3,370 matches
-
buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură de împrospătat sângele. Marghioala se lăsa pe vine, scormonea unde știa și-și umplea poala. Dincolo, babelor li se umplea gura de apă. - Ce faci, coană Marghioalo? întreba Chirița nerăbdătoare. - Ce zice? Ce zice? - Zice că ce face dincolo coana Marghioala... - Îi alege, parcă nu știu eu?! Alege morcovii, să nu care cumva să ne dea ceva mai bun... Văduva, cu poala plină, trecea pragul, potolindu-le: - Ho, nesătulelor, ho
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o halucinație a nopții? Între mine și oameni se interpun mările în care m-am scufundat prin gând. Tot așa, între mine și Dumnezeu, cerurile sub care n-am murit. Este atâta risipă de suflet în parfumuri, încît florile par nerăbdătoare de a-și da duhul în Paradis. Și când oamenii vor pierde icoana acestuia, îl vor reconstitui ațipind în inima unui parfum sau potolindu-și simțurile într-o privire mărită de melancolie. După ce Adam a distrus rosturile fericirii, Raiul s-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are România în plus, față de celelate țări mici care o înconjoară, este o conștiință nemulțumită, care-și justifică valabilitatea nu prin adâncime, ci prin permanență. Ar însemna să cădem într-o deznădejde națională, dacă n-am recunoaște continuitatea unei așteptări nerăbdătoare, a unei nemulțumiri zilnice de propria noastră soartă. Dacă Serbia reprezintă o forță militară mai mare decât a noastră; Bulgaria, mai multă primitivitate ofensivă; Ungaria, mai multă pasiune, iar Cehoslovacia prea multă civilizație, ar fi criminal să uităm că toți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
personală În cel mai exuberant mod posibil președintelui unei companii care acum stătea și Întorcea pe toate părțile cartea mea de vizită. Compania la care lucram nu avea mai mult de câteva luni de la Înființare și, sincer să fiu, eram nerăbdător să-mi fac simțită prezența. Informațiile pe care i le mitraliasem În rafale acestui om erau mai multe decât avea nevoie și, cu siguranță, mai multe decât Își dorea să audă. Aruncându-mi cartea de vizită Înapoi peste birou, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
În acel moment, dar ceva s-a rupt. „Nu-mi vine să cred”, m-am gândit. „Muncesc mai mult ca niciodată și nu iese nimic!” M-au uitat În clasă și am văzut o sală plină de studenți consultându-și nerăbdători ceasurile. „Doamnelor și domnilor”, am Început, „mă numesc Mark Eppler și nu știu să-mi gestionez bine timpul”. Asociația anonimilor care nu știu să-și programeze eficient timpul N-a fost tocmai ca un program În 12 pași, dar mărturisirea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
o sală mare de conferințe. Când au intrat, Îi așteptau tot felul de prăjituri, covrigei, fructe, sucuri, cafele și alte surprize. Am Început ședința urându-le bun-venit la ceea ce am numit „micul dejun al campionilor”. „Am primit comanda?”, a Întrebat nerăbdător unul dintre coordonatorii de servicii. „Nu”, i-am răspuns. „Și-au ales alt furnizor.” Dintr-odată, s-a făcut liniște. „Atunci ce mai sărbătorim?”, a Întrebat cineva pe un ton sarcastic. „Sărbătorim faptul că, În ochii cumpărătorului, am meritat să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
niște cărți pentru copii ce ziceți?”. L-am informat că nu am copii. „Nici o problemă”, a zis, căutând iar prin geantă. A scos o cutie albastră cu o cruce roșie pe ea. „Poate o trusă de prim ajutor?”, a Întrebat nerăbdător. M-am uitat direct la el și i-am spus: „Nu vreau să cumpăr nimic”. Omul a părut puțin dezamăgit În timp ce-și strângea lucrurile și se Îndrepta spre ușă. Oprindu-se În dreptul ușii, a observat numele companiei. „Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
vorbesc de expunerea și dezvoltarea ideilor mele, trebuie să disting între două obiective aparte pe care le am în minte. Nu știu dacă am sau nu dreptate, dar cred că am acumulat o serie de cunoștințe importante, pe care sunt nerăbdător să le împărtășesc. în același timp, mă confrunt cu lucruri absolut noi, pe care doresc să le înțeleg mai bine. Pentru aceasta, sunt necesare atât studierea problemelor curente, cât și revizuirea și dezvoltarea cadrului conceptual pe care îl utilizez. în
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
din fondurile pe care le administrau, ei erau gata să se agațe de orice promitea redresarea rapidă a daunelor. Au înțeles instinctiv cum operează un proces care se autoconsolidează, întrucât tocmai fuseseră implicați într-o astfel de situație și erau nerăbdători să intre în joc. Raportul a avut un succes enorm, lucru pe care l-am realizat doar când am primit un telefon de la o bancă din Cleveland pentru a solicita un nou exemplar, fiindcă al lor fusese fotocopiat de atâtea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
altă meserie. Este o provocare teribilă. și întotdeauna e muncă de echipă. Deci asta am făcut un an de zile. Cam în perioada aceea ne-a venit rândul la adopție și ne-am luat fiica acasă. Am fost atât de nerăbdători: așteptarea apoi faptul că urma s-o luăm acasă. Ne-am dus cu fiul nostru. E o chestiune de ajustare, experiențele astea sunt traumatice fără doar și poate. Încercam să-mi împart timpul între cele două hoteluri și familie. A
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Căminul este cu precădere spațiul unui lung război de hărțuială. El poate provoca uneori, prin evaziune, o formă a pasiunii erotice. Nu ne putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe Tristan Însurat. Heliade și-l imaginează, Îndrăgostitul său stă nerăbdător la porțile templului familial. Simțul datoriei primează În raport cu simțul erotic. Pasiunea n-are pentru Heliade nici o justificare dacă nu duce spre altar (cămin). Odată instalată În celula familiei, pasiunea Îmbracă veșmintele datoriei. Pentru spiritul romantic asta ar echivala cu un
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un „acord Îngeresc”, un „glas prietenesc” plutesc prin aer și-i dezmiardă urechea. El nu simte, În consecință, dorința „să nu mai facă parte din trista omenire”, să se piardă, cu alte cuvinte, În orizonturile goale. CÎmpia apără, astfel, o nerăbdătoare afecțiune și lecuiește un spirit iritat de larma și fățăriile lumii. Din acest spațiu dulce, lainic, ocrotitor au dispărut Însă obiectele materiale. Căldura tandreții le-a transformat În energii volatile. Universul alecsandrian este constituit la ceasul plăcut numai din șoapte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cunoaște bine resorturile ei, de sclavie. Relația dintre subiectul amoros și obiectul erotic este aproape În exclusivitate relația dintre slugă și stăpînă (cu varianta tiran). A deveni rob, a căpăta statutul de vasal sentimental este cea dintîi și cea mai nerăbdătoare dorință a Îndrăgostitului: „Stăpîna mea, Încetează A unui rob chinuire... Robește cu biruință A sîmțîrilor ființă... Stăpîna mea, priimește Darul care Îți jărtfește O slugă ce te slăvește... A dedica ființei iubite viața este o dovadă minimă de devotament. Pasiunea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moduri verbale sînt, Încă o dală, glisante. Amorul are, În fond, un timp unic și acela amestecă nuanțele, planurile, ce a fost va mai fi, suferința, ca și bucuria, este o curgere continuă. Îndrăgostitul trăiește Într-un prezent dilatat, posesiv, nerăbdător În răbdare... Dar să ne Întoarcem la celălalt timp, cosmic. CÎnd iubesc primii noștri poeți, care este ora favorabilă, minutul lor fericit? Heliade, CÎrlova, Grigore Alexandrescu au predilecție, am văzut, pentru seară. Cu cît Înaintăm În romantism, cu atît ora
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Roșul sau Diavolul îi întrebă: Sunteți de acord? Da se auziră două glasuri contopite de două dorințe diferite. Atunci pe curănd spuse Roșul dispărănd. Imediat începu pregătirea pentru schimbare sub îndrumarea precisă a lui Lucas. Ștefan se așeză pe pat nerăbdător să își înceapă marele său proiect, iar cei doi rămaseră momentan spectatori. Lucas își luă de pe masa sa de lucru o carte în latină cu coperțile din piele maro. Deschise cartea cu pasiune și profundă afecțiune. Începu să citească în
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
de porci, grohăiau și se împingeau, intrigați poate de prezența mea. Nu, nu i-am gonit, i-am mângâiat pe rând, păreau a se întrece în a se apropia de mine și a-și lua porția de afecțiune. Doamnele erau nerăbdătoare și curioase să știe ce mâncase în timpul călătoriei lui pe jos. Sigur, n-am mâncat nici vânat delicios și nici mistreți, ci ierburi, precum caprele, și câte-un codru de pâine primit de pomană de la oameni sărmani. N-aveam încredere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prin despicătura sânilor, sfârcul din dreptul inimii. Atingerea fu atât de ușoară, încât fata, gemând ușor, nu mai știa dacă geamătul vine dinlăuntrul sau din afara ei. Atunci bărbatul o strânse în brațe, sărutând-o cu violență. Mâinile lui devenite, brusc, nerăbdătoare începură să-i răscolească sub haine. Ea scoase un strigăt, dar el îi acoperi buzele, mai degrabă cu o mușcătură decât cu un sărut. Fata începu să se zbată, dar trupul ei, lăsat, cu câteva clipe în urmă, fără apărare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-mi fie frică ? — De oameni, de ceea ce ar putea ei să țină minte despre tine... Nu știu... Și totuși, iată-mă... Iacob își întinse mâinile : Sunt cât se poate de viu. Zâmbi : Poate că m-am grăbit, am fost prea nerăbdător și mi-ai înțeles greșit nerăbdarea. Cosmina își trase, moale, degetele din ale lui. Împărți ultimele firimituri, își scutură fusta și se ridică : — Să nu mă mai cauți, îi spuse. Noi doi nu putem fi vii în același timp. Privi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sincer, m-am căcat pe mine. M-au lăsat așa, să mă usuc de-a-n picioarelea, și râdeau. „Îți cam place“, râdeau. Ședeau și fumau, iar eu, cu picioarele depărtate, cu mâinile lipite de zid și nasul în perete. „Ești nerăbdător să te întâlnești cu prietenii tăi, poponarii. Ai și ejaculat de plăcere, căcăciosule...“ — Chiar așa au zis ? se miră Maca. Știau ei ce-i aia ejaculare ? Nu mai țin minte. Ceva în sensul ăsta. — Le-a spus sectoristul, reluă Tili
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în colțurile căzute ale buzelor ori în privirile triste ale ochilor apoși, pictorul accepta să le dea banii înapoi. El picta cu tristețe, era cel mai trist pictor din câți s-au văzut vreodată. Știa că mușteriul care se așază nerăbdător pe scăunel, privind bucuros spre ai săi, avea să fie nemulțumit. Dar nu avea ce face. Încetul cu încetul, ca în orice oraș, mic sau mare, zvonul începu să se întindă. De fapt, lucrurile stăteau exact pe dos. Cei care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
portofoliu, întinzîndu-le lui Saferian, care le vîrî, fără a le da importanță, într-un sertar de sus al biroului său. Tabloul fu învelit într-un sac subțire, scrisoarea pusă într-un plic de pânză și amândouă obiectele predate cumpărătorului, care, nerăbdător, le duse la micul său automobil de două locuri. Expertul plecă și el. Prin birou începură să treacă, sub călăuzirea lui Demirgian, spre odăi laterale, oameni cu saci trainici, bine cusuți și plumbuiți. Un miros de mirodenii și cafea se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strângă și să se pregătească de plecare, astfel Saferian și ceilalți, simțind parcă un frig abătîndu-se asupra acestui sol, căutau să fugă. Altădată boierii se refugiau pe la mănăstiri, ori la Brașov, acum eroii noștri căutau puncte mai îndepărtate. Saferian era nerăbdător să revadă bazarul și să trăiască puțin într-un loc unde sensul vieții părea a fi continua tocmeală. În privința asta, atât Saferian cât și Demirgian blamau pe Sultana, care adoptase prețul fix. Toată plăcerea și a negustorului și a clientului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oameni cu competență, care făcură analogie cu alte încercări asemănătoare din străinătate de a înnoi arta bazilicală cu ajutorul noilor materiale de construcție. Nu se ivi nici o obiecție orală serioasă, afară de aceea a lui Gonzalv, cetățenii din cartier fiind, din contra, nerăbdători de a se vedea cu monumentele. Deci Ioanide, cu colaborarea lui Butoiescu și a unui inginer, săpă fundamentele, turnă bazele, și în toamnă grătarul original de pilaștri se vedea în picioare, în cămăși de scânduri și cu capetele de vergele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să-i facă semn cu mâna, să-și semnaleze prezența; din păcate, acela nu-l observă. Plin de aceste sentimente, Gaittany veni și a doua oară, conducând pe un cunoscut, devotat secret lui Pomponescu. . - Ei, ce zici? Îl întrebă Gaittany, nerăbdător de a-și vedea confirmată admirația. . - E o încercare riscată, zise acela, biserica își are canonulei, nu suferă inovațiile. . - Totuși, rezistă Gaittany, arhitectura s-a înnoit și ea mereu. . - Totdeauna în pagubă. Barocul, de pildă, a dat un aer profan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dificile (făcând, totodată, și o serie de sugestii referitoare la evitarea relațiilor conflictuale cu aceștia). Tipurile identificate sunt: Tancul. Se referă la acea categorie de oameni pusă mereu pe confruntare, care găsește mereu pe cineva vinovat. El este mereu furios, nerăbdător și agresiv, are un temperament coleric, nestăpânit. Centrată pe sarcină, această categorie de oameni își simte amenințată intenția de îndeplinire a acesteia. Este puternic asertivă, explozivă, dominatoare. Ne atacă direct, țintit, dacă ne vede ca pe un obstacol în calea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]