7,995 matches
-
am putere. La ceruri mă întorc cu chip îndoliat Să te mai văd aș vrea, blajin, duios și drag. Mă-ntreb fără cuvinte, ce s-a întâmplat? Cum de ai trecut al Veșniciei prag? Aduceri aminte răscolesc în suflet Jarul neputinței sufletul mi-l arde. Mama mi-a rămas, acum, s-o ocrotesc Lacrima să-i șterg, când pe obraz îi cade. Odihnește-n pace, în lumea Veșniciei! Te vom purta cu noi, în suflet și în gând Uniți vom fi
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > MECI DĂLTUIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului neputință într-o ceașcă de lapte dulce încă păstrând aromele mamei copilul sărută sfârcul aprins de dor lasă urmele gingiei fragede strănută copios apoi învață să târască o cruce a lui a nimănui a cuvântului dintâi înainte de răsturnare da. ne-am
MECI DĂLTUIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350145_a_351474]
-
ar fi trebuit să vestească pacea, intuind o magie glacială aruncată ca un blestem asupra omenirii, înțelegând că mâine, ca și azi, ca și întotdeauna, va fi prea târziu. Pentru un miracol pe care nu-l merităm. Torturat de propria neputință, erai singura mea poartă către absolut. Mergeam prin parcuri, râdeam, ne depănam amintirile. Visam cu ochii deschiși. A fost minunat timp de o lună sau două, nu mai știu. Apoi am înțeles că ai cedat insistențelor ex-ului tău, care voia
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
centrul, osia cu punctele sale. Osie: E o spiță. Axă: Da, o spiță, o dreaptă din razele unei roate. Osie: (privind roata) Sunt multe raze. Spiță: Câte spițe! Rază: Și atunci cum afirmi că punctul e copleșit de singurătate, de neputință? Axă: Spițele sunt neamurile, prietenii. Spiță: Arborele genealogic. Rază: Ascult! Axă: Ești un punct în jurul căruia s-au învârtit și se rotesc multe neamuri. Unele spițe se rup, altele iau locul celor rupte și într-un final, când osia se
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
să trăiască prezentul și viața curge în jurul lui amuzată de atâta neghiobie. Osie: E adevărat. Axă: Oamenii fug de copilărie, pentru că vor să conducă spițele, să fie ei punctul, pe urmă fug de bătrânețe, de tot ceea ce e boală și neputință. Doresc să savureze fericirea de-o clipă ce le scapă. Pierd esența. În această fugă, acest cerc, uită de moartea care-i așteaptă când termină rotația. Osie: Noaptea. Axă: Dacă așa dorești să o numești. Rază: (de această dată nervos
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
Axă: Am putea spune. Spiță: Și pasărea tinereții? Axă: Se crede că e un vultur cu două capete, unul ce privește spre copilărie pierzându-se în trecut și unul cu groază spre bătrânețea ce așteaptă la ușă cu boală, cu neputință. Osie: Un pătrat în mijlocul a două cercuri, o osie! Rază: Eu plec. Axă: Încă nu ai înțeles roata. Rază: Ce roată să înțeleg? Roata bicicletei? Roata lumii? Osie: Roata olarului. Spiță: Roata morii. Axă: Lutul și apa, moartea și viața
ROATA de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350237_a_351566]
-
trebuie să trăiesc. Să merg înainte, oricât ar fi de greu. Dar trebuie, totodată, și să primesc un răspuns. În fața acestui dezastru, în fața acestui spleen cumplit pe care și cei mai depresivi scriitori ai omenirii ar fi invidioși, în fața acestei neputințe morbide, Dumnezeu ce are de zis? De la omenire oricum nu mai aștept nimic. Soldații kamikaze se aruncă în aer, luând după ei și alte vieți nevinovate, politicienii își clădesc imperii construite prin minciună, fetele sărace au ajuns să se prostitueze
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
o voce adresându-mi-se cu blândețe. “Dar fii sincer și recunoaște: pentru cine vrei să te eliberez? Pentru ceilalți sau pentru tine însuți? Vrei să fii liber ca să nu mai suferi, ca să nu mai simți propria durere și propria neputință. Vrei să fii liber asemeni unei păsări care nu vrea să simtă alicea vânătorului, și nu să zboare către înălțimi pentru binele speciei. Am luat în serios cazul tău și nu îți minimalizez chinurile. Dar trebuie să ajungi să vrei
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
o voce adresându-i-se cu blândețe. “Dar fii sincer și recunoaște: pentru cine vrei să te eliberez? Pentru ceilalți sau pentru tine însuți? Vrei să fii liber ca să nu mai suferi, ca să nu mai simți propria durere și propria neputință. Vrei să fii liber asemeni unei păsări care nu vrea să simtă alicea vânătorului, și nu să zboare către înălțimi pentru binele speciei. Am luat în serios cazul tău și nu îți minimalizez chinurile. Dar trebuie să ajungi să vrei
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
să uit Că mă închide zidul, Că mă absoarbe În cenușă, Vidul, Și cu o ultimă zvâcnire să mai strig: Zburați! Visați! Chiar dacă vă absoarbe Și ochi, și zbor Cenușa tutelară, Zburați, visați, Cu ochi, și aripi oarbe, Chiar dacă doare neputința clară, Chiar dacă zbor și visuri, vi se fură Și-n urma noastră doar atât rămâne: Speranța, ca o inimă De zgură ... 5 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: SPERANȚA / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 370, Anul II, 05 ianuarie
SPERANŢA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361778_a_363107]
-
Selecții > LUPTA Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 373 din 08 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului LUPTA Mutăm obiecte, Mutăm minuni, Mutăm rugăciuni, De la unii la alții - De la cei care au Puterea să le facă La cei care au Neputința să le primească - Mutăm obiecte, Mutăm minuni, Mutăm rugăciuni, Pe zidurile Planetei, Pregătind Ori Victoria comună, Ori solitare înfrângeri - Mutăm obiecte, Mutăm minuni, Mutăm rugăciuni, De la unul la altul - Necuprinse, Sau infinitezimale . Atenți Să nu ne zdrobească, Sau să nu
LUPTA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361872_a_363201]
-
ești pământ și cenușă și, peste puțină vreme, în țărână te risipești. Acum ești mândru, dar peste puțin, vierme. De ce îți înalți ceafa care, după puțină vreme, putrezește? Este mare omul ajutorat de Dumnezeu, că, părăsit fiind, și-a cunoscut neputința sa. Că nici un bine nu ai, pe care să nu-l fi primit de la Dumnezeu. Pentru ce, așadar, te faci minunat, tu, care mai ai de trăit numai până dimineața? De ce te împodobești cu darurile primite de la Dumnezeu, ca și cum le-
UN DISCURS AL LUI EVAGRIE DIN PONT de ION UNTARU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361937_a_363266]
-
orfan, Trag de lanț, mânerul cade și privesc două fântâni Negre ca păcatul. Doamne,Te rog eu să mai amâni, Că nu vreau să m-apuc iarăși să aprind năvalnic foc, N-aș putea,crede-mă, nu pot deloc! Geme neputința-n mine, vreau, dar nu mă mișc,nu pot Nu scăpai bine de una ce m-aduse-n sărăcie Și mi-a luat tot ce-am avut, inima cu trup cu tot, Mi-a rămas doar noaptea-n cârcă, ca să văd că
NU,DELOC! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362039_a_363368]
-
domnule colega Am primit, jos pălăria Cronica pe când chindia Tăia valea spre Telega Un cocor dinspre Puiești A făcut escală-n Vlașca bucuriilor. Și bașca Un parfum din vechi calești, Mi-a pătruns adânc în cuget Dorul după alte lumi Neputințele când nu-mi Regăsesc tihna din suflet Și-am stat astfel de voroavă Cântec de vioară dulce Până-au mers ca să se culce Stele și matrozi pe navă Meditez de-atunci întruna Câte mintea nu cuprinde Sufletului doar merinde Noaptea
UN COCOR DINSPRE PUIEŞTI de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362067_a_363396]
-
știu unde să mă împart Nici unde mă duce... Sunt roată de moară Și sunt o roată cu spița-n pământ O roată cu spița spre cer O roată cu spița-n pământ! Sunt roată întru ființă De separat - cu neputință. În suflet îmi plânge o roată de sânge O, iele nătânge, o, iele nătânge! Sunt eu, ești tu cel așteptat În rana mea nevindecat În rana mea, tămăduit De neiubit, de preaiubit? CEZARINA ADAMESCU 20 aprilie 2012 Referință Bibliografică: SUNT
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
armonia clipelor de altădată nu mai are aceeași sonoritate... Spiritul nu suportă îngrădirea - căutând eliberarea, verticalitatea, zborul spre spații fără țărmuri. „Ar trebui să fim arbori” deoarece nenumărați „muguri caută ieșiri spre lumină // prin noi... (Toamnă verticală). Denunțând drama umană: neputința, zbuciumul, urâtul existențial... „mugurii”nu pot fi decât „cuvintele” ce se hrănesc cu seva din adâncul trăirilor, trăiri care dau naștere Poeziei ( amestec de chin și sublim). În adâncul sufletului poetei sălășluiește un spirit suferind ce-și caută vindecarea în
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
nimic! Are-un suflet; care plânge în văzul lumii, --ce tot trece și pe care mila n-o ajunge--. Se uită --doar așa-- în fugă, nimeni nu oprește. În colțul străzii e un suflet care plânge, căci e sărac și neputința îl atinge. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: ÎN COLȚUL STRĂZII / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1656, Anul V, 14 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎN COLŢUL STRĂZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365887_a_367216]
-
recitând superb din lirica lui Eminescu. În seara zilei sale de naștere, caut un canal TV pentru a vedea cum a fost sărbătorit Profetul nostru. Simțeam nevoia să cred că ceea ce am simțit la Putna n-a fost decât întâmplătoarea neputință... Pe postul național, uzând de banii publici, un grup erudit, de traficanți ai spiritului creștin-național, sărbătorea moartea poetului, nu nașterea sa! Neștiind sărmanii de ei, „orfanii licurici”, că de fapt moartea Profetului nostru năștea viața nemuririi lui! Cei care-l
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
dăduse fiori pe șira spinării. Pe patul acela de spital, cu fața în sus, zăcea chiar ea, iar deasupra, cu capul rezemat de tâmplele ei blonde, plângea în hohote Adrian. În acea dimineață de aprilie trupul ei se furișă cu neputință din bătălia cu viața. Catrina murise. aprilie 2013 Referință Bibliografică: Fericirea supremă / Cristea Aurora : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 848, Anul III, 27 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cristea Aurora : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
acute. În acel moment și-a dorit să-l poată învălui cu toată dragostea ei. Ar fi putut să-l facă să simtă acest lucru, contând pe sensibilitatea lui, dacă ar fi putut comunica, în orice fel, cu el. Sentimentul neputinței i-au stimulat aducerile aminte îmbibate cu un gust dulce-amar. Ar fi plâns. Evenimentele din ultima vreme o convinseseră că această stare este o risipă de energie și timp; cu cât te lași mai mult copleșită de tristețe cu atât
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
Bine. Preia tu comanda plutonului și mă ocup eu de el ! Sodatul Bert are însă o zi de excepție fiind de neobosit, avănd puterea să zâmbească, radiind cu fața către soarele ce pare să îi înzecească puterile, amuzându-se de neputința gradaților. Între comenzile caporalului Robert, ca într-un delir, au început să apară reproșuri : - Drepți ! - Culcat ! - Drepți ! - Ai făcut liceul soldat ?! Nu aștepta nici un răspuns astfel că a continuat : - Culcat ! - Drepți ! - Culcat ! - Drepți ! - Eu nu l-am făcut soldat ! - Culcat
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
mi-am făcut acum un plan de viață Și am rămas dator cumva iar sorții. Sau că norocu-mi joacă doar în față Și ce să fac să-ntârzii ora morții. Eu sunt îngândurat cumva spre seară Mă bântuie-ndoieli de neputință. Cât să suport durerea să mă doară? Căci sunt și eu acum doar o ființă. Cuvintele nespuse mă îndeamnă Să-ți spun povești cu zmei și cosânzene. Iar sub aripa-ți caldă iau doar seamă Că n-am în viață
PLAN PENTRU VIAȚĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365331_a_366660]
-
Că va da mereu de știre A românului simțire. Seri uitate Pe un pisc de seri uitate, Ce pătrunde -n noi feeric, Nopțile -s acum uitate... În delirul periferic. Ticăie cu sârg credința, Care sună cam molatic, Ce pe însuși neputința... O transformă -n fantomatic. De păreri aberative... Se -nvârte-o păpădie... Negăsind alternative, Zburdă-ntruna pe câmpie. Viața poartă văluri negre, Mai avem un singur dor Lăsat fără acoperire, Ajunge nesimțitor. Între mine stă putința... Și delirul mediatic, Că mă caută
ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365333_a_366662]
-
vechi, Iar luna prinsă-n noapte se schimbă la culoare Dansând focul tăcerii cu stelele-n perechi. Un viscol de cuvinte îmi zdruncină ființa Într-un izvor de stele căzute la pământ Și-n dansul nou de ape se-adapă neputința Lăsând iubirea noastră în vechiul legământ. De-atâta întuneric îngerii albi coboară Să lumineze iată neantul nesfârșit Și soarele se-arată a nu știu câta oară, Dar cui crezi că îi pasă dacă ne-am despărțit! Referință Bibliografică: Cui crezi
CUI CREZI CĂ ÎI PASĂ... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365397_a_366726]
-
1272 din 25 iunie 2014. A-ȚI CERE IERTARE Auzim foarte des despre noțiunea :”iertare”. Psihologii,creștinii,fac apologia iertării - a iertării și a uitării. Instinctiv , o victimă căreia cei din jur îi pretind să ierte, să uite, face psihanaliza neputinței de a ierta și automat a uita.. Să luăm un caz destul de frecvent în societatea noastră:o femeie frumoasă,educată,si cu succese profesionale ,este înșelată,abuzată, de către soțul ei - o înșală, binențeles ,cu femei mult inferioare ei, nu dă
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]