimic nu mi se pare acum mai necesar decît să mă Întorc cu toată gravitatea de care sînt capabil spre ceea ce mă face să-mi simt inima bătînd cu putere. Mi-i Închipui cu compasiune și teamă pe lotofagi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e mult mai adîncă și mai umană, dragostea, pentru că pasărea Phoenix n-are nimic divin În sacrificiul și renașterea ei din cenușă. Ea știe să moară, ceea ce zeii n-au știut niciodată. Ei au murit doar de frig și de nepăsare; n-au știut să moară altfel pentru că n-au știut niciodată să iubească. Pasărea Phoenix a luat timpul de la zei și dragostea de la oameni, purificîndu-le În aceeași flacără care se ridică pentru a spune că timpul fără dragoste e gol
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mea eram convins că oamenii treceau prea grăbiți pe lîngă cimitirul Înconjurat cu brazi, de unde florile răspîndeau un miros pătrunzător de plantă Îmbibată de soare. După ani de zile trebuie să recunosc că am eșuat În toate jocurile de-a nepăsarea. Chiar și acum, nu pot să trec peste amănuntul că, după ce și-a scris opera retras ca un pustnic pe munte, Heraclit a coborît și și-a depus-o În templul zeiței Artemis. Zeii nu există, declară acolo Heraclit pustiind
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vor putea păstra focul decît cîtă vreme vor ține minte orgoliul gestului meu. De aceea ar vrea să mă asemăn cu stînca de care sînt legat. Vulturul mă ține Însă treaz. Mă face să sufăr și mă Împiedică să capăt nepăsarea stîncii. Așteptîndu-l, cu ochii la cer, mă gîndesc de multe ori că un zeu mai șiret m-ar fi lăsat pe vîrful muntelui să adorm obosit de lumină. M-aș fi confundat Încet cu stînca mea. Aș fi luat culoarea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de lumină, iar Oedip Înaintează vagabond și cerșetor pe un drum plin de soare. Dacă zeul luminii omoară, cu aceeași detașare el tămăduiește și eliberează de greșeli, pătrunzînd lucrurile și stăpînindu-le numai prin elanul inteligenței. Fața sa clară (Îmi amintesc nepăsarea regală cu care Apolo din Belvedere Își ignoră goliciunea) nu lasă loc la nici o Îndoială. Apolo e tot numai echilibru, frumusețe rece, majestuoasă și inumană, În vreme ce, În preajmă, Diony sos trece cu mîinile pline de o țărînă a tuturor suferințelor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca acela Întîlnit pe un cadran solar lîngă Veneția, Horas non numero nisi serenas, număr doar ceasurile care sînt senine, cîtă vreme voi putea crede că grecii, vorbind deschis despre durere În timp ce-l sărbătoreau pe Dionysos, n-o făceau din nepăsare și nici din cinism; ei rămîneau liberi și discutînd despre moarte. Astfel, tragedia greacă nu contrazice Parthenonul, ci Îl susține din alt punct de vedere. Totul e să dăm fiecărui lucru sensul cuvenit, altfel arbitrariul poate deveni la fel de revoltător ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
așadar, sînt posibile rătăcirile lui Ulise. Aici Începe Ithaca... Ar trebui, poate, să mă dărui acestor bucurii cu prudență. Dar a iubi Înseamnă tocmai prilejul fericit de a nu suspecta mîna Întinsă spre viață. Nu văd nici o diferență importantă Între nepăsare și o reverie ce s-ar mulțumi cu țărmuri pe care nu Încearcă să coboare. Spun aceasta pentru că am Înțeles că nu mai am vreme de risipit. Iar regretele sînt aproape totdeauna penibile. Afrodita În povestea cu mărul, Paris nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai fi o data tînăr ca pe vremea Himerei. Sau aceasta nu e decît dorința de a mai fi o dată fără trecut, arzînd ca o flacără. Am crezut că umplîndu-mi palmele cu nisip Îi voi renaște În mine pe zei; adică nepăsarea lor, pentru că de acest cura) am nevoie. Uitînd cuvîntul „suferință” nu Înseamnă Însă că voi reuși să devin nepăsător... Am cel puțin dreptul să zic că nu zeii m-au părăsit pe mine, ci eu i-am izgonit. Cum am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
deșertului, dar piramida a rămas catedrala credincioșilor În nemurire; aici au venit să Îngenuncheze și să se roage toți cei obosiți de nisipuri și de frica de moarte, toți cei care au sperat să găsească astfel curajul de a Înfrunta nepăsarea sfinxului. Fata Morgana e o vestală a nisipurilor care se retrage noaptea În aceste piramide goale unde mumiile au dispărut și au rămas să locuiască fantomele deșertului, În timp ce vîrful piramidei taie ca un diamant liniștea și moartea, rană prin care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
luminoasă toată noaptea și-mi dau seama că și zeița are nevoie de mine, de dragostea mea. CÎnd zeii rămîn singuri și cutreieră munții și pădurile fără să mai creadă nimeni În ei, mor, Ceea ce nu izbutește nici o armă, izbutește nepăsarea. Oamenii pot lăsa astfel să se mistuie și tăciunii zeilor care păreau stinși pentru vecie... Totuși trebuie să-i spun zeiței că o iubesc. Și cum Încerc să rostesc un cuvînt m-am și trezit. Pentru dragoste renunț la o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tot ce se opune celei de-a treia reguli, precum întunecarea sufletului, tulburarea din el, pornirea spre lucruri josnice și lumești, neliniștea pricinuită de felurite tulburări și ispite, împingând spre necredință, fără speranță, fără iubire, întru totul cuprins de delăsare, nepăsare, tristețe și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și Domnul său. Pentru că, așa cum consolarea se opune dezolării, tot la fel gândurile care se nasc din consolare se opun gândurilor care se nasc din dezolare. 318. A cincea regulă. În vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să-și spună absolut tot ce mai era de aflat despre fiecare. Ambii erau visători, ambii radiau de fericire. Împotrivirea ei fusese într-o clipă devorată. Toate concepțiile ei de până atunci dispăruseră, iar orgoliul de femeie căzuse într-o nepăsare totală. Era ca o păpușă din pluș în mâna unui copil, lăsându-se manipulată în întregime. Atitudinea ei răspundea afirmativ sentimentelor. - Mă iubești? Hai, spune iubito că mă iubești, că mă dorești, că însemn ceva pentru tine, spuse Alin continuând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ultimele flăcări fără putere.” Antipa trăiește în lumea cărților, le devorează. Că narator secund, reproduce povești imaginare, identificându-se lui Poprișcin, cronicarul. Personalitatea să este difuza și disonanta:,, Farmecul ascuns al bărbatului Antipa pe care unii îl numesc minciună, alții nepăsare și ușurință, bătaie de joc. Ceea ce unul numește putere, altuia i se pare slăbiciune.” El pare a se reflectă în permanență, dublu, în planul conștiinței și în oglindă:,,Cuprins de o ciudată euforie, privindu-se în adâncul ei tulbure, Antipa
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
care a deplâns, Într-adevăr, proverbiala resemnare a evreilor a fost poetul Haim Nahman Bialik. Vizitând Chișinăul după cumplitul pogrom din 1903, el a compus celebrul poem Orașul măcelului. Bialik nu deplângea nici violența oamenilor simpli, nici cinismul politicienilor, nici nepăsarea autorităților, ci milenara pasivitate și resemnare a evreilor, statutul lor de victime eterne <endnote id="(267, pp. 410-411)"/>. „Ce vor de la mine” aceste „umbre pe zid” ?, se Întreabă Dumnezeu În poemul lui Bialik : „De ce Își Întind mâinile către mine ?/ Nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe aproape moravurile sau mai bine zis viciile tuturor popoarelor, cari ne-au stăpânit sau protegeat. De la ruși ne-am Însușit desfrânarea, de la greci lipsa de onestitate În afaceri, de la principii fanarioți un amestec de Înjosire și deșertăciune, de la turci nepăsarea și lenea. Polonii ne-au binecuvântat cu divorțul și [cu] acest furnicar de evrei, din stratul de jos, pe cari i-ați văzut mișunând În ulițele noastre : iacă năravurile noastre” <endnote id="(109, p. 47)"/>. 5. Evreul orb, surd și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]