2,880 matches
-
a fost ridicat de soldații Armatei Roșii și a fost obligat să devină medicul lor. Doctor Jivago a scăpat de această obligație, a vrut să se întoarcă la familia lui, dar aceasta plecase la Moscova. A reluat relațiile cu Lara, obsedată de trecutul ei cu Komarovski, și au trăit câțiva ani de dragoste pasională. În haosul generat de război și revoluție, cei doi s-au simțit amenințați (pretutindeni erau arestări) și în același timp, torturați de remușcări. A apărut, precum deus
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
condamnați, la 16 octombrie sentința prin spânzurătoare a fost executată. 2. "Cortina de fier" și nașterea "democrațiilor populare" După terminarea războiului, o "Cortină de fier" care separa două lumi cu vocație universală și care se excludeau reciproc cădea în Europa. Obsedată de nevoia refacerii atuurilor sale, URSS a intensificat acțiunile de impunere a puterii comuniste în țările în care Aliații îi oferiseră "influența". Metafora "Cortinei de fier" a lui Churchill, din discursul de la Fulton (SUA, 5 martie 1946)791, avea să
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
civilizator, care să-l zidească pe Cel Rău. Va veni o echipă din lumea economiei reale. Oameni care au dat performanță și care nu vor suporta la nesfârșit ca politicienii să le batjocorească Lucrarea. Nu vor veni din patriotism. Mă obseda acest gând și l-am întrebat pe un prosper om de afaceri de ce ei, cei mai dinamici din această națiune, nu-și impun voința pentru instaurarea ordinii. S-a uitat adânc la mine, cu o umbră de compasiune: „Nu, nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
despre "un excès du texte sur le réel", ci de un obiect simbol al unei estetici a eterogenității, pe care o regăsim și în modul în care sunt definite personajele din perspectivă socio-culturală, în dezacord cu aspirația proprie scriiturii flaubertiene "obsedată de utopia unui univers omogen"26. Capitolul consacrat polifoniei se preocupă de raporturile multiple dintre autor, personaje, voci anonime care apar în textul literar și reprezintă puncte de vedere diferite. Principala sursă a acestei problematici a fost, inițial, celebra carte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
se va solicita cooperarea co-enunțătorului (înțelegeți ce vreau să spun) sau când enunțătorul se va îndoi de cât de potrivite sunt propriile cuvinte (știu și eu, nu știu). Având în vedere că pe tot cuprinsul operei lui Pinget, enunțarea este obsedată de un gol pe care nimic nu-l poate umple, cuvântul pare incapabil să atingă o altă realitate în afara lui. Acest gol se manifestă de asemenea în sintaxă, având în vedere că lipsesc două complemente directe ("își închipuie că dvs
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
generis între mondialitate ("superlume" la Lyotard) și spiritul național inerent epocii moderne. "Universalismul presupune naționalul ca parte constitutivă, cu funcții proprii și rol dominant", ceea ce înseamnă că integrează "naționalismele", ca elemente de potențare a vieții colective 15. Într-o epocă obsedată de integrism, problema națiunii și respectiv a naționalismului se pune în chip legitim, antrenînd luări de poziție dintre cele mai spectaculoase. De un bun număr de ani, este chiar tema dominantă, la concurență poate cu tema "ieșirii din socialism", dacă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
un rol decisiv. Statele create pe acest temei, statele-națiuni, nu sînt nici ele realități efemere sau neglijabile. Unii analiști prevăd chiar o lungă fuziune a acestora cu capitalismul, fără ca statul respectiv să însemne hegemonie 46. Criticii apuseni ai fenomenului est-european, obsedați de ideea integrării, uită în fond că nici "nu poți fi european fără a aparține unei națiuni și istoriei reale ori fără sentimentul de reabilitare istorică a națiunii"47. Evenimentele din zona balcanică au semnalat, în ultimii ani, pericolul abolirii
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
decît pentru a obține un profit material, îi privesc cu groază pe țăranii mizeri ce rîvnesc și mai mult decît ei încă la pămînturile claselor privilegiate 179. Dar fiindcă dorința de a se substitui acestor clase în calitate de corp politic îi obsedează mai mult decît atracția de a stăpîni fermele, asemenea boiernașilor de țară, pentru ei se pune în primul rînd problema de a-i face pe reprezentanții Marii Terori din vara lui 1789 să se ocupe de reforma agrară cu totul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
războiul din Est, la care se adăugau și referirile explicite la Mișcarea Legionară, o temă tabu pentru România acelor vremuri. Alina Pavelescu arată că "portretul psihologic pe care Marin Preda i-l face mareșalului Antonescu este acela al unui justițiar obsedat de destinul țării sale și conștient că se sacrifica pentru binele națiunii". Intervențiile ulterioare, la sugestia cenzurii, nuanțarea unor accente, introducerea unui capitol referitor la lupta antifascistă, nu au diminuat succesul romanului. În opinia Alinei Pavelescu, în vreme ce succesul primei ediții
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
subordonare cu țara în cauză. Cu cât era mai sensibil echilibrul de putere din partid, cu atât creșteau șansele ca sovieticii să joace rolul de arbitru, fapt care făcea ca influența lor asupra țării în cauză să fie mai mare. Obsedați de menținerea imperiului, după moartea lui Stalin, având totuși precedentul iugoslav, sovieticii nu au intuit că regimurile comuniste vor intra într-o fază de adaptare la realitățile locale, cu scopul creării unei baze de putere mai largi decât în perioada
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a României anilor '30 decât ar fi găsit în imensa majoritate a lucrărilor de istorie sau în manualele universitare publicate în România anilor 1950-1970. Portretul psihologic pe care Marin Preda i-l face mareșalului Antonescu este acela al unui justițiar obsedat de destinul țării sale și conștient că se sacrifica pentru binele națiunii. După protestele sovietice față de prima ediție a romanului, urmate de unele reacții negative și în presa occidentală 55, la sugestia conducerii PCR, plecată de la Nicolae Ceaușescu personal 56
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
punct de vedere al ritmurilor clasice, antice, după vreo imagine luată din pastelurile de iarnă ale lui Alecsandri; "scutură-ți părul, unduiosul, de zână" sună eminescian, datorită rarului epitet "unduiosul", proprietate lirică a poetului care a scris versul ce-l obseda prin muzicalitatea lui pe Sadoveanu, "unduioasa apă sună". Poemul acesta reușește singur să impună lectorului un alt tip de lizibilitate (ca să facem uz conceptul lui Matei Călinescu din A citi, a reciti 5) decât cel specific literaturii post-proletcultiste și post-realist-socialiste
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-i sluji pe zei. Această antropologie pesimistă fusese deja formulată în Enuma elis. O regăsim în alte texte religioase importante. Dialogul între stăpân și sclav" pare produsul nihilismului agravat de o nevroză: stăpânul nu știe nici el ce vrea. E obsedat de zădărnicia oricărui efort uman: "Urcă-te pe movilele vechilor ruine - spune sclavul - și plimbă-te în jur: contemplă craniile oamenilor morți de demult și ale celor morți de curând: care este al răufăcătorului și care al celui ce face
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
anumit număr de sacrifianți. Dar ele au avut o rezonanță considerabilă grație imnurilor care le exaltau, grație, mai ales, interpretărilor pe care aceste imnuri le-au suscitat. Revelarea unei existențe plenare și beatifice, în comuniune cu zeii, a continuat să obsedeze spiritualitatea indiană multă vreme după dispariția băuturii originare. S-a căutat deci să se atingă o astfel de existență prin alte mijloace: asceza ori excesele orgiastice, meditația, tehnicile Yoga, devoțiunea mistică. După cum vom vedea (§ 79), India arhaică a cunoscut mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a face din Eleusis un simbol al religiozității păgâne. Incendiul sanctuarului și suprimarea Misterelor marchează sfârșitul "oficial" al păgânismului 12. Acest lucru, însă, nu implică deloc dispariția păgânismului, ci numai ocultarea sa. Cât despre "secretul" de la Eleusis, el continuă să obsedeze imaginația cercetătorilor. 11 Cf., de exemplu, Galien, De usu partium, VII, 14; Plotin, Enneade, VI, 9. 11 etc. 12 Vezi partea a Il-a a lucrării. Capitolul XIII ZARATHUSTRA și RELIGIA IRANIANĂ 100. Enigmele Studiul religiei iraniene abundă în surprize
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o, înțeleptule?" (18). El nu uită să-1 întrebe pe Domnul despre pedeapsa imediată a "celui ce nu dă plată cui a meritat", căci el știe de pe acum pedeapsa "care îl așteaptă la sfârșit" (19). Pedepsirea răilor, răsplătirea celor virtuoși îl obsedează pe Zarathustra. Într-un alt imn, el întreabă "ce pedeapsă primește acela care dă împărăția (khshathra, "puterea") celui răufăcător" (Y., 31: 15). Altundeva, el exclamă: Când voi afla puterea ta, o, înțeleptule (Mazda) cu Dreptatea (Arta}, asupra celor care mă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
integrarea sa într-o sintagme de tipul realismului socialist. Geo Dumitrescu se orientează spre o poezie a banalului oarecum în spirit călinescian (criticul care propunea boul și măgarul ca fiind cele mai poetice animale). Literatura contemporană va fi și ea obsedată de căutarea poeticului în banal. Toate încercările de teoretizare a postmodernismului (concept controversat, dar încă destul de în vogă), realizate la noi, au adus în discuție ca trăsătură definitorie a acestuia baia de prozaism sau de prozaisme în care este cufundat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mine un vals provincial./ De la fereastra ninsă, cu finele perdele,/ Mă duc [cu regret, umilit, ca un exclus n. m.] pe străzi de gheață cu spuza lor de stele” 14). într-un poem tîrziu, amintirea unui „incident la bal” îl obsedează ca o ratare: „Ții minte?/ Orchestra frigea/ în bizare prevestiri,/ Balul.../ Cum am plecat de-acolo,/ Nu știu,-/ Sau tu că ai fi rămas/ în vacarmul monstru./ Noaptea/ Acea noapte.../ Ca din veacuri/ Sinistre...”15) însă poemul care ni-l
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în primul poem, cuprinși de delir, în al doilea. Suferința lor nu e numită, se deduce însă de fiecare dată din inadecvarea cu care reacționează: rămîn în „grădină” pînă tîrziu, deși noaptea de septembrie e „rece și pustie” („Fanfară”) sau, obsedați erotic, gîndesc, în catedrală, la „o noapte de orgie” „pe canapeaua din altar”. „Fanfară” se aseamănă, cel puțin sub un aspect, cu „Nervi de toamnă”: în ambele amanții ignoră rigorile naturii. Ceea ce diferă e situația autorului, mai rea decît în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poate-n sus,/ Te-mping spre beznele profunde,/ De bronz, sub care doarme dus/ Alt Nepătruns, alt Presupus”. După „frigul de toamnă”, variat (cu „ploaie de gheață”, „liniștit” sau cu „aer tare”), vine, „ca o veste” (rea) cel de iarnă. Obsedat de felul cum arată, Bacovia urăște frigul pentru că, adesea, el îl învinețește, îl urîțește: „Un frig violet [adică matinal - n. m.], și fața e creață” („Plumb de iarnă”). Omul înfrigurat e mai mic, îngrămădit, stîngaci, nu o dată caraghios. Frigul e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
pasiunile amoroase le ocupă în viață francezilor. Marea tema a literaturii franceze este adulterul. Pentru secolul al XIX-lea, acesta este un fenomen de epocă, ce ține de moravurile la modă. "Fascinația adulterului", pentru a relua formulă lui Alain Corbin, obsedează întreg secolul 227. Michèle Sarde denumește adulterul mal français, boala franceză. Mary Donaldson-Evans consideră [p.125] că ceea ce deosebește adulterul Emmei Bovary, de tip provincial, îndreptat spre consumarea unor formule românești, de adulterul parizian este că ultimul urmărește un beneficiu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
J'aime beaucoup Paris, moi" [Maupassant, Notre cœur, p.140]. Amanții din La Сurée, Renée și Maxime, parizieni până în măduva oaselor 259, nu agreează călătoriile, preferând decorul serei celui natural. Este sugestiv că doamna Grandjean, devenind tot mai Pariziana, este obsedată mai mult de separarea să de Paris și de amantul ei decât de sănătatea fiicei sale260. Astfel, Parisul și străinătatea, Parisul și provincia simbolizează pentru Pariziana acum două universuri diferite, cu avantaje și dezavantaje de ordin diferit. Scenă la hipodrom
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Faza de revoltă, în care inacceptarea condiției sale existențiale de diabetic ia accente de protest relațional; pacientul, care se simte foarte frustrat din cauza diabetului, se dedublează simțind ostilitate față de medic sau de personalul medical, dar și față de membrii familiei. Este obsedat de ideea „De ce tocmai eu am făcut diabetul zaharat?”, desigur că numai ceilalți sunt de vină. Aceste sentimente, de frustrare și de revoltă se manifestă în plan comportamental prin tendința de a critica frecvent personalul medical și eventual, chiar prin
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
cotidiană și de a-l integra în toate activitățile profesionale, familiale și sociale. Diabeticul recunoaște că diabetul zaharat implică constrângeri, limitări, cât și riscul de apariție al complicațiilor cronice, daca va continua să fie necompliant, dar fără să mai fie obsedat de acestea. Pacientul devine conștient, activ, realist și se implică activ în luarea de atitudine față de cei care nu-și mențin un bun control metabolic. Putem observa, la cei ce au ajuns în acestă ultimă fază, că apare „un indicator
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]