9,574 matches
-
poate sper În visele frumoase sau limpezimi de cer Sunt lan aprins de maci sau foșnetul de frunze, Am flori de tei în plete și-al lor nectar pe buze? Sunt barca în derivă sau vasul împânzit Plutind în albăstrimea oceanului dorit În care își dau mâna în prospețimi de alge Lumina și iubirea ’nălțate pe catarge? Sunt întrebări o mie ce-mi macină ființa Simt cum se-aprinde-n mine o flacără, dorința De-a desluși mistere ce tainic mă-mpresoară: Sunt
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Reportaj > GOLDEN GATE ȘI COYOȚII OCEANULUI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 178 din 27 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Apropiindu-ne de Golden Gate inima a început să bată cu puterea unui metronom stricat, emoția îmi pulsa nu doar în vinele jugularei gâtâindu-mă
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
spre...Pod! Panorama grandioasei construcții peste ape se poate vedea doar dinspre înălțimile laterale ale promontoriilor de nord și de sud, luăm în piept rafalele de vânt uscat ce bate cu cerbicie, ziua este luminoasă și totuși calmă iar curenții oceanului și ai golfului se “înghiforeazâ” vâlvoi exact deasupra podului, parcă amenințându-ne cu învăluirea, ne ținem aproape de barele de susținere dinspre trotuarul ce dă spre golf și developez pe retină “Alcatraz”-ul, “linșat” de o peliculă albicioasă de ceață amestecată
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
spre golf și developez pe retină “Alcatraz”-ul, “linșat” de o peliculă albicioasă de ceață amestecată cu vârtejul stropilor multicolori, “stratigrafiați” astfel de cerul coborât până aproape de pilonii magnificei construcții și firește ai țărmului insulei. În stânga, azuriul crud al nemărginirii oceanului pare pătat de neastâmpărul perpetuu al vântoaselor marine și tușează cu o cromatică in degrade întregul peisaj, estompând îngrijorător acuratețea privirii, iar eu lăcrimez și încerc să-mi repotrivesc fixarea elementelor din decor la locul cuvenit, sperând într-o memorizare
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
ceva mai groase decât am fost noi “inspirați”. Zeci și sute de ambarcațiuni mici sau medii, de toate culorile și de toate formele (și categoriile) brăzdau apele nițel îmblânzite ale golfului, sunt puține care cutează să iasă pe sub pod la ocean unde curenții ar pune serioase probleme de navigație și stabilitate, chiar și pe un timp aparent liniștit ca acesta. Cele mai multe sunt cu pânze, iole și catamarane dar și cu motor, câteva iahturi de lux ale căror sirene asurzitoare spintecă văzduhul
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
de maximă securitate San Quentin. Golful San Francisco este negreșit o mare interioară, precum lacul Ontario de pe coasta răsăriteană, având același statut navigant, însă vântoasele celui din urmă nu intereacționează nici pe departe cu curenții oceanici greu de stăpânit ai oceanului, în pofida hulei cumplite pe care am văzut-o iscată în toamna târzie a anului două mii, în drum spre Toronto. Venind spre Frisco zărim downtown-ul cocoțat pe dealuri, pante abrupte, culmi mai acătării și el crucificat în azurul încețoșat, scămoșat ce
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
pe care am văzut-o iscată în toamna târzie a anului două mii, în drum spre Toronto. Venind spre Frisco zărim downtown-ul cocoțat pe dealuri, pante abrupte, culmi mai acătării și el crucificat în azurul încețoșat, scămoșat ce “inundă” orașul dinspre ocean și din care țâșnesc birourile și sediile firmelor și concernelor cu profil financiar-bancar, tehnologic, industrial, etc. Mașina rulează aparent monoton, vântul în rafale încearcă îndemânarea lui Darrell, viitorul nostru ginere, mai ales la traversarea podului, coloana sutelor de mașini aliniază
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
îndragite procedând la o împărțire sui-generis a locației, laolaltă cu vitejii eroi ai lumii necuvântătoarelor ce i-au însoțit pe vremuri - printre acestea o excepție, calul generalului Pershing, vestit veteran al războiului din epoca Lincoln. Cu toate că zăresc orizontul nemărginit al oceanului, inima mi se strânge și simt furnicături în picioare prefațându-mi inimaginabila întâlnire cu “marea cea mare” a lumii, cu îndoiala nelămurită că atât de simplu se va petrece totul. Îmi distrage atenția câteva clipe Cliff House, locul unde se
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
parte focilor, cu mustățile lor abundente și mai lungi, că-ți vine să zici ca la oameni, de n-o fi cumva un hermafrodit amfibiu, corcitură acvatică aproape înfricoșătoare de nu s-ar întâmpla să existe pe un țărm la ocean, îngrijite și privite de oameni !... Trăiesc și în libertate absolută, în colonii nu prea numeroase, având o organizare abia decelabilă într-o turmă care aparent este alandala - cum am să văd doi ani mai târziu, undeva dincolo de Santa Cruz, ceva
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
San Francisco, câteva zile mai târziu, când vom naviga deja cu o mică ambarcațiune de agrement în jurul și apoi atăt de aproape de insula celebră a și mai celebrului Al Capone, din Alcatraz-ul tinereților sale penitenciare... De fapt întregul spațiu limitrof oceanului, inclusiv platforma continentală pe care fiecare țară și-o stabilește în conformitate cu reglementările internaționale în domeniu delimitând-o între 30 și 60 de mile de țărm - constituind zona așa numitelor ape maritime ale statului sau ape maritime riverane, în cadrul cărora statul
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
Bay National Marine Sanctuary, fantastică biosferă a Pacificului Occidental, cu o varietate de specii exhaustivă, cu o seismosferă și vulcanosferă inedite și primejdioase în cel mai înalt grad (vezi, pentru similitudini “Cercul de foc al Pacificului”, de pe celălalt mal al oceanului) și pe care n-am reușit să le admir decât de la distanță, sub forma unor insule și stânci răsfirate în apropiere de țărm și a unor vase în larg ce scrutau probabil obiectul lor de cercetare, neîndoielnic cu o aparatură
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
admir decât de la distanță, sub forma unor insule și stânci răsfirate în apropiere de țărm și a unor vase în larg ce scrutau probabil obiectul lor de cercetare, neîndoielnic cu o aparatură adecvată, sofisticată. Referință Bibliografică: Golden Gate și coyoții oceanului / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 178, Anul I, 27 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
știu. Desire simțea că pălește sub privirile scrutătoare ale tatălui său, care o cunoștea atât de bine și simțea că trebuia, să preia imediat controlul situației. Se simțea copleșită de emoțiile contradictorii ce se agitau înlăuntrul său, precum valurile unui ocean agitat de furtună. -Tată, cred că ai dreptate. E vorba tocmai de surpriza de care vă vorbeam. În aceste zile cât voi ați lipsit, am avut timp de reflecții și am luat o decizie în ce privește viața mea de aci încolo
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
text scris în 1925 și publicat în revista Integral. Filmările la Berlin: Die Sinfonie der Grisstadt se încheiaseră la finele lui 1927, iar în primele luni ale lui 1928 pelicula circula deja în copie atât în Europa, cât și peste ocean, în America. Este totuși surprinzătoare promptitudinea cu care cinematografele bucureștene centrale preiau și difuzează filmul, o operă documentara în ultimă instanță, chiar dacă poetică și uneori suprasaturat metaforica, în care dinamismul urban industrial al marii capitale nemțești este ponderat numai de
EDIŢIA A III-A de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368575_a_369904]
-
cu păcătoși care arată cu degetul și chiar aruncă cu pietre în cel fără de vină. Parcurgând cartea, de la un capăt la altul, aș putea spune că imaginea lumii de astăzi în viziunea autoarei poate fi conturată lapidar astfel - înotăm în oceanul lumii deșarte. Prin firea sa umană, își îngăduie să oscileze, nu în credință, ci în felul de a vedea ieșirea din necredință. În atare situație, consideră că este o utopie să mai avem vreo speranță, iar singura cale de a
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
toată proza ei. Nu dorește doar să ne descrie cele văzute și trăite, vrea să rămânem și noi, cititorii, cu ceva concret din lectură, căci, luându-ne de mână, ne plimbă cu ea și ne împregnează sufletele cu ROGVAIV-ul Oceanului, al cerului, al florei și faunei descoperit, al civilizației maori și kiwiote ce i se dezvăluie în cale. Dovedind o sete grozavă de A ȘTI ne spune și nouă tot ce a citit și aflat, documentându-se temeinic în multe
ELENA CIUBOTARU: „ODĂ PRIETENIEI – JURNAL DE CĂLĂTORIE ÎN NOUA ZEELANDĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368585_a_369914]
-
nu este viuși-ar exista o Lege ce m-ar iubi nebunăeu aș voi în lume America să fiu[2]Și primul gest pe care l-aș face-n dimineața nașterii mele stranii ar fi să mă dezbracpe scena nesfârșită-a Oceanului Atlanticeu aș juca-n picioare sublimul nostru veac[3] Când aș cădea pe țărmuri de-atâta obosealăaș mai voi în lume să-mi fie-o sile-adâncăde cărnurile mele vărsate peste țărmurila care viermii lumii se-ndeasă și mănâncă[4] Și mi-
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
scris; Bântuiește Primăvara prin alcovuri cu secrete, Noi visăm la ce n-am fost, sus, în Raiul ce-am dezis. Sentimente stau de strajă pe a Dragostei redute Lacrimile convertite curg în râuri de cristal. Navigăm cu dor absurd în ocean de minți pierdute Fiindcă ușa-i obsolită, zburăm razna prin Portal... Spiritul pierdut în tine se aprinde ca o torță Înmuiată-n păcuri rare, importate din abis. Dublă flacără se-nalță din delir, nucleară forță... Dar degeaba arde veșnic...când
CÂND NU EȘTI ÎN PARADIS de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368613_a_369942]
-
în septembrie voi pleca singur și voi putea finaliza aranjamentul cu prințesa, cu care mi-ar surâde să traversez Atlanticul. - N-ai rău de mare ? o întreb, continuându-mi gândul. - Nu, am mai fost pe mare. Presupun că și pe ocean este la fel ! - În linii mari, da. - Este adevărat că până acolo nu prea ai unde să arunci ancora ? - Se pare că există câteva insule, dar nu sunt sigur. - Și dacă se întâmplă o catastrofă, te mănâncă rechinii ? - Drept să
DRUMUL APELOR, 51 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368624_a_369953]
-
ar vrea să-mi smulgă inima și s-o învețe să mintă că n-a cucerit niciun război tu domnule cu privirea ucigătoare te joci cu fantomele nu vezi că nava pe care am dormit șase secole a pornit pe ocean are lanțuri cât toți încarcerații istoriei și anotimpuri otrăvite fumegă în spinii unei eclipse de ce mai arunci flăcări oricum o s-o înghită furtuna spală-te pe mâini și strigă victorie dar dă-te din fața mea și lasă-mi pădurile să
PENTRU O RUGĂCIUNE CĂZUTĂ DIN PALME de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363689_a_365018]
-
a investi istoria acestor cântece care este parfumul lor; a acuarela substanța cântecelor Stelei Enache înseamnă a întrezări în oglinda repertoriului ei pastelurile fulgurațiior poeticii muzicale românești; a asculta cântecele Stelei Enache înseamnă a apropia urechea sufletului de deplasamentul unui ocean care își închide vuietul într-o scoică și comorile din adânc, în perle. Cântecele Stelei Enache sunt alternative între modalitățile de condensare în superbitate a vocii dăruite artistului să edifice muzicii obeliscul propriu, sunător liric, sensibil, ca un clopoțel de
STELA ENACHE. VOCEA, CA O LIRĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363678_a_365007]
-
zare, Păsările migratoare Punte fac pe largul zării. Nimeni nu mai e-n livadă, Aburește-n câmp ogorul, Bobul mic sub glii trudește Să-și ridice capușorul. Râul noaptea-i plin de stele Ziua, pare de mărgean Și grăbind către ocean Poartă gândurile mele. Scuturate flori de măr Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștie mireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna, Printre gureșii copii. În cuptoare pâinea crește, Se rumenesc
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364631_a_365960]
-
de bine, asperitățile străinătății în sânul căreia fiecare și-a căutat o ipotetică uneori, o adeverită alteori, renaștere! Mulți români au imigrat prin Europa, aici aproape sunt ca acasă azi, alții în America, atât de mulți încât pe continentul de peste ocean s-au sudat numeroase comunități românești, alții în Asia și pretutindeni. Nimic nou în aceasta, nimic din ceea ce ar ivi mirarea, dar faptul are în sine, în ce îi privește pe românii cumsecade, o particularitate singură: unitatea deplină, până la contopire
DANIELA UCHIYAMA. CALEA ARMONIEI, DINCOLO DE GRANIŢE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364713_a_366042]
-
răspuns că nu știu să schiez. Tu ai completat atunci: "Eu știu și am să te învăț și pe tine!" Okay! Zis și făcut, iau schiuri și urcăm încrezători pe munte cu telescaunul. Priveliște minunată, brazi înalți ajungând până la noi, oceanul alb... însă, tu stiiai deja că n-am să-mi lipsesc priverea de slendorile tale, de Frumusețea ta înțepătoare în inima mea. Mai încercai tu să-mi arăți ceva, mă și uităm acolo, dar rapid schimbăm privirea către tine, pentru că
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
performant al acestei antologii. La numai 13 ani, poeta din Suceava, pe care am premiat-o la un concurs național, întoarce deja cuvintele cu dexteritate, după cum bate vântul în pânzele sufletului ei neprihănit și cu mari șanse de a străbatele oceanele literaturii dintotdeauna: “navighez în furtuni/cu singurătatea/tristețea/nu știu cui/lângă mine/Dumnezeu m-a ales!”. (“Alegerea îi aparține”, pag. 118). Călin Derzelea pare a rătăci nedecis într-un labirint lacustru în care titlul poeziilor e mai convingător prin intenție decât
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]