2,731 matches
-
frumoasă Mindaugas” (Clare memorie Mindota) în 1268, exprimându-și regretul pentru asasinarea sa. În orice caz, lituanienii nu au fost pregătiți să accepte creștinismul iar botezul lui Mindaugas a avut un impact mic asupra progreselor ulterioare. Majoritatea populației și a nobilimii a rămas păgână; supușii săi nu au fost nevoiți să convertească. Catedrala construită la Vilnius a fost înlocuită de un templu păgân, și toate realizările diplomatice făcute după încoronarea lui au fost pierdute, deși practica creștinismului și căsătoriile mixte au
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
mari legiuitori, iar Romanos I-ul Lecapene, Nikephoros al II-lea Phokas și Ioan I-ul Tzimiskes, au fost mari războinici, care au recucerit vaste regiuni de la arabi. Vasile al II-lea (976-1025), dinast înzestrat cu mari calități, a supus nobilimea centrifugă, a cucerit Bulgaria, a învins pe arabi, a dat imperiului maxima întindere de după Heraclius I-ul și s-a afirmat ca cel mai ilustru dinast al timpului său. Dificultăților economice produse de arabi, imperiul le-a reacționat printr-un
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
agricole a crescut de câteva ori, în special ca urmare confiscărilor proprietățior bisericești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea a avut loc un transfer masiv (mai multe sute de mii de suflete) de țărani ai statului către nobilimea rusă. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, a continuat vânzarea sau arendarea satelor statului, inclusiv al așezărior statului din regiunile vestice, către marii proprietari funciari. Marea nobilime rusă a militat în această perioadă pentru eliminarea întregii clase a
Țărani ai statului () [Corola-website/Science/318655_a_319984]
-
multe sute de mii de suflete) de țărani ai statului către nobilimea rusă. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, a continuat vânzarea sau arendarea satelor statului, inclusiv al așezărior statului din regiunile vestice, către marii proprietari funciari. Marea nobilime rusă a militat în această perioadă pentru eliminarea întregii clase a țăranilor statului și transferul terenurilor lucrate de aceștia în proprietatea privată a moșierilor. Țăranii statului trăiau pe pământurile publice și erau datori să plătească o serie de taxe. În conformitate cu
Țărani ai statului () [Corola-website/Science/318655_a_319984]
-
politician din Basarabia. Alexandru Matei Cotruță a studiat la Liceul regional din Chișinău și la Liceul Richelieu din Odesa, secția juridică. La 1 octombrie 1852 intră ca funcționar la Tribunalul județean din Odesa. A mai ocupat funcțiile de secretar al Nobilimii Provinciale Basarabene (1853-1869) și președinte al Upravei provinciale a Zemstvei (1875-1889). Ginerele său a fost Iulian Levinski (1859-1923), primar la Chișinău. Referindu-se la copiii lui Matei Cotruță, Dinu Poștarencu concretizează că fiul mai mare, Carp (1821-1893) a învățat la
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
1821-1893) a învățat la Liceul Regional din Chișinău, apoi a urmat cursul Facultății de Drept a Liceului "Richelieu" din Odesa. După încheierea studiilor la Odesa, Carp este angajat la Judecătoria Penală Regională a Basarabiei. Peste doi ani este ales de nobilimea basarabeană în calitate de asesor la Tribunalul Chișinău-Orhei, unde mai apoi i se încredințează postul de judecător, activitate căreia i-a consacrat aproape jumătate de secol. Grigore Cotruță (1825-1901) a învățat la acelaș liceu ca și Carp, dar pe care nu l-
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
avut cinci copii, ultimii patru fiind născuți la Mincenii de Jos. Alexandru (1827-1905) a absolvit aceleași instituții ca și fratele Carp. În octombrie 1852 este angajat la Judecătoria Județeană din Odesa, dar peste un an și jumătate este ales de nobilimea basarabeană în calitate de secretar al Adunării Deputaților Nobilimii din Basarabia, funcție pe care o deține 15 ani, în paralel exercitând și alte funcții publice. Meritele lui în calitate de secretar al Comisiei pentru ameliorarea vieții țăranilor șerbi din Basarabia au fost apreciate cu
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
la Mincenii de Jos. Alexandru (1827-1905) a absolvit aceleași instituții ca și fratele Carp. În octombrie 1852 este angajat la Judecătoria Județeană din Odesa, dar peste un an și jumătate este ales de nobilimea basarabeană în calitate de secretar al Adunării Deputaților Nobilimii din Basarabia, funcție pe care o deține 15 ani, în paralel exercitând și alte funcții publice. Meritele lui în calitate de secretar al Comisiei pentru ameliorarea vieții țăranilor șerbi din Basarabia au fost apreciate cu o medalie de argint. Precum concretizează Dinu
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
Ungariei, și aniversarea izbucnirii revoluției, 15 martie, este una din cele trei sărbători naționale maghiare. Dieta maghiară s-a întrunit în 1825 pentru a se ocupa de problemele financiare. În Dietă a apărut un partid liberal, care reprezenta interesele micii nobilimi, sub conducerea lui Lajos Kossuth. Vezi și Legile din Aprilie Revoluția a început pe 15 martie 1848, cu evenimente sângeroase în Pesta și Buda (demonstrații în masă care l-au forțat pe guvernatorul imperial să accepte toate cele cele 12
Revoluția Maghiară din 1848 () [Corola-website/Science/318740_a_320069]
-
sporit. Au fost înființate numeroase orașe și sate noi. Au fost înființate școli noi, care răspândeau ideile Renașterii. Țăranii polonezi care au fost colonizați în regiune în număr mare s-au amestecat rapid cu populația locală. În acest timp însă, nobilimea ucraineană s-a polonizat și o parte a trecut la catolicism. Țărănimea ruteană a rămas însă preponderent ortodoxă, ceea ce a dus la apariția unor tensiuni religioase și sociale. Țăranii ruteni (ucraineni, dar și de alte naționalități), care au fugit pentru
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
donații în bani, terenuri și sate de iobagi. Mazepa a finanțat contruirea mai multor biserici în Kiev și pentru restaurarea unora vechi și modificare lor conform canoanelor arhitectonice ale barocului ucrainean.. Structura socială a Hetmanatului era formată din cincin grupuri: nobilimea, cazacii, clerul, orășenii și țăranii. Nobilimea a continuat să fie clasa socială dominantă în Hetmanat, tot așa cum fusese și pe vremea stăpânirii poloneze, deși compoziția și legitimitatea ei în cadrul noii societăți s-a schimbat în mod radical. În timul rebeliunii
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
de iobagi. Mazepa a finanțat contruirea mai multor biserici în Kiev și pentru restaurarea unora vechi și modificare lor conform canoanelor arhitectonice ale barocului ucrainean.. Structura socială a Hetmanatului era formată din cincin grupuri: nobilimea, cazacii, clerul, orășenii și țăranii. Nobilimea a continuat să fie clasa socială dominantă în Hetmanat, tot așa cum fusese și pe vremea stăpânirii poloneze, deși compoziția și legitimitatea ei în cadrul noii societăți s-a schimbat în mod radical. În timul rebeliunii lui Hmelnițki, șleahticii polonezi și magnații
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
stăpânirii poloneze, deși compoziția și legitimitatea ei în cadrul noii societăți s-a schimbat în mod radical. În timul rebeliunii lui Hmelnițki, șleahticii polonezi și magnații ruteni polonizați au fugit din Ucraina. Ca urmare, noua aristocrație a fost formată din amestecul nobilimii care rămăsese pe teritoriul Hetmanatului (vechi familii nobiliare care respinseseră polonizarea și mica nobilime care se alăturaseră cazacilor în lupta împotriva polonezilor) cu ofițerimea căzăcească în ascensiune. Nobilii loiali Hetmanatului, spre deosebire de aristocrații polonezi, ale căror proprietăți fuseseră redistribuite ucrainenilor, își
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
mod radical. În timul rebeliunii lui Hmelnițki, șleahticii polonezi și magnații ruteni polonizați au fugit din Ucraina. Ca urmare, noua aristocrație a fost formată din amestecul nobilimii care rămăsese pe teritoriul Hetmanatului (vechi familii nobiliare care respinseseră polonizarea și mica nobilime care se alăturaseră cazacilor în lupta împotriva polonezilor) cu ofițerimea căzăcească în ascensiune. Nobilii loiali Hetmanatului, spre deosebire de aristocrații polonezi, ale căror proprietăți fuseseră redistribuite ucrainenilor, își păstaseră privilegiile, pământurile și satele de iobagi. Vechea nobilime și noua clasă a ofițerilor
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
care respinseseră polonizarea și mica nobilime care se alăturaseră cazacilor în lupta împotriva polonezilor) cu ofițerimea căzăcească în ascensiune. Nobilii loiali Hetmanatului, spre deosebire de aristocrații polonezi, ale căror proprietăți fuseseră redistribuite ucrainenilor, își păstaseră privilegiile, pământurile și satele de iobagi. Vechea nobilime și noua clasă a ofițerilor cazaci au fost numiți „Distinșii tovarăși militari”. Astfel, natura statutului nobiliar a fost schimbată în mod fundamental, nemaifiind ereditar, depinzând în schimb de loialitatea față de statul căzăcesc. În timp însă, pământurile ofițerilor cazaci și privilegiile
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
ca alte grupuri sociale din Hetmanat. Țăranii reprezentau majoritatea populației Hetmanatului. Deși instituția muncii obligatorii prestat de țărani a fost redusă în mod semnificativ în timpul răscoalei lui Hmelnițki, (care a avut ca urmare alungarea moșierilor și magnaților polonezi din Ucraina), nobilimea locală, hatmanul și biserica ortodoxă au continuat exploatarea iobagilor. Ca urmare a răscoalei, 50% din terenurile agricole au fost repartizate cazacilor și satelor autonome, 33% a rămas în stăpânirea ofițerilor cazaci și a nobililor locali, iar 17% a trecut în
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
a pierdut controlul posesiunilor sale în cadrul imperiului. Tatăl său l-a numit comandant al ducatului Schleswig-Holstein. Comanda sa nu a avut succes în special din cauza cerurilor cu mareșalul Anders Bille, care comanda forțele daneze. Aceasta a fost prima coliziune cu nobilimea daneză, care ulterior l-a privit cu mare neîncredere. Moartea fratelui său mai mare în iunie 1647 i-a deschis perspectiva de a deveni moștenitor al tronului danez. Totuși, acest subiet era încă nesoluționat atunci când Christian al IV-lea a
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
al Galliei Lugdunensis. El făcea parte din familia regală a Aquitaniei, care-și pierduse tronul, după ce Caius Iulius Caesar le-a supus țara. Totuși, familia sa era încă una influentă. Tatăl lui Vindex, a devenit senator, după ce Claudius a permis nobilimii din Gallia să intre în Colegiul Auguștilor. a fost și el senator roman, iar după ce a fost praetor, a devenit guvernator al Galliei Lugdunensis. Marele istoric roman Dio Cassius ne spune că el , a avut un corp puternic și o
Caius Iulius Vindex () [Corola-website/Science/320240_a_321569]
-
când a fost cucerit de regele francilor Clovis I în "Bătălia de la Tolbiac". Ulterior alemanii au intrat sub dominația francilor și au fost guvernați de un duce al francilor. În 746, Carloman a încheiat o revoltă prin executarea sumară a nobilimii alemaniice la Cannstatt, și pentru secolul următor, Alemania a fost condusă de duci franci. După Tratatul de la Verdun din 843, Alemania a devenit o provincie a Regatului de Est al lui Ludovic cel German, precursor al Sfântului Imperiu Roman. Ducatul
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
și dacă acesta nu ar fi avut copii. Fiul lui Eric, Eric Menved, a reușit în cele din urmă să fie succesorul tronului danez. Ca un conducător adult, Eric a încercat să pună în aplicare puterea asupra Bisericii și a nobilimii. În 1270, Eric a atacat regiunea Småland. Conflictul său cu biserica a adus la un rezultat satisfăcător, cu ajutorul Papei. Eric a avut o reputație teribilă. El a făcut rareori ceea ce a spus că va face și niciodată nu și-a
Eric al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320316_a_321645]
-
pentru controlul tronului Angliei. Bătălia a fost o victorie decisivă a yorkiștilor. Towton a fost cea mai mare bătălie dată pe pământ britanic. Circa 50.000-80.000 de soldați au luptat în ea, inclusiv 28 de lorzi (aproape jumătate din nobilimea cu titluri de la vremea aceea), predominant de partea lancastriană. Una dintre cele mai frecvent citate cifre este de 42.000 de lancastrieni și 36.000 de yorkiști. A fost și cea mai sângeroasă bătălie dată vreodată pe pământ englez. Pierderile
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
împăratului Carol al V-lea și ale altor rude ale întemințatului Cristian al II-lea, l-a convins de necesitatea de a reduce numulțumirea în țară, bazându-se pe magnații danezi și pe nobili. La Herredag de la Copenhaga, 1542, noua nobilime care a îmbogățit din nou Danemarca au votat pentru Cristian, oferindu-i o parte din bunurile lor pentru a achita datoriile grele pe care le avea în Holsatians și către alți germani. Pivotul politicii externe a lui Cristian a fost
Christian al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/321257_a_322586]
-
a căsătorit cu Dona Maria Vittoria dal Pozzo. Inițial, regele s-a opus căsătoriei pe motivul că familia ei nu era suficient de nobilă, el sperând pentru fiul său o căsătorie cu o prințesă germană. Dona Maria Vittoria, care aparținea nobilimii piemonteze, era singura moștenitoare a averii tatălui ei. Mama Mariei Vittoria, Louise de Mérode, nepoata Prințului de Rubempré și a Prințesei van Grimberghe, aparținea uneia dintre primele case nobile a Belgiei. Sora mai mică a Louisei, Antoinette, era căsătorită cu
Amadeo al Spaniei () [Corola-website/Science/321280_a_322609]
-
erau de origine etrusca. Se desfășurau la un "saeculum" (100 sau 110 ani), marcând sfârșitul unui ciclu istoric și debutul altuia), dar nu a fost atașat în mod regulat unui festival religios special . Participarea era un privilegiu pentru băieții din nobilime ("nobiles"). Era o prezentare a însușirilor personale, nu un concurs. O descriere completă a exercițiilor este dată de Publius Vergilius Maro în "Eneida" 5.545-603, ca eveniment final organizat în jocurile de comemorare a morții tatălui lui Aeneas, Anchises. Evenimentul
Lusus Troiae () [Corola-website/Science/320623_a_321952]
-
februarie 1908 într-o familie de origine polona. Familia din partea mamei era originară din Varșovia, iar o parte din strămoșii săi au fost cetățeni prusaci. Tatăl său, Erich Klossowski, a fost pictor și istoric de artă ce provenea din rândurile nobilimii poloneze, având i origini franceze și germane. Încă de mic, Balthus îl uimește pe Matisse și apoi Monet prin talentul său. În 1914, familia părăsește Parisul și se mută la Berlin. Aflat la începuturile sale în arta picturii, Balthus a
Balthus () [Corola-website/Science/320770_a_322099]