2,919 matches
-
să-mi spuneți ce primește în schimb băiatul ăsta? El zice că primește în schimb pacea. Puteți să-mi spuneți ce este pacea? Ați văzut vreodată pacea?“, întreba ironic. „Am construit în cinstea ei și un templu. Un templu închinat nimicului.“ Lacus Nemorensis Într-o dimineață ploioasă, Împăratul și-l aminti pe tatăl său, Germanicus, evocând, în fața bazinului secat al lacului sacru de la Sais, în Aegyptus, un misterios lac aflat la sud de Roma: „Munții sunt acoperiți de păduri și formează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ochiul și mintea, să nu te pierzi În oceanul de artificii cu care ne amăgește viața. Luptă mai departe cu tine Însuți. Fii mai departe tu!“ Iată câteva panseuri pythiatice ale Aurei, după ce ne-am despărțit. (acum) „Tu n-ai nimic al tău, ești goală ca masca de clovn pe care o bați În cuie, În fiecare dimineață, pe fața ta imobilă, când te scoli speriată, fiindcă nu mai știi ce rol să reciți!“ „Insultă-mă mereu, fii tu, m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ea iubitului ei. Mi-am dat seama că Încerca În același timp să se comporte exact ca acea fată confecționată, aceea ce-i răspundea la scrisori (prin mâna mea) tânărului adorator. Se transformase. Nu se mai fâțâia toată ziua după nimicuri, nu mai flecărea interminabil În stilul ei cam plebeu; dintr-odată, devenise mai serioasă, se Îmbrăca mai cu gust, Își schimbase modul de a vorbi; se vedea că-și controla vocabularul și căuta să fie mai firească și mai profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să te aibă, să te posede; cu cât ești mai inaccesibil, cu atât vor alerga mai lacome după tine: este aceasta o cursă contra cronometru În lupta cu scurtimea vieții. Ce mai contează convenții, educație, morală, cultură, pudoare? Toate aceste nimicuri nu cântăresc nimic sau cântăresc oricum mai puțin decât acel organ masculin mai prețios decât tot aurul, cum o arată pictura de la intrarea edificiului cunoscut cu numele de casa dei Vetii de la Pompei; e vorba despre un phalus enorm, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care iese cuvântul În locul prin care mă slobod? Un lucru făcut astfel, doar o dată și-ntr-un fel fu numit; Pasărea ce cade În sus oricât m-aș căzni eu, ea tot ouă se ouă Oriunde, oricând din nimic plodește nimicul; Dintr-o pizdă pitică lepădară galaxii și planete Sfârâind și acum În cloaca vorbelor goale Bolbotind În materia moale, Ce se screme din hău să se nască din nou Dintr-un ou, tot un ou, tot un ou, tot un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
este o cădere În gol...Spune-mi, cine te-a-nvățat să cânți cu glasul Împlinirii? Și cum de te pot iubi, când Între noi sunt atâtea contradicții? 30 septembrie 1964 (miercuri) Poetului I. C. O tonă de orgoliu... Și, dacă nimicul ar avea greutate, ai fi și o tonă de nimic. De unde vii? Și unde mergem? Oare nu ne-am rătăcit? Vii de departe, mergem spre departe. Acum suntem doi În infinit. Nu m-ai văzut, era prea multă lume, vorbeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mai scoase o lamă din gură. Apoi încă una. Avea acum toate cele patru lame în mână, ținându-le ca pe un evantai. Le aruncă în aer deasupra lui Rhyme, care îngheță de spaimă, așteptându-le să-l lovească. Dar... nimic. Dispăruseră. Rhyme simțea în gât și la tâmple bătăile propriei inimi. Rhyme privi la ceasul cu alarmă. I se părea că trecuseră ore. Dar Thom plecase doar de 15 minute din cameră. Întrebă: - De ce faci toate astea? Toți cei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
undeva acolo, jos și totuși nu ezitam să mă îndrept spre ea. Vedeam limpede, pentru că singurul bec care luminează mica noastră pivniță era deja aprins, iar diferitele nuanțe de maro ale dezordinii familiare a cutiilor, lampadarele cele vechi și alte nimicuri adunate acolo erau evidențiate de umbre ascuțite ca într-o pictură cubistă. Mi-am dat seama că-mi țineam respirația în timp ce coboram: bubuitul continua și, câtă vreme priveam în jur încercând să-i identific sursa, izbucni oribil încă un țipăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
benzi desenate, exemplare din Life, Reader’s Digest și Saturday Evening Post, pixuri, rujuri de buze și cutii cu pudră, ace de cravată elegante, brichete și cordoane de celuloid, butoni de la bîlci și catarame din vestul sălbatic - o colecție de nimicuri care, În ochii lui Jim, aveau stilul și magia avioanelor de luptă Mustang. Hei, ăsta-i Jim din Shanghai... — Copile, Basie e furios pe tine... — Vrei să jucăm șah, băiete? — Jim, am nevoie de apă caldă și de un bărbierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de oboseală, dorindu-și să se poată Întinde de-a latul la picioarele patului. Basie Îl urmărea așteptînd. De la fereastra lui, Îl văzuse probabil lucrînd În grădina spitalului și aștepta cîteva păstăi de fasole și roșii. Basie cerea Întotdeauna asemenea nimicuri, deși era și el generos În felul lui. CÎnd Jim era mai mic, Basie petrecea ore Întregi meșterindu-i jucării din sîrmă de cupru și mosorele de bumbac, cosînd ingenioase muște de pescuit care atîrnau din geamandurile care pluteau libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se proposent De tuer d’un coup Entre chien et loup „ -Înțelegi, deșteptuțule? Eu cred că atunci când a venit, imediat după căsătoria noastră, ne-a aruncat o boabă de mercur În casă!” Și, mă rog, după aceea tot felul de nimicuri. Bunăoară. STOP! Nu-i bine. De la Început. ATENȚIUNE! MOTOR! ACȚIUNE! Unul se plimbă cu pinul și oglinda de colo colo până i se spune că ACUM E BINE. O blondă grasă, transpirată și obraznică, mare cât un Saint Bernard tencuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
jos / Pentr-un kil de zahăr tos!” Talciocul e un rai de tinichele, un iad de boarfe, e locul unde Dumnezeu a fugit de pe lume și unde a rămas doar norocul, și el orb, bântuind În devălmășie printre oameni și nimicuri de vânzare. Ăia care primesc pachete din Israel și Franța vând gumă de mestecat, lame și pastile, șampon, reviste Paris Match și ciorapi cu sau fără dungă. Sărăcimea și proletarii, cârpe și fiare. Scăpătații (burghezia compradoare), tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice, sifoane, sticle de ulei și oțet, borcane cu murături, paltoane, plăpumi, nimicuri cimentate de praf, murdărie, rugină și cocleală, iar peste toate, două colivii pluteau goale și părăsite de păsări, deasupra unui acvariu fără apă din care se cască, crăpată, carapacea unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vagoanele internaționale. Mâine Îmi ridic pașaportul. Tu, netezind hârtiile smulse din acest hâd Pompei. Ai patruzeci și doi de ani și totul este confuz și nesigur. La ce ți-or fi trebuind hârtiile acelea murdare? Ai să le adaugi celorlalte nimicuri care Îți umplu casa. Averea ta. O magazie de obiecte pierdute. Afară este o lumină strălucitoare de noiembrie. Departe, În București, capitala scumpei noastre patrii, un Ceaușescu bătrân pe care Îl disprețuiești. Sub conducerea partidului, a secretarului general, tovarășul Nicolae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
e de netăgăduit. Între oamenii din studiou este și prietenul tău, cel mai bun prieten al tău, singurul tău prieten, cel care nu te-a trădat niciodată și care te-a lăsat să-l trădezi de atâtea și atâtea ori. Nimicuri de-ale vieții. Ce caută acolo În istorie? El trage cu coada ochiului În monitor și se vede, Între oamenii aceia. Realizează că este În emisie și, cuprins de rușine, nimic altceva decât rușine, se scurge Încet, Încet, În afara cadrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Cea a succesiunii figurilor pe care le alcătuiesc norii fumului de trabuc. Hazardul! Hazardul este ritmul intim al lumii, hazardul e sufletul poeziei. O, hazardata mea Eugenia! Viața mea, calmă, rutinieră, umilă, este o odă pindarică țesută din miile de nimicuri ale cotidianului. Cotidianul! Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi! Dă-mi, Doamne, miile de mărunțișuri de fiecare zi. Noi, oamenii, nu sucombăm din pricina marilor suferințe sau a marilor bucurii, explicația fiind că suferințele și bucuriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă simt, să sufăr de durere, să fiu eu. Vasăzică nu vreți? Vasăzică trebuie să mor ca o ființă de ficțiune? Ei bine, domnule creator al meu, don Miguel, și dumneavoastră veți muri, și dumneavoastră, și vă veți întoarce în nimicul din care ați ieșit... Dumnezeu va înceta să vă mai viseze! Veți muri, da, veți muri, chiar dacă nu veți vrea; veți muri dumneavoastră și vor muri toți cei care-mi vor citi istoria, toți, toți, până la unul! Ființe fictive ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fanteziei lui, o pură ființă fictivă?“ Extrem de tristă, extrem de dureroasă îi fusese viața în ultimul timp, dar mult mai trist, mult mai dureros îi era gândul că totul nu fusese decât un vis, și nu visul lui, ci visul meu. Nimicul îi părea mai dureros decât durerea. A visa că trăiești..., treacă-meargă; dar să te viseze altcineva...! „Și de ce nu trebuie să exist? - își spunea el -. De ce? Să presupunem că, într-adevăr, omul acela m-a imaginat, m-a visat, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să mă simt, să mă dor, să fiu cu adevărat; va să zică nu vrei? va să zică trebuie să mor ca o ființă fictivă? Păi domnule creator al meu don Miguel, și dumneata ai să mori, și dumneata, și te vei întoarce în nimicul din care ai ieșit!... Dumnezeu va înceta să te viseze! Ai să mori, ai să mori, chiar dacă nu vrei; ai să mori și au să moară toți cei ce-mi vor citi istoria, toți, toți, toți, până la unul! Ființe fictive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ar fi mai bine să se numească nadism, de la insondabila noastră vocabulă: nada. Nada, care inițial a însemnat cosa nada sau născută, adică: tot, a ajuns să însemne, ca și francezul rien, de la rem - lucru - și ca personne - non-lucrul, non-totul, nimicul. De la plenitudinea ființei s-a trecut la golirea ei. Viața, care e tot, și care, tot fiind, se reduce la nimic, e vis, ori poate umbră a unui vis, și pesemne Cassou are dreptate când spune că nu merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu al meu, mă iubește oare mai mult decât Concha mea, mama celor opt copii ai mei și adevărata mea mamă? Adevărata mea mamă, da. Într-un moment de suprem, de abisal zbucium, când m-a văzut în ghearele Îngerului Nimicului, cum plângeam cu un plâns supraomenesc, mi-a strigat din adâncul rărunchilor ei materni, supraumani, divini, aruncându-mi-se în brațe: „Fiule, fiule drag!“ Am descoperit atunci tot ce-a făcut Dumnezeu pentru mine prin femeia aceasta, mama copiilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu îndemânare. Câteodată, scânteierea lor mă înșală, după cum adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea nimicuri, în cartea despre suflet, sunt redus să zugrăvesc, în locul istoriei unei vieți frumoase, povestea adevărată a unei admirabile dar triste morți. ...Acuma cred că înțelegi mai bine, de ce nu voi face niciodată „carieră de scriitor”, deși am vocație, mai adăugase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sens care nu asculta decât de demență. Căutarea unui ciobănesc fugit, ce răspundea la numele de Prinz și care era considerat a fi câinele preferat al Führerului, s-a literaturizat lexical în asemenea măsură încât, dintr-o germană incandescent heideggeriană - „nimicul nimicește fără a fi expus ca atare“ - și din limba alcătuită, bolovănos, din substantive, cultivată de comandamentul general, a luat naștere un amalgam a cărui viitură deviată a măturat din cale tot ceea ce realitatea găsea în materie de obiecții meschine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care le supraveghează. Reflexele, pulsul, viteza de curgere a perfuziei. Temperatura: 41,1˚. Nimic schimbat. Doctorul face un semn. O soră injectează o substanță în unul din tuburi. Un comutator își schimbă poziția. Un bîzîit se aude strident. Văd: nimicul e totul. Numai căldura Cuvîntului se simte apărînd. Îi recunosc forța care, deodată, capătă sens. Totul se umple din neant. Nimic nu s-a cristalizat. Nimic nu s-a putut precipita din gol, ci o explozie de sens a reușit
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
timpul legendă Adormeam prin ploaia născută din sori, Dar ai plecat ca vântul printre geruri Șă lovești în CARNEA din Viața-mi astrală Neștiind că sunt DIAMANTUL venit pe un NOR Să-mi apăr destinul din viața-mi banală. Unde nimicul mai doare prin cei ce urăsc Nebunia din amfore uitate-n neștiute izvoare Dar unde-i DESDEMONA să o năruiesc prin PĂMÂNTUL despicat în inimi de osanale. Să-i cânte la cap nevralgii adâncite Să-i moară și moartea în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]