2,751 matches
-
în Croația era tot nobilimea funciară, însă ea nu reprezenta o conducere națională puternică. Marea nobilime era alcătuită în cea mai mare parte din familii italiene, germane și maghiare și avea vederi cosmopolite. Această atitudine era îmbrățișată și de mica nobilime, care era majoritar croată, dar era preocupată mai mult de poziția ei de clasă privilegiată decît de apărarea drepturilor naționale ale croaților. Ca și în alte părți ale imperiului, grupul acesta din urmă domina aparatul guvernamental local, membrii lui alcătuind
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
literare și culturale pe care le deschidea aceasta celor care o cunoșteau, și nici nu era vorbită în afara Ungariei. În plus, fiind o limbă altaică, vorbitorilor de limbi slave, romanice și germanice le era greu să o învețe. La început, nobilimea croată a manifestat o opoziție slabă față de presiunea maghiară. Din cauza intervenției de mare anvergură în Italia din deceniul al treilea pentru înăbușirea mișcărilor revoluționare, Francisc I avea nevoie de recruții regatului Ungariei. Comitatele au refuzat să strîngă trupe fără aprobarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a aprobat în 1827 și 1830 învățarea maghiarei ca obiect de studiu obligatoriu în școlile croate. Decizia aceasta lingvistică urma să devină principalul motiv al atacurilor opoziției naționale din Croația. Numărul membrilor acestei mișcări era relativ limitat. După cum am menționat, nobilimea nu prea era preocupată de problema națională. Nu exista nici o clasă comercială sau industrială specific croată. Marile orașe din Croația și din Ungaria propriu-zisă dețineau o mare pondere a elementului german, precum și o populație mixtă din rîndul altor naționalități. Interesele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dețineau o mare pondere a elementului german, precum și o populație mixtă din rîndul altor naționalități. Interesele naționale croate erau enunțate și apărate în cea mai mare parte de un grup format din categoriile educate ale populației, inclusiv membri ai micii nobilimi, ai clerului, ai claselor profesionale și ai armatei. Mai mult, ca și în Principate, un rol important l-au jucat tinerii educați, care împărtășeau multe dintre ideile generației lor din toată Europa. Spre deosebire de valahii bogați, nu foarte mulți studenți croați
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
contemporane care constituiau reprezentanții ei. Însuși Gaj folosea termeni vagi și romantici în legătură cu ținuturile care se întindeau "de la Villach la Varna", care cuprindeau Slovenia, Croația, Serbia, Muntenegru, nordul Albaniei, Bulgaria și sudul Ungariei. Principalul suporter al lui Gaj din rîndul nobilimii, Janko Drašković, scria că "ilirii sînt descendenții vechilor iliri din timpurile greco-romane", care au fost după aceea "divizați în croați, sîrbi, sloveni și bulgari."1 Indiferent de granițele și de populațiile implicate aici, principala semnificație a acestui program era constituită
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
principiile ilire provenea din rîndurile celor cărora nu le plăcea noua limbă literară și preferau dialectul kajkavian, sau erau chiar dispuși să accepte limba maghiară. Unei părți dintre catolici îi displăcea orice legătură mai strînsă cu sîrbii ortodocși. Membrii vechii nobilimi nu erau de acord cu principiile revoluționare asociate cu această mișcare. Cu toate acestea, influența iliră domina pe la 1848 activitățile culturale din Croația. Victoria ei în politică nu era la fel de vizibilă. Punctul ei de vedere era reprezentat de Partidul Național
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pe moșieri și apoi să strîngă dările de la țărani în rate vreme de douăzeci de ani. Pășunile și pădurile au fost și ele împărțite. Seniorul deținea anumite părți ale domeniului în deplină proprietate, iar partea țăranului era dată asociațiilor comunale. Nobilimea și biserica urmau să fie de acum înainte supuse impozitării pe aceleași baze ca și țărănimea. Firește că acest aranjament nu a fost pus în aplicare fără să nu dea naștere unei întregi serii de controverse. Dificultatea majoră consta în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în Ungaria a întîrziat în Transilvania, iar atunci cînd nobilii au încercat să continuie să strîngă dările feudale și să pretindă prestarea corvezilor, țăranii au reacționat violent. Situația din Transilvania a fost și mai mult complicată de faptul că o nobilime maghiară deținea controlul asupra unei țărănimi românești. Reprezentanții țăranilor s-au unit cu intelectualii și cu clerul în formularea și prezentarea unui program național. Centrul lor organizatoric avea să fie Blajul. Prima adunare națională importantă a românilor din acest an
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
situației interne. S-au construit școli și drumuri, iar o cale ferată care lega Banja Luka de Novi Sad a fost dată în folosință în 1872. Cu toate acestea, Bosnia și Herțegovina rămîneau printre cele mai înapoiate zone ale peninsulei. Nobilimea și militarii musulmani deținători de pămînturi reprezentau firește doar o minoritate a locuitorilor creștini și musulmani la un loc. Lipsită în mare parte de influență politică, populația creștină a fost apreciată ca alcătuind aproximativ 43 % ortodocși sau sîrbi și 22
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
caz, guvernele au ajuns să fie bazate pe constituții elaborate după modele occidentale. Totuși, probabil că extinderea acestei influențe externe este exagerată. Desigur, erau folosite forma și limbajul liberalismului european, dar societățile balcanice aveau realmente precedente pentru instituțiile reprezentative. Interesele nobilimii și ale notabililor fuseseră apărate de consiliile regatelor medievale; divanurile din Principate aveau aceeași funcție. Participarea țăranilor la administrație în perioada otomană era poate și mai importantă. Importanța comunităților a fost discutată; acolo, capii familiilor țărănești aveau un rol major
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
anul 740, pe vârful unei movile. După un asediu de 4 ani, castelul ajunge o ruină, dar a fost restaurat la începutul secolului al XX-lea. Castelul Belalcazar este unul dintre cele mai reprezentative din secolul al XV-lea, când nobilimea a încercat să-și întărească statutul social și economic. Realizat în întregime din blocuri de piatră, Belalcazar a fost construit de magnatul Gutierre de Sotomayor, iar mai târziu a trecut în posesia caselor de Benavente și, apoi, Osuna. Exteriorul fortăreței
Agenda2004-17-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282353_a_283682]
-
De atunci, orașul avea să amenințe pe rând poziția Budapestei, Novi Sad-ului și chiar a Bucureștilor. O populație autohtonă, cu juzii și cnezii ei, ce-și păstra de câteva secole structurile de autonomii locale - obști - din care se ridicase nobilimea mică și mijlocie bănățeană, sprijin pentru puterea regală în confruntarea permanentă cu marii feudali. Pe acest fapt se bazează Carol Robert, regele ungar din stirpea angevinilor francezi, când, la 1307, sosește la Timișoara și decide ca pe locul numit „Insula
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
Cu meșteri italieni, cetatea se ridică în opt ani și Carol zidește „palat regal, luxos și solid întărit”, a cărui construcție se încheie la 1315. Regele este urmat în noua capitală - mutată în mod oficial pe Bega anul următor - de nobilimea-i partizană, de înalți membri ai clerului, de funcționari comercianți, de domni feudali și de vasali. În jurul cetății se stabilesc iobagii, vilanii. „Castrum nostrum regis de Thumuswar”, cum își numește acum Carol reședința, rămâne sediul Curții până la 1323, dar, și
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
II, Prinț Suveran al Monaco, cu dna Charlene Lynette Wittstock. Ceea ce acestea, și alte nunți din secolul XXI [vezi tabelul] au în comun este că soții ne-regali nu vin nici din alte familii regale sau princiare, și nici din nobilimea țărilor lor, ci sunt commoneri, oameni simpli, ba chiar și străini. Citește și: De asemenea, un alt lucru comun este popularizarea nunților. În mijlocul unei crize financiare și politice, cele două nunți princiare au atras atenția întregii lumi, au adus oamenii
Monarhiile secolului XXI: Adio împăraţilor şi aventurierilor, bun venit monarhiilor populare () [Corola-journal/Journalistic/69420_a_70745]
-
auxiliar al diferitelor clanuri. Alături de nelipsita concurență economică (dublată de geloziile între rude), de alianțele conjuncturale, de raporturile stăpîni - supuși, laici - ecleziaști, o mare pondere dețin diversitatea blamabilă și transgresarea, rămase sau nu ocultate. Ca în toate cazurile în care nobilimea este surprinsă în amurgul său, așa cum s-a întîmplat constant din secolul al XVIII-lea, calul de bătaie rămîne declinul: economic, istoric, moral. Alteritatea, care ține de la o vreme afișul și în literatură, nu lipsește nici ea, începînd cu părul
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
de a se prăbuși în barbarie. M. Gustave (Ralph Fiennes), concierge-ul marelui hotel îl ia sub oblăduirea sa ca pe un scutier care învață de la nobilul său stăpân arta complicată de a trăi printre intrigile de la curte, în miezul unei nobilimi decrepite căreia, talentatul domn Gustave îi oferă, ne referim numai la partea feminină, un ultim frison erotic înainte de rigor mortis. Perspectiva este cumva similară cu cea servită de ospătarul praghez, Jan Dite, din L-am servit pe regele Angliei (2006
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
din Iași, suspină "of, Marioaro!"?... Mai sunt apoi imprecațiile corespondentului de război văzând ororile, înjurând ca noi. Scrisul, stufos, febril, încărcat de atâtea referiri la cultura, la arta, literatura europeană, are în el o scumpă urzeală aristocratică. Discuțiile scriitorului cu nobilimea italiană, germană, franceză, poloneză, cosmopolitismul textului, un adevărat tur de forță pentru traducător, fraze întregi în engleză, germană, rusă, poloneză, în latinește și chiar și în finlandeză... Numai când este supărat sau înduioșat la culme, altceva Malaparte nu găsește să
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
Rênal în brațele lui Julien: „Cum Madame de Rênal nu citise romane, toate nuanțele fericirii se dovediseră noi pentru ea”. În epoca Restaurației, romanele erau considerate, ca și vodevilurile, imorale. În general, literatura contemporană era considerată nefrecventabilă de către burghezia sau nobilimea ultra. Având nevoie de cărți pentru instrucția fiilor săi, M. de Rênal acceptă să facă un abonament la o librărie deținută de un liberal, dar numai prin intermediul unei terțe persoane. Romanele reprezintă în acea vreme un mod de instruire într-
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
februarie Moličre Cu 330 de ani în urmă a murit dramaturgul francez Moličre (pseudonimul lui Jean Baptiste Poquelin). A făcut din teatru o școală a moravurilor și o tribună de dezbatere a problemelor actualității, ridiculizând în comediile sale corupția, pedantismul nobilimii și intransigența excesivă („Don Juan“, „Mizantropul“), ipocrizia religioasă („Tartuffe“), lăcomia de bani a burgheziei („Avarul“), parvenitismul („Burghezul gentilom“), concepțiile despre căsătorie și familie („Școala nevestelor“) sau ignoranța medicilor („Bolnavul închipuit“). Marți, 18 februarie Ernst Mach Acum 165 de ani s-
Agenda2003-7-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280695_a_282024]
-
am fost și eu) că lebăda n-a beneficiat întotdeauna, în istorie, de „tratamentul preferențial” pe care-l cunoaștem. În Anglia secolelor al XVIlea și al XVII-lea, carnea acesteia era considerată una din cele mai rafinate mâncări, din care nobilimea lui Henric al VIII-lea și a fiicei sale, Elisabeta I, se înfrupta din greu. Încă din veacul al XIIlea, lebedele treceau drept „proprietăți regale”, iar în anul 1483 regele Edward al IV-lea a emis un „Document privind lebedele
Trageți în lebede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2554_a_3879]
-
asumată integral - de a face puțină istorie, de a completa, nu neapărat de a se substitui, documentelor oficiale. Apoi, ca tipuri de personaje, apare anticarul evreu, fostul anchetator/torționar care dă informații declasificate, nebunul profet, cvasi-mitic, ultimul supraviețuitor al unei nobilimi dispărute în beciurile comuniste (personaj al cărui model ar fi Zacharias Lichter), precum și personajul-inspector care transformă căutarea adevărului într-o investigație pâcloasă, personaj arhiprezent în toată proza anilor ’60 care a supralicitat atât strategiile confuziei și ale indeterminării. Ar mai
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
Alba Iulia. Operațiunea are loc în colaborare cu Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. Atanasie Anghel s-a născut în satul Bobâlna din județul Hunedoara unde tatăl său, Ioan Popa, era preot. Familia sa făcea parte din categoria micii nobilimi ardelene, părintele său fiind nobil de Ciugud. A fost hirotonit preot în vremea păstoriei lui Varlaam, care a fost mitropolit al românilor din Ardeal între anii 1685 și 1692. La intrarea în cinul călugăresc a primit numele de Atanasie. Nu
Cine a fost Atanasie Anghel, fostul episcop greco-catolic care va fi deshumat miercuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/69466_a_70791]
-
din elicopter în La Dolce vita, dar și Capitala, Marele oraș care se deschide în fața tinerilor însurăței provinciali din Lo Sceico bianco; Roma lui Mussolini, protagonistă în filmul ce îi poartă numele, sau cea a palatelor, a cafenelelor și a nobilimii decadente în antichitate ca și acum, în Satyricon ca și în La dolce vita; Roma simplă a femeilor de pe străzile iubirilor de o oră în Le notti di Cabiria, sau cea haotică din care televiziunea stoarce subiecte și figuranți în
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
căutarea de trăsuri, costume și drapele. Bibliotecile au fost întoarse cu susu-n jos. Sistemul monetar trebuia schimbat. Nu a existat artist a cărui pensulă și paletă să nu fie folosite la redecorara blazoanelor și a însemnelor heraldice. Activitatea reproducătoare a nobilimii fusese atît de susținută, încît fiecare scut trebuia reîmpărțit. Prin consens, s-a renunțat la diagonala trasată din colțul din stînga sus în cel din dreapta jos, dat fiind că păstrarea ei ar fi produs o monotonie obositoare în ceea ce privește blazoanele celor
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
instituționalizată (religioasă, militară sau politică) a încercat să-și subordoneze literatura. Notorii sunt cazurile moderne sau mai apropiate de modernitate. De pildă, Beaumarchais în Nunta lui Figaro este suspectat, în 1784, că își bate joc de orice autoritate, pentru că ironizează nobilimea, când aduce în scenă afirmația că principalul efort al unui nobil e să se nască. Replica e considerată un atentat la bunele moravuri ale epocii, iar regele recomandă șefului poliției, după prima reprezentare a piesei, să-l închidă pe autor
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]