3,633 matches
-
pădure în care textura solului este virgină. Acest proces oarecum paradoxal e general; acesta este cadrul temporal în care responsabilii locali ai serviciului agricol își organizează acțiunea, pierderile din primul moment făcând parte din fatalitatea unei situații în fața căreia sunt neputincioși. Această perioadă de încercare ar putea fi îndelung analizată: în planul ecologiei și al tehnicilor de cultivare, este vorba de o simplă continuare a culturilor alimentare; cei câțiva arbuști piperniciți din jurul colibelor nu sunt nicidecum revoluționari. Abia în cel de-
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ale cercetării socioeconomice africane. Banii sunt în general percepuți ca fiind motorul principal al dezagregării "societății tradiționale". Din nefericire, acest fenomen de pătrundere distructivă, afirmat de nenumărate ori, nu prea a fost aprofundat, și în fața consumului monetar al satelor, rămânem neputincioși, situație deosebit de gravă; pe ce anume să se sprijine o politică de dezvoltare dacă nu, înainte de toate, pe consum (cel puțin dacă se dorește ieșirea din impasul producției forțate)? Există două surse de venit monetar la Okelataka: vânatul și cafeaua
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
maximum a sectorului sătesc de autosubzistență și mai cu seamă integrarea hranei în circuitul monetar vor duce la apariția unui tip de sătean în totalitate eliberat de familie și capabil să economisească și să reinvestească. Pedagogia sau legislația vor fi neputincioase atâta vreme cât va exista rădăcina răului: autosubzistența. Circuitul monetar comercial Viața materială a satelor are o structură mixtă: autosubzistența (hrana în primul rând) și schimbul comercial (această acumulare de bunuri durabile de import cărora le-am făcut inventarul). Această calitate conferă
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
numai pentru ei, nu se gândesc decât la propriul interes, sunt individualiști, creându-și convingerea că în viață nu putem trăi altfel decât în acest fel. Fiecare trage pentru sine, iar cel care face altfel, ori este naiv, ori este neputincios. k. "Avocații diavolului"(sau cei care pun totul la îndoială). Aceștia sunt de partea a tot ceea ce este dubios, a tot ceea ce nu este recunoscut sau acceptat, fie că este bun sau rău. Neîndoielnic, au spirit polemic. Caută greșeala, eroarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a conservării vieții); este "afirmarea sinelui în fața altuia, precizarea limitelor care nu trebuie depășite, refuzul a ceea ce nu provoacă suferință" (Filliozat, 2006a, p. 107). O persoană care nu știe și nu reușește să-și exprime furia este adesea o victimă neputincioasă. Mânia nu vorbește decât despre noi, despre trebuințele și frustrările noastre. În schimb, violența prin raportare la furie vorbește despre celălalt. Ea acuză, caută să rănească, să distrugă, să elimine. Violența este "rezultatul unei încercări de a ne proteja împotriva
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
altora) celelalte stări emoționale, dar sunt cel mai puțin dispuși să admită că sunt dominați de invidie, pentru că, a face astfel, ar însemna să recunoască faptul că "sunt probabil lipsiți de generozitate, mărunți, mici la suflet" (Epstein, 2008, pp. 31-32), neputincioși, intrigați. Fiind o emoție prea urâtă ca să fie recunoscută în fața lumii, grija pe care o are cineva pentru a-și camufla invidia sfârșește în mod obișnuit prin a o face de nerecunoscut sie însuși/sie însăși. De asemenea, fiind o
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Mussolini, precum și lideri religioși ca Martin Luther și George Fox au fost diagnosticați post-mortem de psihiatri biografi ca având perioade maniacale, hipomaniacale sau depresive (Goodwin & Jamison, 1990, apud Hoeksema, S.N., 1998)151. Chiar dacă în timpul episoadelor depresive acești lideri erau adesea neputincioși, în cele maniacale și hipomaniacale, ei au realizat lucruri ieșite din comun. În fazele maniacale, au gândit strategii îndrăznețe, excepționale, pentru a câștiga războaie și a rezolva probleme domestice și au avut energia, stima de sine și perseverența necesare pentru
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
marmură versuri de Baudelaire: "(...) și sânii mei (...) poeților o mută iubire le inspiră". "Sărutul" este o lucrare ce dezvoltă forță senzuală, erotică. Sânii sunt depărtați, mâna atinge ușor coapsa, "trupurile sunt cuprinse de un tremur anxios, ca și cum s-ar simți neputincioase să realizeze indisolubila uniune dorită de suflete". "Porțile iadului" au necesitat aproape douăzeci de ani, s-au inspirat din "Infernul" dantesc, o parte dintre personaje devenind, ulterior, lucrări independente ("Fugit amor", "Danae", "Torsul Adelei", "Femeie ghemuită"). Corpul uman, în special
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
nu mai poate reveni asupra lor. Deși primite fără voia sau fără știința mea, parte dintre ele pot, odată contestate, să fie modificate, înlocuite, reconstruite la nivelul libertății mele. Celelalte limite sau determinații sânt imuabile, au caracter de fatalitate: sânt neputincios în fața lor și nu pot decât să le accept ca atare. Sexul, zestrea somatică, zestrea mentală, ascendența, rasa, națiunea ("tribul"), epoca sânt limitele imuabile, determinațiile asupra cărora libertatea mea nu se mai poate exersa ulterior. Nu pot, bărbat fiind, să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de preluare de sine în proiect. Acest "eu" gol, care premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest "eu" gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă în ratare și în bovarism. Dar pentru că hotărârea poate să fie și hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a-l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întîmpinare: în fiece clipă, bucuria reculeasă pentru ceva de necuprins în timp. CELĂLALT Zeii nu dăruiesc orbește. Darul lor are un tâlc și cel care îl primește nu poate fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui "aici"; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum sîntem să-l adăpostim până la capăt în noi. Nimeni nu poartă până la capăt povara darului venit de sus. De-abia l-am dobândit și, temîndu-ne că l-am pierde, am vrea totodată să ne desprindem de el. Iar când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de fiecare dată scoate din el mai mult și îl salvează. În Was heißt Denken, acea Rache a lui Nietzsche, "răzbunarea", este înțeleasă de Heidegger ca atitudine a conștiinței față de trecutul care i-a scăpat de sub putere. Rache devine răfuiala neputincioasă, un "lasă că îți arăt eu ție" cu care conștiința vindicativă se adresează trecutului pe care nu l-a putut configura după gustul ei. Așa înțeleasă, vindicația capătă un sens mai înalt decât avea la resentimentarul Nietzsche." Aseară am început
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mine, tu ești deja ceea ce poți deveni. Să nu mă dezamăgești!" Glasul a început să-i tremure, apoi a izbucnit în plâns și a ieșit. Am rămas de partea cealaltă a ușii, neștiind ce să fac, simțindu-mă tare neînsemnat, neputincios și, mai ales, speriat. Constantin Noica se poate considera - și se consideră, cred - un om fericit. Un om fericit este acela care descoperă în toate etapele și actele vieții sale un acord subtil între întîmplările acestei vieți și sensul pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
oare scriitorii ― "poeții", s-a spus ― singurii care știu să țină în mână acest ustensil? Numai că spre deosebire de eroii eponimi, de salvatorii legendari ai unei comunități, care o dată cu soluția dispun și de mijloacele accesului la ea, eroii verbului sânt salvatori neputincioși: forța de a deschide un drum nu e însoțită și de aceea de a-i pune pe ceilalți pe acest drum. "Ceilalți" vor muri rătăciți pe cărări laterale și deturnați de la vocația verbului. Nu este toată Istoria lunga poveste a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sa lingvistică pe acest pământ. (Cei care astăzi mai întrețin un raport normal cu limba se vor izola și se vor stinge așa cum se sting ultimii reprezentanți ai unor specii rare în parcurile și rezervațiile lumii.) Ideea scriitorului ca salvator neputincios merită amănunțită. Există, așadar, o categorie de oameni care ajung să spună lucruri despre care îndeobște se spune că "nu încap în cuvinte". Ei le spun pentru ceilalți sau le spun pentru că nu pot să nu le spună, pornind întotdeauna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că eroina face mulți pași mărunți când în dreapta, când în stânga, lăsîndu-ne să înțelegem că ar vrea să fugă, să scape de sub șuvoiul declarațiilor prințului, care o înspăimîntă și, deopotrivă, îi fac plăcere. Tot acest balans dreapta-stînga, precum și mâna devenită pavăză neputincioasă conturează acea eschivă pudică de o mare ipocrizie. Bineînțeles că, în cele din urmă, eroina cedează, mîna-pavăză e coborâtă din dreptul ochilor și prințul o ia în brațe. Cam acestea erau lucrurile pe care încercam să le sugerez în partitura
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Senat, când m-ai făcut pulbere..." ― "Ha, ha, ha, ai tu aerul unui om făcut pulbere, Adriene? Ha, ha, ha." Etcaetera. Obscenitate. Ce te faci când indignarea nu încape în cuvinte? Când adjectivele nu mai ajută la nimic? Când asiști, neputincios, la spectacolul a doi rinoceri care se masturbează în public, la giumbușlucurile acestor castratori morali, la acest viol în masă al conștiințelor? Tâlhari ținând prelegeri despre cinste, pensionare de bordel arborând pudorile fecioriei, ucigași de popor român îngrijorați de soarta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu elementul evreo-german, răspunsul va fi simplu. Din deșărtăciunea de a stăpâni naționalitățile. În loc de a se împaca cu ele, de a asigura lor și sieși un trai îndemînatic pe pământul strămoșesc, maghiarul preferă, în nemărginitul său șovinism, de-a fi neputinciosul mediu prin care fabricatele occidentale îi omoară meseriaș după meseriaș, clasă pozitivă după clasă pozitivă, până ce regatul Sf. Ștefan va rămânea o adunătură de țărani proletari și de scribi și mai proletari, puși la discreția, ba la îndurarea crâșmarilor evrei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Rouen și la Șamberi. Mai mulți bonapartiști au fost aleși în Gironde, precum d-nul Pascal. [30 octombrie 1877] AUSTRO-UNGARIA ["VAIETELE DE MEDIAȚIUNE... Vaietele de mediațiune de cari organele vieneze răsunară nu sânt zice o corespondență a Nordului, decât ultima neputincioasă răvoință în privirea Rusiei care au caracterizat aprecierile anterioare a acestor ziare, precum și noutățile diplomatice și militare ce ele au pus în circulație. Nu trebuie să-și ascundă cineva că există în Cisleitania ca și în Ungaria o opiniune relativ
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
violenței în școală este o sociologie a excluziunii, demonstrând caracterul inegalitar al riscului de a fi victimă. Cartea aduce, totodată, o complexificare a modelului sociologic, arătând că nu există un "handicap socio-violent", pe scurt, că "actorii" nu sunt cu totul neputincioși, în ciuda greutăților sociale. Putem fie să zâmbim, fie să scrâșnim din dinți la critica lui Poupeau, care nu e, la urma urmei, decât o tentativă de a satura câmpul universitar într-o perioadă de rarefiere a posturilor în detrimentul științelor educației
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
niște poticniți de băiețași. Și de o bună bucată de vreme îi șoptește la ureche lui Grete niște lucruri, de-o face să se roșească. Și-ntr-un rând a pișcat-o Freddy chiar pe la șolduri. Dar Lydi e acum neputincioasă. Că Grete a trebuit s-o lege... afară, în fața sălii, din cauza gălăgiei. Și a fost așa de curajoasă... nu a lătrat, nu a schelălăit. MARIEDL: Și, acum, Mariedl e tocmai în toiul trebii... și încă nu a găsit nimic. Că
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înăuntru este gulaș, și de cum s-a deschis conserva a și mirosit frumos. E gulaș unguresc, zice domnul preot, unul pipărat, și îi aruncă lui Mariedl o furculiță și o chiflă. GRETE: Da, și acum Lydi e poate și mai neputincioasă pentru că încă nu știe ce fericită o să fie în curind. Freddy o ciupește tot mai des pe Grete, iar lui i s-a întărit ceva sub pantaloni, între timp i-a povestit lui Grete că are o fermă și o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
instrumentele și armele. Metaforic, el devine lipsit de logică, de discernământ și este complet 90 Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Sir Thopas, imagine vetustă a unui cavaler, a cărui poziție nu mai este înțeleasă într-un univers care a început să ridiculizeze idealurile desuete curtenești, își creează un ideal imaginar, imposibil de aflat. Nu întâmplător povestirea este nedefinitivată, neterminată, la fel de neputincioasă, ca și eroul ei, în a-și atinge scopul. Povestirea lui Melibeus este o construcție închisă, moralizatoare, cu un deznodământ fericit. Distincte și antagonice, cele două istorisiri propun idealuri diferite ale relațiilor între sexe.103 Povestirile din Canterbury, în ansamblul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]