3,664 matches
-
atingere să înțeleagă ceva. Se așteptase la răceală, însă moliciunea pielii îl șocă. Cei trei întoarsera corpul pe burtă, însă spatele nu ascundea nicio o leziune. ă Interesant, remarcă doctorul. Foarte interesant. ă Ce mai e acum? sări Liputin cu nerăbdare. ă Ei bine, după cum puteți vedea, după cum puteți vedea, urma nu se continuă pe spate. ă și ce concluzie trageți din asta? ă Este prea devreme. Prea devreme, domnule. Concluziile mele, dacă voi avea vreuna, se vor găsi în raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bonete albe. Avea o față atractivă și inteligentă. Porfiri simți o independență ageră, care putea fi confundată, de bună seamă, cu aroganța sau chiar impertinența. Avea ochii erau întrebători, fără a fi suspicioși, iar în purtarea sa se ghicea o nerăbdare care sugera că a fost deranjată de la o muncă importantă. El îi estimă vârsta în jur de vreo treizeci de ani. ă Bună ziua, începu Porfiri. Asta e casa lui Goriancikov, studentul? ă Da? ă Pot să vorbesc cu Goriancikov? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de diferit al Liliei. ă Acest domn este polițist, spuse Katia șters. ă Magistrat. Magistrat investigator, o corectă Porfiri, cu un zâmbet apologetic. Porfiri Petrovici, doamnă, adăugă el cu o plecăciune. ă Despre ce e vorba? întrebă Anna Alexandrovna cu nerăbdare. ă Stepan Sergheievici, răspunse Katia cu voce slabă. Este mort. Porfiri observă cu interes schimbările rapide de pe fața Annei Alexandrovna și, deși îi erau greu de spus cu certitudine ce emoții îi inspirase această veste, Porfiri simți că văduva era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o cameră alăturată. ă Nu suntem decât noi doi aici, explică Osip Maximovici. Spre deosebire de ilustrul nostru vecin Smirdin, noi ne ocupăm de toate. Ne așteaptă o comandă urgentă pentru Universitatea din Moscova. ă Mergeți des în sihăstrie? întrebă Porfiri cu nerăbdare, după ce își manifestă înțelegerea. ă Nu, anul acesta am fost pentru prima dată. și am descoperit că este ceva după care am tânjit toată viața mea. Să îmi încep postul Crăciunului în sihăstrie. Poate că are vreo legătură cu faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de neutru. Salitov îl privi cu suspiciune și chiar cu nervozitate. ă Asătzi? A fost aici astăzi? ă Nu, excelența voastră. ă Azi noapte? ă Nu. Nu l-am mai văzut de ceva vreme, excelența voastră. O notă nouă, de nerăbdare încordată, se simți în vocea patronului. Aruncă o privire decisivă la Salitov și riscă: Nici pe celălalt. ă Celălalt? Care celălalt? Ațâțarea curiozității lui Salitov îi relaxă agresivitatea. Lăsă jos mâna în care ținea fotografia. ă Deseori vine cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
strigătele lor atârnau în aerul gol. Majoritatea erau băieți și tineri, însă erau și niște fete acolo de asemenea, cu fețele îmbujorate de voie bună și de intenții ascunse. Porfiri zâmbi, simțind, de la distanță, un gol în stomac și o nerăbdare vertiginoasă în suflet. Nu avea însă niciun chef să-l descose pe Salitov despre sursa mizantropiei sale. ă Ai făcut o treabă bună, Ilia Petrovici, spuse el în schimb, acoperind gălăgia petrecăreților. Dealul de săniuș rămăsese acum în spatelel lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aveți o zi bună. Lui Tolkachenko acesta i se părea cel mai scandalos lucru al întregii povești. ă Înțeleg. ă Păi, lucrul ciudat, cel mai straniu lucru este că... era aceeași voce. ă Ce vrei să spui, era aceeași voce? Nerăbdarea lui Salitov se văzu în graba cu care i se coloră fața. ă Vreau să spun că era el. Pentru o clipă părea că Salitov îl va lovi pe administrator, însă Porfiri interveni rapid. ă Vrei să spui că vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
normali, spuse doctorul Pervoiedov. Pune-l pe masa de disecție iar eu am să iau o secțiune și o s-o pun sub micorscop. ă N-ar fi mai bine să testăm conținutul stomacului mai întâi? Se simțea o urmă de nerăbdare în vocea lui Porfiri. Sunt curios să aflu dacă se găsește vreo urmă de otrăvire. Doctorul Pervoiedov păru sincer șocat de acestă sugestie. ă Dar asta nu este metoda Virchow. Conform acestei metode, trebuie să termin examinarea plămânilor înaite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a furat. ă Cineva va furat samovarul? Lui Porfiri nu-i venea să creadă. Nu putea înțelege cum de putea purta o conversație despre un samovar furat la așa de puțin timp după cele văzute în apartamentul Zoiei. Simți însă nerăbdarea lui Salitov și, întâlnindu-i privirea, încuviință când acesta îi făcuse senm că intră în camera lui Virginski. Te-a bătut fiindcă cineva v-a furat samovarul? întrebă Porfiri furios, spunându-și că, dacă Kezel s-ar întoarce acum acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și să faci pana să alunece pe papirus dintr-o singură mișcare. Kitty aruncă o privire scurtă spre Desert Rose. Stătea la pupitrul alăturat, numărând semnele pe care le scria Charlie și așteptându-și rândul. Anticiparea era minunată! Fierbea de nerăbdare la gândul că, În curând, Charlie se va așeza lângă ea, Îi va atinge trupul cu trupul lui, Îi va lua mâna Într-a lui și o va Învăța să scrie cu o pană. Charlie se Îndepărtă de Kitty și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
au invitat la rândul lor la ele acasă, să-mi gătească. Această dezvăluire subită o mișcă. Își aminti cum găteau aproape mereu Împreună, ea și Ashton, era un ritual de care se bucurau amândoi și pe care Îl așteptau cu nerăbdare, o dată făcuseră chiar și pâine. Își dori ca Într-o bună zi să-i poată coace pâine și lui Matthew sau să gătească Împreună cu el, unul lângă altul, greșind rețeta, acoperindu-se cu făină din cap până-n picioare. — Bine, mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
moral clar asupra celor din America. La nouă și jumătate Kitty Îl părăsi și se duse să-și Întâlnească prietenele la Bar and Books, un bar unde se fuma trabuc, aflat la intersecția dintre Lexington și 73rd Street. Murea de nerăbdare să le povestească tuturor călătoria ei la Los Angeles. Olga, noua ei colega de cameră, ajunsese deja. Era o tânără de douăzeci și patru de ani, născută În Siberia, care lucra acum că proiectant de softuri financiare, avea un IQ ridicat, niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și Charlie, care proveneau din același mediu, aveau prieteni comuni și locuiau În același oraș. Charlie dispăruse fără urmă după ce se Întorsese din L.A., iar ea renunțase să-l mai sune. Nu Îi telefonase nici Kitty. Desert Rose așteptase cu nerăbdare călătoria aia nenorocită luni de zile, iar aceasta se transformase Într-un eșec emoțional, financiar și artistic. Acum era bolnavă, lefteră, fără prieteni și fără partener În acea zi specială. În afara de pisicile ei, nu mai avea pe nimeni. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am venit așadar să fac câteva, când deodată, cu lutul pe masă, mi-am dat seama cât e de absurd să continui orbește munca, De ce orbește, De ce, nimeni n-a comandat glastre, nici mari, nici mici, nimeni nu așteaptă cu nerăbdare să le termin ca imediat să vină să le cumpere, și, când spun glastre spun orice altă piesă pe care o fabricăm, mare sau mică, utilă sau inutilă, Înțeleg, totuși trebuie să fim pregătiți, Pregătiți pentru ce, Pentru comenzi, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
titirez, se învârte în capul bărbatului. Ca un urcior adânc care se umple treptat, femeia se apropie de bărbat încetul cu încetul sau, mai vorbind cu mai multă proprietate, îl face să se apropie de ea, până când nevoia unuia și nerăbdarea celuialt, deja declarate, deja coincizând, de neamânat, face să urce cântând valul unanim. Sunt totuși și excepții precum Marçal care, oricât ar vrea s-o ducă în pat pe Marta, trebuie mai întâi să reverse grelele preocupări ce-l apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
locul unde ar fi vrut să fie înmormântat și mi l-a comunicat în taină. În scurtă vreme s-a creat, pornind de aici, chiar un fel de psihoză. Mă iscodeau pe rând dacă discutasem proiectul cimitirului și fierbeau de nerăbdare să mă vadă apucându-mă de lucru. Mopsul mă împinsese astfel, fără să vrea, în atenția generală a azilului. Până și portarul s-a dovedit sensibil la eternitate. M-a luat într-o zi de o parte și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu mers de pisică, încercând să-mi umplu cu ceva timpul. Eram convins că în sala cu oglinzi nu puteam să pătrund decât seara, că ziua chiar și pentru mine acel teritoriu era interzis, de aceea mă uitam mereu cu nerăbdare la cer și când, în sfârșit, soarele a coborât undeva dincolo de bălării, m-am întors la azil, am mai stat o vreme în camera mea, întins în pat, și după ce fereastra s-a întunecat am ieșit pe coridor, îndreptându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a întrebat, bănuitor, Domnul Andrei. „Am fost, sigur că am fost”. „Și?” „Și ce?” „Cum arată?” „Cine?” „Ei, asta-i bună, sala, domnule”, izbucni Mopsul. Rezervele s-au topit dintr-odată și toți m-au înconjurat, trepidând acum de nerăbdare, dornici să mă tragă de limbă. Și? Și? insistau ei, rugându-mă să nu trec peste nici un amănunt, să le povestesc totul, absolut totul, fără să neglijez nimic. Erau ca niște copii care căscau gura la cineva întors dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așteptau pe peluza din fața azilului să le povestesc ce se mai întâmplase în noaptea dinainte și cu ocazia asta profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă ei fără să mă opresc, dar mulțumit că-i vedeam tropăind de nerăbdare, spunându-le că vroiam să fac mai întâi o baie. Înotam până mă dureau brațele, apoi mă uscam, culcat pe una din stânci. Nu mă grăbeam, îmi plăcea să fiu așteptat, asta îmi dădea, mai ales în atâta lumină, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i dracul, știința secretă a numerelor nu are secrete pentru el. — Ei, și? — Noi avem aurul, tu harta. Să ne unim și vom fi invincibili. Cu un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea, omul Rozei-Cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
târziu la birou, iar Belbo, nerăbdător, mă invitase la el, chemându-l și pe Diotallevi. „Noutăți mari“, spusese el. Tocmai Începuse să vorbească, și a sosit Lorenza. Belbo era Împărțit Între bucuria pe care i-o provoca vizita aceea și nerăbdarea de a ne spune descoperirile lui. Imediat după aceea auziserăm o bătaie În ușă și se arătase Agliè: „Nu vreau să vă deranjez, vă rog, nu vă ridicați. Nu am puterea să tulbur un consistoriu așa de distins. O anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Poate“, surâsese Diotallevi, forțat. „Ieri-seară am depășit măsura. Sunt obișnuit cu apă Fiuggi și am băut San Pellegrino.“ „Atunci trebuie să fii atent, excesele astea ar putea să te omoare. Dar să continuăm, pentru că sunt două zile de când mor de nerăbdare să vă povestesc. În fine, știu de ce, timp de secole, cei treizeci și șase de invizibili nu reușesc să determine forma hărții. John Dee se Înșelase, geografia trebuie refăcută. Noi trăim În interiorul unui pământ gol pe dinlăuntru, Înconjurați de suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Jacopo Belbo privise țintă În ochi Adevărul. Unicul ce avea să-i fie permis, pentru că adevărul pe care tocmai era pe cale să-l Învețe este că adevărul e extrem de scurt (după, e doar comentariu). De aceea tot Încerca să Îmblânzească nerăbdarea timpului. Nu Înțelesese asta atunci, cu siguranță. Și nici când scria despre Întâmplare sau când se hotărâse să nu mai scrie niciodată. Am Înțeles-o eu, astă-seară: trebuie ca autorul să moară pentru ca cititorul să-și dea seama de adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cărților Zeldei, să fugi de propriul daimon este o crimă, una dintre cele mai grave. PARTEA A TREIA WINTRY CITY Wintry City e ca și acasă, Wakefield a fost aici de atîtea ori În ultimii ani, Încît e plin de nerăbdare cînd vede avionul planînd jos, pe deasupra unei imensități de cartiere cu căsuțe de cărămidă, animate de familii vechi de varii etnii, de imigranți proaspeți și de familii muncitorești. — Ce mai face ceaunul meu favorit, În care toate cele fuzionează? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
TRAGEMIOTRAGEMIO!“ Alții strigă doar: „NUTEOPRI!“ Încrederea În sine a luat o turnură erotică nu În Întregime neplăcută. Mulțumit, Wakefield Își ia poemul de la capăt: — Fiecare casă găzduiește un dictator demolator intern un zeu domestic morfolind un trabuc de bani și nerăbdare și care nu este satisfăcut pînă cînd fiecare se suie Într-o mașină conducînd dinspre Niciundeville către Niciundeville În căutare de terapie și dorință! O voce de femeie, puternică și dătătoare de fiori se ridică din Întuneric: „Wakefield, terapia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]