4,818 matches
-
de orice legiuire mare. 179Vremea cu vreme toate le schimbă: față, fire și noroc. 180Vremea când îți stă împrotivă trebuie să te supui ei, ca să nu te supuie ea. 181Vremea când te silește, sbiară și tu ca măgarii. 182Vremea meșter neplăcut că strâmbi din drepți ne-au făcut. 183Vremea numai arată adevărul în adevăr, dar cam zăbovește. 184Vremea poruncește, vremea rabdă, vremea săvârșește ceea ce noi nicicum gândim. 185Vremea pe vreme a născut. 186Vremea pe slugă călare-l pune și pe stăpân
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oriunde în altă parte, dar vreau să mă mistific. Îngăduie-mi, Doamne, să mă mistific! Nu doresc să fiu lucidă! Nu mi-ar servi la nimic." Șerbănică se apropie de profesor. ― Ce crezi c-o să facă Sandi? Ce crezi? Răsuflarea neplăcută îi atinse obrazul și Ioniță Dragu se dădu imperceptibil înapoi. ― Un singur lucru. Adăugă și mai încet: Și sânt convins că l-a făcut. Miga clipi nedumerit. ― Adică? ― A avertizat Miliția. ― O... prostie! Șerbănică Miga se congestionase brusc până în albul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să iasă din spital. Cum? Nu-l ții minte pe Doru Matei, sculptorul, care locuia cu noi, dincolo, în Crăiței? Ei, vezi, problema lui mă cam sâcâie, dar e prea frumoasă ziua asta ca s-o stricăm ocupîndu-ne de lucruri neplăcute. Melania Lupu își petrecu toată dimineața în bucătărie. În casă era cald și mirosea a vanilie și rom. Mirciulică dormea pe canapea lângă basmele lui Ispirescu. Se trezea din când în când și se uita la fulgii care pluteau lin
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
căciulița de biber prinseseră în gerul de afară o strălucire metalică. Ridică surprins sprîncenele: ― Sînteți matinali astăzi... Valerica Scurtu arătă dezastrul de pe zid. ― Inundație! Nici nu vă imaginați ce balamuc a fost. Firește, a trebuit să închidem apa caldă. ― Da... neplăcut. Vâlcu îi privi circumspect și părăsi holul. "Ce-i cu ei?" Își consultă în oglindă chipul obosit, fără să se vadă. Repetă în șoaptă: ― Ce-i cu ei? Oamenii aceștia se disprețuiau sincer, evitau sistematic orice contact: în baie, la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
egoist cu pofte anemice, ușor de înfrînt." Se îndreptă în scaun și căută ochii bătrânului. ― Există în carnețelul dumneavoastră o indicație: "14 septembrie curent, V. S. manevră murdară. Se va plăti!" Grigore Popa căscă gura. I se simțea răsuflarea grea, neplăcută. ― Nu-mi amintesc... ― Încercați totuși. ― Imposibil... Bătrânii țin minte întîmplări de acum 50 de ani, dar uită ce au mâncat ieri. E un adevăr banal. ― Poate vă amintiți alt amănunt. Din agendă lipsesc două pagini. Au fost smulse. Nu știu ce s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de scos de la croitor, de achitat abonamentul la Paris Match. De altfel... Maiorul o urmărea cu buzele strânse. Doina Popovici își trecu degetele prin părul cărunt. Figura plină se întunecă de parcă și-ar fi adus aminte dintr-o dată de ceva neplăcut. ― De altfel? ― Nimic... ― Ce înseamnă "nimic"? Femeia aprinse încă o țigară. Părea nervoasă, neliniștită. Cristescu o examină contrariat: "O indispoziție bruscă și inexplicabilă. Ca și cum ar fi primit un semnal, ceva recepționat numai de ea, care o avertizează că s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
secretul călătoriilor interstelare și lansați o contrapropagandă acuzîndu-le de intenții revoluționare, întrebați-le ce doresc de fapt. Asta i-ar pune pe gînduri pe oameni. Împărăteasa ieși țanțoșă de la întrunire. Cînd ajunse în camera ei de lucru, teleecranul lătra știri neplăcute cum că mulțimile au ieșit în stradă, vociferînd și cerînd să afle secretul călătoriilor interstelare. Gura i se strîmbă și lansă o "Proștii!" Sigur că pe urmă aveau și să-i spînzure efigia. După o clipă, gîndul acesta începu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
el. Îndoielile luară sfîrșît cînd micul lui aparat lunecă ușor înainte, trecu prin ușă avînd suficient spațiu de manevră și ateriză cîteva minute mai târziu la periferia orașului. Găsindu-se astfel în siguranță la sol, se așeză acolo lăsînd fiorul neplăcut să-i gîdile nervii, dîndu-și seama că asta doreau ei de la el. Nu încăpea nici cea mai mică îndoială că asupra lui acționa un plan general și multilateral. Și cu toate că precauțiile păreau ridicole, totuși trebuiau luate. Testă atmosfera. Presiunea atmosferică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
GREU NUMAI ȘI NUMAI PENTRU EL. MINTAL, STABILI CĂ MAI MULT CA SIGUR CEI CE-L CAPTURASERĂ VROIAU SĂ-L FACĂ SĂ CITEASCĂ SCRISOAREA PRIMITĂ DE NEELAN. CÎND SE APLECĂ ÎNAINTE S-O PARCURGĂ, DEODATĂ I SE ÎMPĂIENJENIRĂ OCHII. SENZAȚIA NEPLĂCUTĂ TRECU ȘI EL CONSTATĂ CĂ STĂ JOS ȘI NU ÎN PICIOARE ȘI CĂ ACUM CHIAR EL ȚINE ÎN MÎNĂ SCRISOAREA. TRANZIȚIA ERA ATÎT DE ULUITOARE ÎNCÎT FĂRĂ VOIE SE RĂSUCI CU SCAUNUL ȘI SE UITĂ ÎN SPATELE LUI. CÎTEVA SECUNDE BUNE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ridică dindărătul unui birou monstros de maro, de formă curbată, și se uită lung la el. Hedrock nu-i dădu nici o atenție. Un alt inel pe care și-l pusese în deget îl gîdila iritant. Întoarse încet mîna. Cînd senzația neplăcută încetă, piatra inelului indică direct peretele din spatele biroului. Frumos camuflaj! stabili cu admirație Hedrock. Modelul tapetului nu era întrerupt cîtuși de puțin, uriașa armă cu explozie era perfect ascunsă îndărătul lui. Fără inelul său de explorare, n-ar fi descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
secerat, iar tatAșa plecat să caute calul pe care l-a și gășit în cireada de vaci, cu țărușul și lanțul după el. Tot in legătură cu câinele nostru Ciustea îmi amintesc ca de la un timp îl apucase un nărav neplăcut: se obșinuise a manca pui de găina sau de rață. Văzând ca tot dispar puii l-am urmărit și am observat ca el le făcea de petrecanie și ne rărea orătăniile. Deși i-am aplicat câteva corecții bune cu biciul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
legat cu o sfoară de un sac, cu oarecare conținut.. Curiozitatea iar fi îndemnat să dezlege sacul, dar fiecare în șinea lui s-a întrebat: De ce un sac legat de un bolovan în apă? Pe deasupra mai emana și un miros neplăcut. Nu au așteptat răspunsul din altă parte, fiecare dânduși răspunsul în șinea lui. Sacul conținea ceva ce ar fi trebuit să fie ascuns pe vecie. Dar nu a fost să fie așa. Au fost seșizați polițșitii de la Postul de Poliție
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
că soțul avea să-i mai ofere o ,,porție’’ de infidelitate, astfel că la întoarcerea lui Doru acasă pentru a se schimba de haine curate, urmând s-o însoțească pe prietena lui C.D. la o nuntă la Milcovul, a avut neplăcuta surpriză s-o găsească pe Aurica acasă. Cum planurile lui erau deturnate, între cei doi soți au început discuții violente culminând cu o ieșire paranormală a lui Doru care a pus mâna pe fierul de călcat,lovind-o puternic cu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Acestea trebuiau duse cât mai departe, la loc mai sigur de a nu fi găsite și eventual identificate. Și unde putea decât acolo, unde cunoștea terenul, la Cernavodă? Și-a procurat un spray deodorant pentru a înlătura un eventual miros neplăcut și cu bagajele astfel făcute s-a dus la tren și hai la Cernavodă cu Aurica. Dar nu o ducea la socri, ci la Dunăre. Cu bagajele făcute, pe timp de noapte, cu trenul, se îndreaptă spre locul crezut de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
juridic doar dacă se constată prezența discernământului, iar între 16 și 18 ani se consideră că acesta este conștient de faptele sale și trebuie să răspundă corespunzător în fața legii). "Delincventul este un individ care aparent are un surplus de experiențe neplăcute și care simte că trăieste într-o lume disconfortantă, amenințătoare. Sentimentul lui de apreciere pare să fie subminat, de aceea el nu pierde nimic dacă este criticat cau chiar încarcerat. Neavând un statut social de apărat, teama de a-l
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
nimic dacă este criticat cau chiar încarcerat. Neavând un statut social de apărat, teama de a-l pierde nu-l motivează să facă eforturi pentru a se conforma normelor sociale. Mai mult încă fie că a avut prea multe contacte neplăcute cu alți oameni, fie că pe toți îi consideră asemănători el nu-i apreciază pe alții și din această cauză nici nu pune prea mare preț pe opinia lor. Acest set de atitudini face extrem de dificilă stabilirea de contacte cu
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
cunoașteți și l-ați văzut” (In 14,6-7). Într-adevăr, Cuvântul și adevărul merg împreună. Iar cuvântul și simțirea merg împreună (termenul grec logos înseamnă și simțire). Întotdeauna, când adevărul este neplăcut, avem tentația să mințim. Putem suporta un adevăr neplăcut, atunci când suntem convinși că totul are un sens. Numai când ceea ce există are un sens semnificativ, apare de bun simț să-l luăm în considerație. Isus spune: «Adevărul vă va elibera» (In 8,32). Adversarul său, diavolul, înseamnă „ucigașul de la
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
dorința ascunsă de a-l concura pe tata pe propriul lui domeniu. În timpul școlii, entuziasmul mi s-a stins însă. Destul de repede am ajuns la concluzia că relația mea cu arta nu putea fi alta, în mod normal, decât una neplăcută, de curtezan respins. Am încercat să mă mai mint o vreme, dar înclinația spre lene mi-a venit într-ajutor. Ce rost avea să mă chinuiesc inutil cu mulaje, schițe și studii dacă n-aveam nici o șansă? Cam așa gândeam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Luchi. Ea i-a zis, hotărâtă, "nu, hodorogule, nu e voie", iar tata n-a îndrăznit să protesteze. Mi s-a făcut milă. Am vrut să-i întind eu o țigară, pe urmă am renunțat. Ar fi urmat o scenă neplăcută, de care preferam să mă scutesc. Nu țineam să-l văd cerșind permisiunea servitoarei încă o dată. În câțiva ani se prăbușise într-un mod incredibil. Devenise o ruină, nu mai avea nimic din prestanța de odinioară. Îi căzuse și părul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mari de registre și de hârtii îngălbenite pe la colțuri. O clipă, din curiozitate, am avut intenția să mă scol de pe scaun, să controlez ce conțineau acele hârțoage, dar m-am temut să nu fiu surprins de cineva în această postură neplăcută. Nu țineam să dau impresia unui ins care își vâră nasul în treburi ce nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să rânjească trecând pe coridoare. Cine ar fi îndrăznit să-l pună la punct? Bătrânilor și chiar doctorilor le era frică de el. Arhiva fiind pe mâna lui, la discreția lui, putea să măsluiască orice, ori să divulge unele lucruri neplăcute. Era de ajuns să scape o vorbă, bârfitori existau destui în azil. O asemenea perspectivă îi intimida și chiar îi înfricoșa pe toți, silindu-i să fie prudenți, iar Arhivarul abuza de asta purtîndu-se ca unul din acei mici despoți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe vite deasupra sânului stâng. Avea, într-adevăr, acolo o cicatrice destul de neplăcută pe care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei trei frați au fost obligați de pescari să părăsească pentru totdeauna cătunul, dar Marta se temea ca nu cumva să se întoarcă, să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
paharele cu mișcări mecanice. M-am acoperit mai bine cu pătura ca să mă încălzesc, mirat că individul cu mers de pisică lipsea din cameră și că se făcuse atât de frig; dar cum n-am reușit să scap de senzația neplăcută că dormeam pe un cearceaf rece, m-am sculat, am fiert puțin ceai pe care l-am băut fierbinte și mi-am aprins o țigară înainte de a mă duce la fereastră să privesc marea. Acesta era remediul la care apelam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ce obiceiuri. Ce manii. Ce idei. Mai credea oare că moartea poate fi începutul nemuririi? Și ce intenții avea cu cimitirul? Toți urmau să fie îngropați acolo? Dar despre ei ce zicea? Nu cumva era nemulțumit și îi așteptau surprize neplăcute? Erau obișnuiți să se considere legați prin destin de el, de legenda lui, iar pe de altă parte să se teamă că li se putea întîmpla oricând ceva rău, de aceea căutau să scoată de la mine totul. A trebuit, la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva pe mine la beție, fapt care m-a măgulit și era un indiciu clar; până și cei care îmi purtau pică pricepuseră că steaua mea urca pe boltă. Nu mai eram, acum, aproape nici o clipă singur. "Asta-i partea neplăcută a gloriei" a râs Dinu. Mereu îmi zâmbea cineva, mereu eram întrebat "ați dormit bine?", fiecare ar fi fost fericit să-mi poată face un mic serviciu, ca să-l observ, ori ar fi vrut să mă roage ceva, tot ca să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]