3,544 matches
-
cel de-al cincilea copil, Zeliha, aceasta știa prea bine că fusese concepută În speranța că soarta le-ar putea surâde de două ori la rând. După ce făcuseră În sfârșit un băiat, părinții ei voiseră să vadă dacă erau destul de norocoși ca să mai facă Încă unul. Mustafa le-a fost drag din ziua În care s-a născut. O serie de măsuri drastice au fost luate pentru a-l proteja de soarta necruțătoare care Îi aștepta pe toți bărbații din familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush avea să plece la Întâlnire. Fiecare din ei venise acolo sub un pretext diferit, Însă În exact același scop: voiau să-l vadă, să-l pună la Încercare și să-l cântărească din priviri pe acest Matt Hassinger, tânărul norocos care avea să iasă cu lumina ochilor lor În seara aceea. Armanoush s-a uitat la rudele ei cu o privire vecină cu disperarea. Ce putea face? Cum putea fi independentă când erau atât de Înspăimântător de aproape? Cum Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lucruri, că realizarea faptului că avea un aspect fizic lipsit de strălucire Îndurera sufletul tânăr al fiică-sii. Dacă i-ar putea spune că frumusețea atrăgea doar bărbații cei mai răi. Dacă ar putea-o face să Înțeleagă cât de norocoasă era că nu fusese prea frumoasă din naștere; că de fapt atât femeile, cât și bărbații ar fi mai binevoitori cu ea și că viața ei ar fi mai bună, da, cu mult mai bună, fără Înfățișarea Încântătoare după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu migdale pisate și sâmburi de rodie. În camera fetelor, Armanoush fusese tăcută și gânditoare Încă de dimineață devreme. N-avea chef să iasă sau să facă altceva. Asya stătea În casă jucând tavla și ascultând Johnny Cash. — Șase șase! Norocoaso! Însă Armanoush nu a manifestat nici un fel de plăcere la vederea zarului pe care Îl aruncase. În schimb, s-a strâmbat visătoare la piesele ei sperând parcă să le miște cu forța privirii. — Am sentimentul Îngrozitor că s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sau totul era În imaginația lui care se concentra doar pe o anumită curea și astfel Îi permitea să creadă că nu avea să-l usture atât de tare când avea să dea peste altele, să se simtă recunoscător, chiar norocos? Însă tatăl lui se dusese și cineva avea nevoie să i se reamintească cine era stăpânul. — Acum că tata a murit, a declarat Mustafa, eu sunt capul familiei ăsteia. Nu mai spune! a râs Zeliha. Știi care e problema ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Acuzațiile care mi s-au adus s-au datorat cuvintelor unor personaje armene din roman; puteam să fiu condamnată la trei ani de Închisoare, Însă În cele din urmă acuzațiile au fost retrase. În tot acest timp, am fost destul de norocoasă să primesc un sprijin enorm de la mulți oameni, atât prieteni cât și necunoscuți, de naționalități și religii diferite. Le datorez mai mult decât aș putea spune vreodată. Și, În final, ca Întotdeauna, Îi mulțumesc lui Eyup, pentru răbdarea și dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
M-am lăsat dus de val. Am făcut tot felul de presupuneri nebunești. Prin urmare, trebuie să vă las în libertate. Unde mai pui că deja avem un criminal. E drept că e mort, după câte se pare. Deci sunteți norocos - asta în cazul în care cele spuse anterior sunt adevărate. Pavel Pavelovici Virginski a lăsat un bilet, în care, dacă este original, pare să își fi recunoscut vinovăția. O sticlă de laudanum, la fel cu cele din camera sa, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
revenit, Îi zise Carlos, un spaniol de vârstă mijlocie, cu o mustață mare, neagră, portarul ei favorit. Cum a fost călătoria? o Întrebă, nevenindu-i să-și creadă ochilor când Îi văzu picioarele. Papuci? — O, Carlos, a fost o călătorie norocoasă, răspunse radioasă. — Norocoasă? Întrebă acesta neîncrezător. Ți-au furat cizmele? Kitty deschise ușa apartamentului și se opri puțin, privind grămada de cutii din cameră. Oftă și intră ca un djin care trebuie să se bage la loc În sticlă, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Carlos, un spaniol de vârstă mijlocie, cu o mustață mare, neagră, portarul ei favorit. Cum a fost călătoria? o Întrebă, nevenindu-i să-și creadă ochilor când Îi văzu picioarele. Papuci? — O, Carlos, a fost o călătorie norocoasă, răspunse radioasă. — Norocoasă? Întrebă acesta neîncrezător. Ți-au furat cizmele? Kitty deschise ușa apartamentului și se opri puțin, privind grămada de cutii din cameră. Oftă și intră ca un djin care trebuie să se bage la loc În sticlă, după ce a cunoscut toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
rog să-mi explicați mai clar, În cinci sau șase zile mă mut acolo, ginerele meu a fost promovat gardian rezident și voi merge împreună cu fiica și ginerele meu, Vestea mă bucură și vă felicit, până la urmă sunteți un om norocos, nu vă puteți plânge, ați câștigat totul când credeați că ați pierdut totul, Nu mă plâng, domnule, E cazul să afirmăm că Centrul scrie drept cu linii strâmbe, dacă i se întâmplă să ia cu o mână, repede intervine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
UN OM NOROCOS roman Io non mori, e non rimasi vivo Dante 1 Visam că fusesem suit pe o masă, gol, cineva mă lovea peste testicule cu nuiaua, iar eu plângeam de rușine, și am fugit ca să nu mai aud râsetele care însoțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trântit lângă Dinu pe iarbă. Simțeam nevoia să mă descarc într-un fel de surescitare și am izbucnit cu o veselie forțată: — În fond, dragă Dinule, o vânătoare ca asta e o imagine destul de exactă a vieții, nu crezi? Unii, norocoși, stau pe marginea mlaștinei cu pușca la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și acolo așteaptă îngroziți să le intre noroiul în gură ori să pice glontele care să-i scape de asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fac ceva util, poate chiar ieșit din comun, dar așa, totul s-a transformat într-o nebunie, în care nu m-am dat înapoi de la nici o gafă ca să obțin cu de-a sila ceea ce îmi era interzis. „Ești un om norocos”, mi-a zis odată Dinu. „De ce?” l-am întrebat, sincer surprins. Mi-a înșirat câteva argumente. Că eram iubit (se referea la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre coșmaruri, iar „ulcerul - zicea el - e o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că individul mă spionase, mă urmărise, ne legase într-un fel. Cum se leagă vânătorul de vânat. Și poate nici nu fusesem unul vânător, iar altul vânat. Poate că amândoi eram prinși în cătare de alt vânător. El, mai puțin norocos decât mine, fusese lovit. Se scufundase în mlaștină. Eu mai respiram, în timp ce vânătorul nevăzut se distra, probabil, urmărindu-mă; știa că nu puteam fugi. Începusem să fiu înduioșat de soarta care ne învrăjbise fără să ne cunoaștem, când mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
capră. Nu mai am chef să-l acuz. Nici pe el, nici azilul. Dealtfel, azilul n-a făcut decât să dezvăluie ceea ce exista în mine. Îl purtam în mine, fără să știu, ca pe un virus. Sunt totuși un om norocos! E jalnic să-ți irosești viața și să n-ai curaj să te înalți măcar o clipă deasupra a ceea ce ai stricat, ai pierdut, ai irosit, să te ridici într-o furtună purificatoare. Numai de nu m-aș împiedica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unde am fost chemat, și ce să facă cu lucrurile mele în cazul că, Doamne ferește, simte apropiindu-i-se ceasul înainte de a mă întoarce eu... Sau visez încă? Dar atunci cine bate? FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Un om norocos.doc PAGE 87
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lăsau În urma lor peștele care se Împuțea, așa că actuala conducere descurajează această practică, dar cei din vremurile acelea, cei care Își pot permite să stea acum la hotel, Încă mai pescuiesc. Jos, recepționerul Îi spune lui Wakefield cît este de norocos că are parte de soare. — A plouat nouăzeci și nouă de zile În șir, spune el, de două ori mai mult decît a fost nevoie ca să-l Înfrîngă pe Noe. Profitînd de vremea cea bună, Wakefield se plimbă pe faleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aici la ora asta? — Am trecut doar în fugă. Două lucruri. Unu: am întâlnit un bărbat și, deși suntem abia la început, trebuia să-ți spun. Ralph zâmbi larg, recăpătându-și ceva din șarmul de odinioară. — E un om foarte norocos atunci. Îmi fac uneori griji că ți-am subminat șansele la căsătorie. Ți-am transmis toate defectele mele: o preocupare obsesivă pentru ziar, năravul curselor, mai mult cinism decât ar fi fost de dorit. — Prostii! Fran îl sărută pe creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și spele murdăria de pe mâini. În sfârșit, rochia i se puse dinainte. Retrag tot ce-am spus, șopti Henrietta. Nu semeni deloc cu o călugăriță din ordinul Carmelitelor. Nici măcar cu Maria din Sunetul muzicii. Arăți minunat. Laurence e un bărbat norocos. Drept răspuns Fran lăsă să-i scape un suspin. — Francesca, pentru Dumnezeu. Fran cea cu capul pe umeri nu se comporta așa. De obicei lăsa scenele în seama Henriettei. Henrietta era cea care intra într-o depresie cruntă de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mea, Francesca, anunță Ralph cu neașteptată solemnitate când conversația începu să lâncezească, o să se căsătorească în curând și m-a rugat s-o conduc la altar. — Felicitări. Tonul lui Carrie sugera că nebunia era de bună seamă ereditară. Cine e norocosul? — Se numește ă Cu un aer derutat, de panică subită, Ralph îi ceru din priviri ajutorul lui Fran. — Franny dragă, îmi pare foarte rău. Am uitat cum îl cheamă. Nu-i nimic, tati. Fran îl luă de braț și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
indicat să fie exprimat și într-o limbă europeană” pînă la somații brutale: „SĂ MĂ TRADUCI ÎN LIMBA FRANCEZĂ”. Cu gîndul la Orașul Lumină, Costin se agață de vechiul amic din adolescența antebelică precum o rudă săracă din provincie de norocosul care „s-a ajuns” dînd lovitura pe meleaguri străine: „Tu, singurul, m-ai putea construi în limba franceză din nou (...) numele tău m-ar recomanda (...). Depinde totul (...) de timpul pe care l-ai putea sacrifica (...) și de cota de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am tot vorbit În ultima vreme... — Las-o baltă, zise Linda. Mașina ta n-are nimic. Acum, vă rog, am putea să nu mai discutăm de bani? Ce Dumnezeu o să creadă Ellie? Ce cred eu e că sînt cu toții foarte norocoși că se au unul pe celălalt, că au o familie, că se pot certa și ciondăni și rîde și se pot șicana știind că, În cele din urmă, vor fi tot Împreună. Și, firește, ei nu sînt conștienți de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pot șicana știind că, În cele din urmă, vor fi tot Împreună. Și, firește, ei nu sînt conștienți de asta, căci asta e singura realitate pe care o cunosc, după cum nici eu nu cunosc alta decît a mea. CÎt de norocoși sînt. Și habar n-au de asta. Mai ales Emma. Am urmărit-o pe cînd era În preajma Lindei, am simțit tensiunea dintre ele și m-a Întristat faptul că Emmei nici prin cap nu-i trecea că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ureche, Înainte să se retragă. Nici că aș putea fi mai fericit pentru voi. — Ellie! Linda se Întoarce spre mine și, În vreme ce mă ia În brațe, cred că Încep să-mi dau seama cît de mult greșește Fran, cît de norocoasă sînt că am pe cineva ca Linda și că nu aș putea vreodată să o urăsc, indiferent ce-ar face. — Am cumpărat șampanie, spune Michael, iar eu și Dan ne uităm unul la celălalt, fără să spunem un cuvînt. — Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
au probleme cu soacrele lor, pentru că acestea au impresia că nimeni nu e suficient de bună pentru fiii lor cei perfecți, și că ei ar fi putut să găsească neveste mult mai potrivite, și mi-am dat seama cît de norocoasă sînt eu că nu trebuie să mă confrunt cu asta. Necazurile mele se găsesc la celălalt capăt al spectrului. Anume, Linda vrea să fie și mama mea. Se străduiește prea tare, telefonîndu-mi În fiecare zi, de cîte trei ori, invitîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]