2,372 matches
-
și blânzi intra-vor în bisericile vechi cu porțile deschise - uitîndu-se mirați în jur. Plugurile înseși sunt niște întraripate picate din spațiul extra-cosmic, de care se cuvine să te apropii cîntînd: Pe dealuri, unde te-ntorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, pluguri, nenumărate pluguri: mari paseri negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii trebuie să te apropii de ele cântând. În Lauda Somnului Blaga cade într-o nostalgie de eden, într-o lâncezeală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
toată nici un cântec. Interesanți sunt I. O. Suceveanu pentru poezii cu ziceri "ca prin țara Ouașului", C. Argintaru și moțul V. Copilu-Cheatră pentru dialectalismele lor. Ion Th. Ilea dă "semnal" "gloatei" în maniera Cotruș, George A. Petre cântă ereditatea țărănească, ogorul, credința. Gherghi-nescu-Vania produce o lirică din speța poeziei senine, Matei Alexandrescu explorează și el fondul ancestral, Petru Stati clasicizează în versiuni și în poezii originale. De reținut o întreagă pleiadă de "poeți tineri", dîndu-se înșiși ca atare. Ștefan Baciu slăvește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e casă / împrejmuită / de ogor. / Pe blidarul din tindă / se uită în oglindă / rotunjitul ulcior. / Toate stau la locul lor.// Morții în pământ / gândul în cuvânt. // Strânsă într-o silabă / bocește o babă. Țipă o cucuvaie / lae, lae, lae.” Cele trei plachete de versuri apărute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
încet și care araseră foarte puțin. Atunci, le-a reproșat spunând că el putea să facă același lucru într-o secundă. Boii i-au cerut ajutorul. După ce i-a fost pus jugul, a început să are cu putere până la jumătatea ogorului, dar, odată ajuns aici, obosind, a început să respire cu greutate. Uitându-se în jur, a spus: „Cum, încă nu am terminat?”. Boii bătrâni i-au răspuns că nu, luându-l în râs. Taurul le-a mărturisit că nu mai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de sus, dau locului un vuet depărtat de apeă Am În față planul economic al R.P.R. și mă gândesc la uriașele sarcini ce le avem de Îndeplinit noi, mânuitorii condeiului pentru a da celor ce muncesc În uzine și pe ogoare o artă Înălțătoare ca o fluturare de steaguri. Eroul meu, Costan Cimpoeșu, călit În lupta cu viața, de mic copil, dus În războiul fascist, rănit, nedreptățit de majuri și ofițeri, sărăcit de către vecinul chiabur Darie - eroul meu Costan, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și aduce mereu de mâncare pentru tatăl său, mecanic Încercat, pe o locomotivă neagră și mare” (A.E. BACONSKY. - În gara Huedin Între linii În: Flacăra II, nr. 40 (92), 8 oct. 1949) * „Nu e departe vremea când munceam pe-ogor străin slugă la chiabur ori la boierul hain am fost de toate, tăietor de lemne și păzitor de vaci și-am Înjurat domnii trimițându-i la o mie de draci. (Ă). Dar vremea s-a Întors cum s-ar Întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
disponibilitate a inspirației, cu o lejeritate stilistică și mai extinsă, grijulii În a fi pe gustul „poporului”, poeții scriu necontenit, În funcție de priorități: Întâi despre ce se cere, apoi despre ce se cuvine. Se cere, deci, să fie cântate partidul, planul, ogorul, canalul, furnalul, omul nou, ș.c.l. și „cântat” chiaburul, ațâțătorii, imperialiștii, dușmanii, ș.a. Se cuvine, apoi, ca În ianuarie și iunie să fie coborâtă, În toate gazetele, steaua redimensionată a lui Eminescu, iar poeții vremii să-l cânte după
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dintr-o scântee focul cunoștințelor limpezi». O banalizare a lozincii, În poezie, bagatelizează efortul creator al clasei muncitoare, cuceririle proletariatului, clocotul vieții noi, socialiste. Și În același timp Îngreunează mult munca poetică a noului cântăreț - poetul din uzină și de pe ogor care caută În versurile confraților săi, o pildă, un Îndemn. Acest Îndemn el nu-l poate găsi Într-o poezie lozincardă și lipsită de originalitate. Dimpotrivă, condeiele care se ridică astăzi din beznele exploatării de ieri, dau deseori pilda unei
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Apele de Aurel Mihai, distinsă cu premiul III, arată niște chiaburi - Dolmanii - care fac o spărtură Într-un dig, provocând inundațiaă (Ă). unul din aspectele transformării socialiste a agriculturii Își găsește o oglindire reușită În poemul Se prind În brațe ogoarele, de P. Anghel: „Un I.A.R.-22 a adus pluguri târâș, Nașul se zguduie, privește chiorâș Glia duduie Nașul suduie (Ă) Partidul ne arată roada pusă În lanțuri.” (Ă). 73. Mihai Novicov. - Forțe noi În literatură. În : Flacăra, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să-i reproșăm unele omisiuni, care provin din caracterul incomplet al prezentării faptelor. Astfel, legătura tractoriștilor cu oamenii din sat este insuficient prezentată. Și legătura cu localnicii lipsește. Nu este de Închipuit că o echipă de tractoriști pornește să are ogoarele fără să ia contact cu organizația de partid, fără să treacă În revistă aspectele specifice muncii În regiune”. * Pompiliu ANDRONESCU-CARAIOAN17: „Apariția nuvelei Vânătoare de lupi În paginile revistei Viața românească (an. II, nr. 7-8, iulie-august 1949) a stârnit În critica
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În trăsăturile ei caracteristice, să se oprească asupra unei teme precise, să Închege o acțiune propriu zisă, așa cum cere orice roman. Vrând să scoată În relief aspectul dominant al epocii respective, exploatarea mârșavă căreia erau supuse massele de truditori ai ogorului, scriitoarea lasă În umbră ceea ce era mai puțin vizibil atunci, ceea ce constituia Însă germenul dezvoltării viitoare, anume afirmarea crescândă a clasei muncitoare ca forță conducătoare În luptă pentru Înlăturarea exploatării și, odată cu aceasta, În general, sporirea Încrederii celor asupriți Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aceasta, poemul lui Dan Deșliu Lazăr de la Rusca, unde eroul - activist de partid - visează mereu ziua de mâine În care exploatarea va fi complet desființată: «Lazăr cântă-n glas de strună calea nouă, viața bună: soare-n suflet, și-n ogoare arăminii truditoare, celor harnici fericire și chiaburilor pieire». Asupra proceselor sufletești pe care le trăiește omul nou s-au oprit câțiva dintre poeții noștri. Printre cele mai reușite poeme de acest fel vom nota Tovarășul Matei a primit Ordinul Muncii
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Lemnaru, Mira Iosif, Popp Ferenc, A. Radu, Mircea Zaciu, Dumitru Bărbulescu, Liviu Lenciu, Alecu Ivan-Ghilia, Costachi Anton, Ion Hilă Luca etc; etc; Majoritatea acestora sunt tineri ieșiți din rândurile clasei muncitoare din fabrici și uzine, din școli și institute, de pe ogoare, din clocotul vieții noastre noi. (Ă). Rapoartele, dezbaterile și seminariile, care au avut loc În cadrul consfătuirii, au ridicat și o serie de probleme, strâns legate de viața literară propriu-zisă. (Ă). S-a constatat astfel, că Îndrumarea ideologică pe care au
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și Stalin (Ă) roagă pe creatori să vină În mijlocul lor (Ă) propunându-le câteva teme concrete: «am vrea să aflăm din cărți, cât mai multe din viața de luptă și muncă a tovarășilor care lucrează În mine, fabrici, laboratoare, pe ogoare; am vrea să citim povestiri despre bogățiile țării noastre, povestind, eroii iubiți ai poporului muncitor». Înainte de 1 iunie apar două cărți, una În proză, scrisă de Gica Iuteș, alta În versuri de Nina Cassian. Despre volumul de povestiri scrie nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
au trecut doi ani până când s-a spart amarul Frații noștri din Zăbrani șters-au dintre ei hotarul. Cine vrea un căpătâi, să semneze ici hârtia». A semnat Andrei Întâi Iar În urma Iui Măria. Și gospodăria lor - una peste tot ogorul - A pornit de-atunci cu spor Să-și prășească viitorul. Azi e nuntă. Zori de zi Au venit să-i Împreune Flutură basmale și cântă viorile În strune. (Ă). Chiotul s-a stins târziu, noaptea a venit cu pace. și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
O asemenea orientare a călăuzit - mai mult sau mai puțin conștient - pe unii poeți, atunci când au Început să se refere În multe poezii, mai degrabă la plimbările lor În realitate și la ceea ce sugerează aceste plimbări (Victor Felea În poezia Ogorul, Ion Motoarcă În poezia Marele grădinar, Ion Brad - În parte - În ciclul Lumină peste Țara Oașului etc). Dar - ceea ce este mai grav - i-a Îndemnat uneori să sublinieze ostentativ importanța propriei lor persoane, uitând tema propriu-zisă, așa cum s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o serie de confuzii ideologice, evidente mai ales În poeziile Spunea odată Heine și Nu, nicidodată. (Ă). Ați văzut vreodată cum cercetează agronomul spicul care a dat În pârg? L-ați văzut alături de el pe țăranul zilelor noastre stăpân al ogorului său? Dacă nu-i grăuntele plin și dacă spicul e atins de vreo boală, ați văzut cum chipul agronomului și al țăranului se Întunecă și se Încordează, În căutarea cauzelor care au dus la rele? (Ă). Așa e critica pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e atins de vreo boală, ați văzut cum chipul agronomului și al țăranului se Întunecă și se Încordează, În căutarea cauzelor care au dus la rele? (Ă). Așa e critica pe care partidul și poporul ne-o face atunci când pe ogorul artei apare un rod atacat de cine știe ce boală: o critică severă și plină de grijă. Căci nu-i cu nimic mai puțin important decât hrana trupului, hrana pe care o dăm minții și sufletului poporului nostru. Ea trebuie să dea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ei „dogorește aprins” lumina celui mai Înalt ideal de perfecționare a existenței umane - idealul comunismului. La flacăra acestui ideal, În noaptea marii răfuieli cu exploatatorii moșieri și chiaburi visează, mângâindu-și pruncul, Mitrea Cocor. Visează și vede clar În viitor ogoarele, fărâmițate de până atunci, unite - prin Înțelegerea țăranilor - În mari tarlale, Întocmai celor din colhozurile sovietice. Cu același ideal În fața, Lazăr de la Rusca strigă ucigașilor săi credința sa nestrămutată În victorie. Deși răpus, el biruie prin forța credinței sale. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din senin de Asztalos Istvan - prima lucrare care atacă problema naționalistă și o rezolvă În spiritul Învățăturii marxist-leniniste, Cu ghearele și cu dinții (Kovacs Gyorgy), Grâu Înfrățit și Trandafir de la Moldova (Ion Istrati), Temelia (Eusebiu Camilar), Pâine albă (Dumitru Mircea), Ogoare noi (Aurel Mihale), Nepoții lui Horea (Petru Vintilă), Bărăgan, 3 vol. (V.Em.Galan), Setea (Titus Popovici), numeroasele nuvele și povestiri ale lui Suto Andras -circa 20 de volume (Pornesc oamenii, Opinca nouă, Cireșe tomnatice, Nuvele alese), nuvelele lui Marin
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
etapele definitorii ale literaturii române de după 1950 până la schimbarea regimului, transformările paradigmelor și ale punctelor de interes propagandistic. O primă serie de scrieri, incluzând nuvele și povestiri - Vin apele (1950), În pragul primăverii (1952), Scrisoarea (1952), Judecata (1952) -, apoi romane - Ogoare noi (1953), Floarea vieții (1954), devenit, în variantă revizuită, Destin (1960) -, sunt concepute în limitele stricte ale șabloanelor ideologice, aplicate conștiincios, în detrimentul oricărei posibilități de manifestare a originalității: săteni eliberați de „exploatatori” își găsesc pământurile inundate și recoltele distruse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
ficțiunii, se încearcă acreditarea uneia dintre interpretările date evenimentelor care au provocat schimbarea regimului politic în România: conspirația unor puteri străine, disimulată ca revoluție. SCRIERI: Vin apele, București, 1950; În pragul primăverii, București, 1952; Judecata, București, 1952; Scrisoarea, București, 1952; Ogoare noi, București, 1953; Floarea vieții, București, 1954; ed. (Destin), București, 1960; Ultimul asalt, București, 1955; Batalionul doi, București, 1957; Nopți înfrigurate, București, 1957; Fuga, București, 1963; Hotărârea, București, 1964; Podul de aur, București, 1964; Cronică de război, I-III, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
care se păstrase, firește, mai vie la clasa boierească și care poate e factorul cel mai important al apariției atitudinii critice, în orice caz tot atât de important ca și primul: lipsa unei clase revoluționare. " Multă știință au fost odată semănată în ogorul 1 T. Maiorescu, Critice, III, p. 74. ăContra școalei Barnuțiu, 1868.î 2 Vezi Alecsandri, Proză, p. 597. ăConstantin Negruzzi. Introducere la scrierile lui. Ediția: V. Alecsandri, Opere complete, III, Proză, Buc., Socec, 1876.î românesc - zice Russo - ...Multă carte
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
formă, dădea naștere la ridicol, și acest ridicol, Negruzzi și Alecsandri, Caragiale ai vremii lor, l-au observat și l-au redat în opere dramatice. L-au redat fără artă, pentru că nu aveau talent deosebit și pentru că ei erau desțelinătorii ogorului literar și aveau de luptat cu toate greutățile, neavând nimica moștenit. Cu vremea, civilizația s-a prins bine, cel puțin din punctul de vedere al formei, în clasele superioare, și ridicolul superficial a dispărut: azi în clasele de sus nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cuvântul în țarinele sufletești ale ascultătorilor. Cuvântul vostru să fie așa ca prin har (Coloseni 4, 6), cu bunătate dumnezeiască, spre a da har celor ce ascultă cu credință. Numind apoi pe învățători plugari, iar pe cei învățați de ei, ogor, îi arată foarte înțelepțește pe cei dintâi ca arători și semănători ai cuvântului dumnezeiesc, iar pe ceilalți ca pământ îngrășat, semănat cu virtuți și aducător de roadă multă și bogată. Căci slujba sfântă (ierurghisirea) cu adevărat nu este numai lucrarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]