8,125 matches
-
suntem oameni care poartă lupta cea bună a credinței în Dumnezeu că El controlează toate lucrurile și facem ce este bine și plăcut înaintea Lui, atunci lupta noastră are motivație și țel adecvat și just. Biblia ne învață să nu obosim să facem binele, să perseverăm să luptăm pentru binele nostru, dar mai ales pentru cel al tuturor. Ușor? Greu? Cel mai ușor e să faci rău. Să faci binele într-o conjunctură nefavorabilă și împotrivitoare este foarte greu, dar nu
DESPRE LUPTELE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349390_a_350719]
-
și se consideră chiar îndreptățiți să își facă dreptate, chiar dacă știu că dreptatea o face doar Dumnezeu pentru că deține toate informațiile pentru a judeca oamenii și a răsplăti fiecăruia după faptele lui. Și ciudat este faptul că aceștia chiar nu “obosesc” să facă rău și au o satisfacție nemaipomenită care se confundă cu fericirea când văd pe unii că suferă. Câtă lipsă de caracer, umnitate și Dumnezeu au acești oameni! Dar va fi vai și amar de ei la judecata lui
DESPRE LUPTELE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349390_a_350719]
-
plimbare în afara orașului sau să plecați la munte în weekend? - Nu ne mai arde de ieșiri în aer liber la vârsta noastră. La munte trebuie să avem șofer, bunicul vostru nu se mai încumetă să conducă pe distanțe așa lungi, obosește, nu mai vede bine... - Da, așa este. Noi am fost la Gârboavele, vreme frumoasă, pădurea înfrunzită. Am făcut și un pic de plajă... - Cum! V-ați despuiat în pădure în văzul lumii? - Nu, buno, am scos doar hanoracele de pe noi
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
aer curat și în natură, să culegem brândușe. Nu vezi ce frumos este afară? Mai este vreme de stat între betoane? - Bravo, sunteți tineri și vă arde de plimbare. Eu mă mulțumesc cu turul meu prin parcul Traian și atât. Obosesc, mai stau pe o bancă, privesc copiii cum se joacă și mă relaxează. Și numai voi doi ați fost? - Nu, bunicule. Am fost cu partenerii noștri de la petrecere. Îi cunoști pe părinții lui Robert. Au lucrat cu tine în spital
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
să-l aduc în cătarea puștii. Tu vezi, Mariane, și fă rost de bani până atunci. Sper să te descurci cu paraii pentru o seară la Club Traian. Dacă nu,...vii la taica și te împrumută. Doar nu s-a obosit băiatul ăsta să taie degeaba. - Bine, mă, bine. Adu mai întâi dovada și apoi să te îngrijoreze bani mei. Mă descurc eu cumva. - Lasă-l mă că se descurcă el. Nu mai fumează până atunci și face economie de bani
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
se întoarce de la serviciu seara, după ce copiii i s-au dus la culcare. In medie el stă pe trenuri două ore în fiecare zi și astfel ratează zilnic ocazia să schimbe o vorbă cu copiii lui. În weekend e prea obosit să mai facă ceva, și apoi trebuie să se odihnească, să mai reziste încă o săptămână în același ritm. I se citește munca pe față; omul muncii este tare muncit. I se citește pe față preocuparea, căci răspunderea familiei stă
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
-și rușinată un căscat. Pățania broscuței (sau mai degrabă a Linei) o impresionase foarte tare, dar ce vină avea ea dacă i se făcuse somn? — Tot, răspunse broscuța. De altfel, văd că moțăi. Trebuie să te culci. Și eu sunt obosită... Apropo, știi să te întorci singură, pe potecuțele pe care am venit? — Asta-i bună! Firește. — Te descurci și cu portița și cu lacătele? — Bineînțeles. — Ești sigură? — Absolut sigură. Nu-ți face griji. Atunci, noapte bună. — Noapte bună. Se despărțiră
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
de așa ceva! Mai bine du-le o pâine din cele două din cuptor și o oală de lapte covăsit că le-o fi foame. - Ce-ai zice dacă-i cinstesc cu o litră de țuică? - De atâta drum or fi obosiți săracii. Fă-ți pomana întreagă și du-le o jumătate! Zis și făcut! Costache al lui Turcu puse într-o papornița țărănească o pită din țest, o ulcea de pământ cu lapte de vacă, o sticlă de țuică și o
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
inspira încredere. - Facem niște prospecțiuni! - exclamă cealaltă tinerică. - Adică niște investigații științifice pe teme istorice și arheologice, adăugă al doilea tânăr zâmbind înfumurat. - Apoi dragii moșului, vă vom ajuta cu ce putem în cercetarea voastră. Și pentru că veniți de departe, obosiți de atâta drum, v-am adus niște merinde și o țuiculiță să dormiți neîntorși la noapte! - Mulțumim, tataie și mai poftește pe la noi că ești tare simpatic, zise cu fală una din fete. A doua zi câte o muiere își
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
a lungul deschiderii carosabile, atât de diferite și totuși asemănătoare, de la foarte vechi la foarte noi, a măgurilor tăinuind secrete din timpuri trecute și a câmpurilor roditoare semănate cu grâu, secară, porumb, floarea soarelui și câte altele, încântându-mi privirile obosite de ani cu varietatea culorilor și a formelor ; a urmat vama înălțimilor de dincolo de Lacul Roșu, urcând pe drumul sinuos de pe marginea prăpastiei, bucurându-mi ființa temătoare cu panorama splendidă și misterioasă a pădurilor de brazi, a apelor repezi și
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
temelia vieții mele a fost într-adevăr pusă pe o stinca , sau poate în albia unui riu ?". Vă mulțumesc , pentru cuvintele și învățăturile Domnului nostru pe care reușiți atît de bine să le exemplificați că pe un balsam ,pentru suflete obosite pe drumul adesea anevois al vieții . Trimis de către Corina C., 02.02.2011: -------------------------------------------------------------------------------- Îți mulțumesc mult pentru acest articol. Eu știu că temelia pentru fiecare dintre noi e pusă prin jertfă mielului...de astă nu m-am îndoit nicio clipă
IMPRESII ŞI SIMŢĂMINTE DE LA CITITORI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349725_a_351054]
-
se trezi deodată pe pământ, fără aripi, într-un loc necunoscut. Începu să-l strige pe Dumnezeu, apoi pe alți îngerași, dar nimeni nu răspunse, taman așa cum nu răspundea nici el când nu-i convenea să fie deranjat din joacă. Obosind de atâta strigat, porni pe drumul mare, într-o direcție oarecare, la nimereală. Undeva tot trebuia să ajungă! Ar fi sperat să găsească o biserică, să se poată ruga Tatălui ceresc de iertare așa cum se cuvenea, dar în fața lui erau
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
ca în celelalte zile, Nu am prea reținut din ce-am făcut, A trecut oricum și nici nu vreau, Ca să-mi mai amintesc, decat, Că m-am gândit la tine. Joi aș fi vrut să uit de mine, Cât de obosit am fost, însă, Eu tot m-am gandit la tine. Vineri, a trecut la fel, cred și-s sigur, Ca iarăși, m-am gândit la tine. Ieri a fost sâmbătă, Din nou pe drum am fost, Cu multe treburi, ce
SĂPTĂMÂNA GÂNDURILOR MELE de COSTI POP în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349867_a_351196]
-
treilea mare oraș din această țară, după Budapesta și Debrețin. Aici am schimbat trenul după câteva ore, timp în care am vizitat și orașul, așa cum s-a întâmplat și la Budapesta. Am parcurs acest traseu cu plăcere, fără să ne obosim, căci de la Košice până la granița cu Ungaria erau doar 20 de kilometri. Am fost bucuros să vizitez cele două părți ale capitalei Ungariei, Buda și Pesta, unite printr-un pod care traversa Dunărea. Cădirea Parlamentului de pe malul Dunării m-a
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
ochii, lăsând pustii peșterile și ascunzătorile în care stăteau, sau luând în fugă ce se mai putea, dispăruseră care pe unde apucaseră fiindcă dacă erau prinși răstignirea îi aștepta la primul copac întâlnit în cale, fără ca cineva să se mai obosească să facă bârne de lemn. Acum însă, în ziua hotărâtă a morții sale, el, Baraba, scăpase pe treptele pretoriului datorită condamnării învățătorului Iisus. Dismas și Hestus nu aveau nici ei să mai scape. El însă, triumfase. Dar durerea din umăr
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Șuvoaie însetate, nebune dorințe, se zbat prin trupu-ți pictat în negru decor, buze flămânde nu vor să renunțe, când jertfe din beznă, te cheamă în cor. Haina-ți smulsă, obosită de noapte, îmbracă un suflet, care se îneacă, degete lungi te mângâie-n șoapte, patima beției în cuget îți joacă. Licoarea plăcerii se scaldă-n privire, ochii îți sticlesc și înghit adevărul, ce mâine te doare, văzând iar lumina, ca
UMBRA ȘI VICIUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349942_a_351271]
-
Dar roata vieții nu se-ntoarce, urci cât mai urci, apoi cobori, Iar Timpul, firul vieți-l toarce și. . .nu trăim de două ori!. Povara anilor și dorul, sigurătatea, te-au topit, Măicuța mea, rog Creatorul, când inima ți-a obosit, Să-ntoarcă iarăși înspre tine, puterea de-a zâmbi-n amurg, Acum când toamna iarăși vine și râuri de iubire curg!. Măicuța mea, rog Creatorul să te mai țină sănătoasă, Păstrându-mi nesecat izvorul de dragoste și dor de casă
ROG CREATORUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344465_a_345794]
-
ale bătrânului Valery, contribuind cu morga lor, ușor desuetă, la candoarea nobilă a spleenului vulpesc. Iată într-o „Epistolă” versul tern, scris cu rigiare, lipsit de artificii : „Într-o zi, mai degrabă-n amurg, Voi primi o vizită îmbrăcată murg : Obosindu-mă, o voi ruga să mă lase Dedicat somnolenței mele lemnoase. În odaia rămasă goală, Va fi doar tăcerea mea orizontală.” Are și ceva din ritmica barbiană care-i cenzurează poemul, dar și din balada populară. În balada „Cântec de
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele, stând tot mereu aplecat asupra secerii, dar cum nimeni nu venea să-l ajute, trebuia să termine singur întreaga suprafață de secerat și legat, pentru că în curând avea rândul la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Mircea cel Bătrân a dus aproape trei decenii lupte dure cu adversarii interni și externi pentru pacea și prestigiul Țării Românești. Ziua de 31 ianuarie 1418, atunci când a trecut la cele veșnice, nu a însemnat însă odihnă pentru trupul său obosit de la atâtea bătălii. Așa după cum am mai spus, în spiritul unei vechi tradiții, acest viteaz domnitor a dorit ca, după moarte, rămășițele lui pământești să i se odihnească în biserica mare de la Mănăstirea Cozia - ctitoria lui cea mai de seamă
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
Mircea cel Bătrân a dus aproape trei decenii lupte dure cu adversarii interni și externi pentru pacea și prestigiul Țării Românești. Ziua de 31 ianuarie 1418, atunci când a trecut la cele veșnice, nu a însemnat însă odihnă pentru trupul său obosit de la atâtea bătălii. Așa după cum am mai spus, în spiritul unei vechi tradiții, acest viteaz domnitor a dorit ca, după moarte, rămășițele lui pământești să i se odihnească în biserica mare de la Mănăstirea Cozia - ctitoria lui cea mai de seamă
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
pierdut În țara mea, călcată în picioare De cei ce avuția țării au vândut! Te rog, Doamne! Sunt plin de-atâtea întrebări Ce-mi risipesc somnul de noapte Născând doar neplăcute stări În loc de-ale iubirii șoapte. Sunt tracasat și obosit De circul bine pus în scenă De-aleșii noștri ce-au dosit Tot adevărul într-o ghenă. Sunt nevoit cu cap plecat S-ascult de legea lor meschină Să nu văd rodul cel secat Și-n loc de grâu s-
TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344509_a_345838]
-
era puternică. Trăgeam cu putere de lansetă și mulinam în același timp. Peștele se lăsa greu convins să vină liniștit spre mal. Am slăbit un pic frâna, ca el să-și ia fir și să se plimbe pe lac până obosește, în timp ce eu mulinam, iar el, aflat în opoziție totală cu mine, trăgând spre larg, spre stuful de pe celălalt mal, eu mai conciliant spre malul opus, ne-am luptat unul cu celălalt timp de vreo cincisprezece minute, până am ajuns la
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
precedentă fiindcă își amintea foarte vag câte ceva. Capul îl durea îngrozitor deoarece amestecul vinurilor amețitoare, al mâncărurile alese, fumul aromatele arse din abundență, balsamul de Gilead care fusese împrăștiat la discreție peste tot, dar mai ales petrecerea în sine, îl obosiseră în așa măsură încât tetrarhul era incapabil să-și mai aducă aminte ceva în afară de abundența sărbătorii. Apoi, încet, încet, îi reveni în minte o imagine a unui cap tăiat, așezat pe o tavă. Cel al lui Ioan Botezătorul. Era doar
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
bine intenționate sau a cântecelor acompaniate sau nu de instrumente. Și nu numai ei. Până și hiena hidoasă, gunoierul naturii, ascultă ciripitul păsărelelor și foșnetul pădurii în timpul siestei după o masă bună. Și-i priește! Milioane de oameni oropsiți vin obosiți de la muncă acasă și se înșeală singuri cu un pahar de „tărie” înainte de a se culca frânți. Dacă ar asculta muzică, indiferent de care deoarece toate melodiile nu sunt decât ecouri din îndepărtatul rai, și-ar liniști sufletul și ar
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]