4,526 matches
-
7). ipoteza stranie că poate Isus a fost lăsat pe cruce, neîngropat (cum se întâmpla de obicei în afara lui Israel; cf. Suetonius, Augustus 13.1-2; Petronius, Satyricon 111), sau că cel decedat a fost aruncat într-un șanț, acoperit cu noroi și lăsat să fie sfâșiat de animale este complet neverosimilă. Obligația de a îngropa corespunzător un mort înainte de apusul soarelui pentru a nu-și pângări țara lor sfântă producea o foarte puternică impresie în sufletul evreilor din antichitatea târzie. Mai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mă mânjisem toată pe la gură, mergeam voioasă, sărind într-un picior, lăsîndu-mă pe burtă ca să sorb apa ușoară a vreunui izvor cristalin. Aceea era lumea mea, din care n-aș fi vrut să ies niciodată. Sub o frunză murdară de noroi am găsit un melc cu cochilia spână. Între doi copaci își întinsese plasa plină de boabe de apă un păianjen cu cruce. O cracă uscată mi-a zgâriat brațul gol. Nu căutam ieșirea, cărările nu erau drumuri spre ceva, spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o spăla cu furtunul în fiecare zi. Emil Popescu se înscrise la școala de șoferi. Până să-și ia însă carnetul, ieșea și el, aproape zilnic, să mai dea târcoale mașinii, să o mai perie, să mai șteargă urmele de noroi datorate copiilor care se jucau în spatele blocului și, mai ales să descuie portiera și să se tolănească pe bancheta din față a automobilului, în fața bordului din care ieșea fascinant volanul, să tragă în piept mirosul acela intim, senzual, pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toată durerea mea, eram conștient că port asupra-mi cinci sute de rupii și, de cîte-ori se apropiau oamenii, duceam instinctiv mâna la portofoliu.) Mă priveau toți mirați, necutezând să mă întrebe nici unul, căci, deși hainele îmi fuseseră stropite cu noroi și pantofii de pânză desfigurați, se vedea totuși că sunt un sahib, și încă un sahib alb. Mi-am răcorit fața și am pornit mai departe, de astă dată mai repede și mai preocupat, căci șoseaua începea să fie mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-o uit cu adevărat sau voiam să-mi dovedesc că numai pe ea ara iubit-o și că orice altă dragoste ar fi zadarnică? Nu știam dacă este o simplă verificare sau cea dintâi fugă. cea dintâi haltă în noroi. Nu-mi venea a crede că s-ar putea uita vreodată asemenea lucruri. Nu puteam crede că sunt și eu asemena celorlalte mii de muritori nefericiți, care iubesc și uită, și mor fără să socotească nimic etern, nimic definitiv. Numai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cei trei lucrători de pe acoperiș se pregăteau să zvârle în curte fâșiile mari, aproape pătrate, de tablă ruginită. Își potrivi bascul, trăgîndu-l ușor pe frunte. Apoi căută cu ochii un loc pe unde ar putea traversa strada, printre băltoace și noroiul amestecat cu ulei negru pe care-l lăsaseră camioanele. Ultimul camion, încărcat cu giurgiuvele, fierărie și blocuri de piatră, îl întîmpinase, cu puține minute mai înainte, la colțul străzii. Grăbise atunci pasul, crezând că va ajunge prea târziu. Dar se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu tapetul albăstrui, de mult zdrențuit, și sus, la etaj, restul scării de lemn care ducea în pod. Mai cercetă o dată, cât de departe izbuti să pătrundă cu privirile prin ploaia măruntă, dar nu întîlni decât aceeași stradă îngropată în noroi, pe alocuri înecată în băltoace. Aproape că nu auzi zgomotul bucăților de tablă: căzuseră pe molozul din curte. Dar în clipa următoare își dădu seama că bradul fusese retezat și că încercaseră chiar, deși fără succes, să-i smulgă rădăcinile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să înțeleg. - Numai atît? îl întrerupse Marina, hotărîndu-se brusc să închidă umbrela. Numai să înțelegi? - Așteaptă, continuă Ieronim zâmbind, făceam doar istoria descoperirii mele... Camionul se urni brusc, și Ieronim începu să-și șteargă, cu o copilărească încîntare, stropii de noroi de pe bărbie. - Lecția era prea simplă, de aceea mi-au trebuit două luni ca s-o înțeleg. Nu mă întrerupe, te rog, adăugă precipitat, cu o bruscă exaltare în glas. Ai vrut să ne spui un lucru pe care, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o arăți și celorlalți?! exclamă deodată, ridicând brusc glasul. Cum să le arăt că este aceeași lumină ascunsă pretutindeni, în toate lucrurile, cât ar fi ele de urîte? În orice pată de igrasie pe un perete în orice împroșcătură de noroi? Își auzi atunci glasul și zâmbi încurcat. Inima începu să i se bată tot mai repede, apoi, pe neașteptate, se opri, și în acea clipă îl asurzi un trăsnet nesfârșit, izbucnit parcă din toate părțile deodată, și înțelese, dar fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu frig. A venit deodată toamna!... După ce rupseseră pânzele de păianjeni cu suluri făcute la repezeală din ziare vechi, încercaseră să scuture praful de pe capacul lăzii. Dar curând, Ieronim își dădu seama că praful se lipise ca un strat de noroi, neted și uscat, și zvârli sulul printre pachetele de lângă perete. Încredință lanterna lui Iconaru, și scoase din buzunar o verigă cu chei vechi. Începu să le încerce la nemereală, fără prea mare convingere. La răstimpuri, scutura cu putere lacătul, parcă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fost și bietei mămica viața ! Ar fi mers și ea la pension, ar fi crescut ca o domnișoară și nu s-ar mai fi măritat c-un oltean, și n-ar fi stat la tejghea, și n-ar fi bătut noroaiele Pantilimonului, cu șapte copii agățați de poală ! Biata mămica ! Să n-o fi dat mă-sa, grecoaica, de suflet, alta i-ar fi fost viața și poate nici n-ar fi murit la treiștrei de ani, coșcogea femeia-n putere
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pus tare și vocile unora care se ceartă. Își ridică mâneca bluzei și-și stoarce mașinal de pe braț, cu două degete doar, coșurile. Sunt zile, cum e cea de azi, când nu e bun de nimic și lâncezește. Cerul alburiu, noroaiele din fața blocului, teama unei vieți întregi care-l așteaptă, în fața căreia se simte neajutorat și plin de înverșunare, nervii maică-sii, stânjeneala în fața fetelor și lipsa de bani - toate îl fac să stea așa, ghemuit și încruntat, și să-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai are loc : țărani care stă la bloc și strânge bani de mașină, ca nespălata de Oița, vară de-al doilea cu Delcă ; așa-i acu, așa a ajuns vremurile. Merge printre scaune, clătinându-se, greoaie. E plin de noroi cauciucu ăsta, să nu alunece, Doamne ferește, să nu-și rupă ceva, uite-un scaun gol lângă fereastră ! Se duce repede-repede și se așază. A pornit-o cu stângu azi, măcar de-ar fi Ivona acasă... La ora asta n-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de ce. Lasă, îi zicea ea cumnată-sii, lasă, am văzut io cucoane mari, nu ca tine. Am văzut cucoane adevărate și știu io cum se trăiește în lume... Nu-i plăcea ei să pughilească la cârpe, da măcar scăpase de noroaiele din Pantilimon. E-hei, să fi trăit mămica, alta i-ar fi fost viața ! Da-n august nouă sute șaișpe s-a tras noaptea clopotele, și-a sunat goarna la primărie, și tăticu a plecat pe front. P-ormă a început
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iute de pe scaun, bâjbâie cu mâna împrejur, înșfacă țoașca de piele și-o ia repejor spre ușă. Merge repede, dar cu grijă, să nu alunece, să nu-și rupă, Doamne ferește, vreun picior ; pe podeaua asta de cauciuc mergi printr-un noroi subțire. S-a stricat și vremile, s-a stricat și oamenii, s-a stricat toate și nici măcar iarna nu mai e iarnă. — Mai stai oleacă, îl roagă pe vatman. Se ține strâns cu mâna de bară și pune primul picior
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dispărea. Ultima oară când a mai ieșit, v-o două zile n-a mai găsit-o. Pe unde-o fi umblat atunci, ei nici c-a mai aflat. Că era murdară când au adus-o, și cu pâslarii plini de noroi, și-i lipsea și jacheta de lână cu care plecase de-acasă. Era o vreme tot cam așa, tocma ieșeam din iarnă, și nu se dumirea ei unde putuse baba să stea două zile de nu înghețase. Au întrebat-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe măsură ce sănătatea i se șubrezește, știe dinainte că orișice întrebare a sa va primi ca răspuns același lung discurs teoretic, menit să demonstreze necesitatea depărtării savantului de cabinet de fierberea politică ce, din apropiere, împroașcă de obicei cu stropi de noroi. Atunci ? Atunci, un versat om de lume ar merge mai degrabă în întâmpinarea discursului favorit al gazdei, preparându-i astfel buna dispoziție și făcând posibile pentru mai târziu răspunsuri la obiect. întrerupându-și plimbarea cu bruschețea obișnuită, junele se așază
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sophiei. Când l-ai văzut fâstâcindu-se la ușă ca un provincial, încât feciorul a trebuit să-i ia cu forța mănușile și pălăria, și i-ai zărit dunga ușor cenușie a gulerului, și manșetele roase, și pantalonii stropiți de noroi... Ca să nu mai amintim despre cupa lor demodată ! Ca să nu mai vorbim despre banalele flori de grădină cu care se înarma, cerând insistent să-i fie prezentate Sophiei ! Mult a trebuit să mai pledezi pentru iertarea lui, până s-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
văzut v-ați fi văzut (mult mai fericit !) peste două-trei ore, odată cu toți musafirii ! O urmezi însă, silindu-te a merge în urma ei și călcând dintr-o piatră într-alta, pentru că, nu se știe de ce, pământul este ud. Este chiar noroi pe alee. Mersul acesta te enervează ! Este un pretext prea străveziu că ar vrea să-ți arate vreun soi de trandafiri, știindu ți puținul interes pe care tu îl dedici naturii. — Nu am putea oare, stimată și distinsă doamnă, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vreun soi de trandafiri, știindu ți puținul interes pe care tu îl dedici naturii. — Nu am putea oare, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim aici ? Nu e un drum prea agreabil, la Domnia voastră mă refer, înainte de toate, cu acest noroi de pe alee... Nu ai vorbit atât de clar cum situațiunea o cere ! Nemulțumit, îți scoți batista să îți ștergi fruntea, batista nu e prea curată. Te jenezi și te întrerupi, ea râde, ca de o întâmplare amuzantă, și continuă să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
departe. Cred, distinsă doamnă, că mai departe este o aventură ca prin deșert... Ca urmare, vă propun să vedem altă dată soiurile dumneavoastră de trandafiri ce nu pot fi, desigur, altfel decât nemaipomeniți... Sigur, dacă nu ar fi fost atât noroi, dar acum nu sunt circumstanțele, nu sunt condițiile... Poate înțelegând nemulțumirea de pe fața mea, el a început a divaga într-un stil care mă agasează. Drept care nici măcar nu l-am mai urmărit ce spune și am hotărât să lămuresc lucrurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că gestul meu l-a speriat mai mult decât cuvintele, pe care am impresia că nici nu a mai avut timp să le audă, atât de bruscă i-a fost reacția. Tot divagând, își apăsa pe obraz batista pătată de noroi, astfel că, atunci când a terminat de vorbit și a dat să-și vâre batista în buzunar, obrazul îi era mânjit. — Nu ne putem întoarce înainte să-ți spun, i am șoptit și am întins mâna să-i șterg negreala de pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
citi în ochii lui ceea ce simte, Profesorul își ferește privirea și o coboară, neatentă, asupra costumului nisipiu care își țipă noutatea. Observă și aici o scamă, uitată probabil de croitor, mai jos, o șosetă strâmbă și, ce ciudat !, stropi de noroi pe manșeta pantalonului. Stropi de noroi proaspeți, desigur proaspeți, de vreme ce abia azi și-a scos de la croitor costumul ! Singur a spus că l-a îmbrăcat înainte să vină aici... Și totuși, stropi de noroi pe o manșetă de pantalon, într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Profesorul își ferește privirea și o coboară, neatentă, asupra costumului nisipiu care își țipă noutatea. Observă și aici o scamă, uitată probabil de croitor, mai jos, o șosetă strâmbă și, ce ciudat !, stropi de noroi pe manșeta pantalonului. Stropi de noroi proaspeți, desigur proaspeți, de vreme ce abia azi și-a scos de la croitor costumul ! Singur a spus că l-a îmbrăcat înainte să vină aici... Și totuși, stropi de noroi pe o manșetă de pantalon, într-o zi atât de secetoasă !... Stropi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strâmbă și, ce ciudat !, stropi de noroi pe manșeta pantalonului. Stropi de noroi proaspeți, desigur proaspeți, de vreme ce abia azi și-a scos de la croitor costumul ! Singur a spus că l-a îmbrăcat înainte să vină aici... Și totuși, stropi de noroi pe o manșetă de pantalon, într-o zi atât de secetoasă !... Stropi de noroi, pe manșeta de la pantaloni, două fotolii de răchită, puse față în față sub nuc, aleile pe care Sophie le-a inundat cu apă, udându-și fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]