2,453 matches
-
insistat ei. „Am”, le-a zis el, și a tras de sub pat o ladă mare, în care, deși au răscolit-o, cei doi n-au găsit nimic suspect. Înainte de această întîmplare, l-a mai „vizitat” un „domn”. A intrat în ogradă, și-a vîrît mîinile în buzunare, a privit în jur, cam nedumerit, și a înaintat spre ușă. I a ieșit în întîmpinare Garafira, nevastă-sa. „Aici stă Anani Mihăescu?”, a întrebat-o străinul. „Cu cine avem onoarea?”, a vrut să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
revine nu din calendar, ci din gesturi, întîmplări, priveliști. Uneori pînă și modificările de intensitate a luminii mi-i evocă. Azi dimineață, de pildă, lumina a izbucnit atît de puternic, încît mi-am adus aminte de vacanțele de la Udești, de ograda în care atunci erau și mama și tata. Oriunde aș fi, ograda asta e cadrul statornic al amintirilor și viselor mele. În urmă cu două săptămîni, la parastasul de 40 de zile, ceea ce m-a izbit cînd am revăzut-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
modificările de intensitate a luminii mi-i evocă. Azi dimineață, de pildă, lumina a izbucnit atît de puternic, încît mi-am adus aminte de vacanțele de la Udești, de ograda în care atunci erau și mama și tata. Oriunde aș fi, ograda asta e cadrul statornic al amintirilor și viselor mele. În urmă cu două săptămîni, la parastasul de 40 de zile, ceea ce m-a izbit cînd am revăzut-o a fost faptul că pe cărarea pe care altădată treceam cu părinții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
place cum arată Costică: e palid și e tras la față»”. Apoi - îmi relatează ea mai departe - într-o altă zi, mătușa Gința, vecina părinților noștri, i-a povestit că i-a visat pe mama și pe tata stînd în ogradă și așteptînd căruța trimisă la Verești să mă aducă de la gară. „Cum, așa degrabă?”, și-ar fi zis, ascultînd o, convinsă că boala m-a terasat de tot. Sincer vorbind, relatarea ei m-a cam tulburat și pe mine cîteva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai mare decît mama. Iar mama, privind parcă dincolo de ea, i-ar fi zis: „Tu, mie tare rău mi-ar părea!...” *Moș Alecu Raiului stă în drum, lîngă poarta sa, cu cîrja în mînă, singur. Mă zărește la ieșirea din ogradă, dar nu-i sigur că sînt eu: „Domnu’ Călin?” Mă recunoaște de-a binelea abia cînd mă apropii la trei pași de el. Se întoarce greu spre stînga, cu fața în lumină: barbă albă, ochi mici, buze vinete. Mîinile și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
împreună mi-l evocă. Aci aproape fiecare lucru și fiecare gest îmi trezește amintiri. Azi dimineață am stat culcat pe un țol, la soare, și m-am gîndit la duminicile în care tata, obosit de muncile de peste săptămînă, dormea, în ogradă, pe iarbă. Cînd se scula, îmi spunea mulțumit: „Bun somn am mai tras!” Vecinii - Costică al lui Dîrlea (Moraru) și Alecu Ilenei Motrici - sînt amîndoi bolnavi. E drept, au case frumoase, ridicate recent, dar ei au intrat vizibil pe panta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tandru al unei Cortușance, soție de magistrat, care, odată, i-a cerut voie să mîngîie o floare ce-o iubise în tinerețea ei și pe care n-o mai avea. Coborînd de pe gang, am trecut încet către cealaltă parte de ogradă. Am observat că fîntîna are ghizdelele năruite și că teiul de la poartă a rămas necules. Teiul, în care cu greu s-ar mai putea sui cineva, are în mintea mătușii o anume sfințenie. Coroana lui a oprit cîndva scînteile unui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui era în vale, aproape de pîrîu, a noastră pe un platou, am trecut prin spărtura din gard și am urcat panta, atent la fiecare pas, ca și cum aș fi dus în mîini sfintele daruri, discul și potirul. Cînd am ajuns în ograda noastră eram obosit și-mi tremura întreg corpul. Dincolo de emoția personală, am înțeles atunci că oricine împrumută are semnele sale, cu care verifică cinstea celuilalt, că tot ceea ce primești trebuie să întorci întocmai. Ca „dobîndă”, la măsura știută, mama adăuga
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
deja ravagii: numai în județul nostru au murit cîteva mii. *Am fost la înmormîntarea mătușii Valeria. Paralizia ei ar fi survenit după un efort: a alergat în urma căruței încărcate cu saci, mînate de moșu-meu. Cînd m-a văzut în ogradă, acesta m-a îmbrățișat și a plîns în tăcere mai multe minute. Era palid și tremura. El e, oare, m-am întrebat, privindu-l, moș Vasile cel Rău, aspru cu oamenii și cu animalele? Bărbatul care, cînd se îmbăta pe la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este, dacă aveți timp să recitiți, eroina foiletonului Nodul gordian din Aqua forte, II, Fauna vieții literare, IX. Stimate domnule Dimitriu, acestea sunt puținele lucruri pe care pot deocamdată să vi le comunic, despre ce mai e pe aici, prin ograda Lovinescu. Așteptând știri despre șantierul Cazabanilor și dorindu-vă ca de obicei sănătate, spor la lucru și tot binele familiei dvs., Închei rugându-vă din nou să iertați și tăcerile, și graba, și tot ce-am mai greșit. Un gând
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
grădină. Să pui un pom în dreptul casei noastre Să crescă mare și să facă flori Să-ți fie mângâiere uneori Și apărare florilor din glastre. în nopți târzii de mai, când somnu-adastă Pe-aripi de vânt m-oi strecura-n ogradă Și fără ca dușmanii să mă vadă Cu flori de măr ți-oi bate în fereastră. Nicolae Petrașcu (1957 la Talpa Iadului de sub Ministerul de Interne) (Mai sunt trei strofe pentru vară, toamnă și iarnă) Scrisă din memorie de Aurel Popa
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fugă spre casă. Însă: „când mă uit înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine; și unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele; și trec pe lângă casa noastră, și nu întru acasă, ci cotigesc în stânga și întru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea, și băieții după mine; și, până să mă ajungă, eu, de frică, cine știe cum, am izbutit de
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
înapoi, doi hojmalăi se și luase după mine; și unde nu încep a fugi de-mi scăpărau picioarele; și trec pe lângă casa noastră, și nu întru acasă, ci cotigesc în stânga și întru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea, și băieții după mine; și, până să mă ajungă, eu, de frică, cine știe cum, am izbutit de m-am îngropat în țărnă la rădăcina
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
veghe, București, 1937; Glod alb, București, 1940; Poezii pentru copii, Chișinău, 1947; Krasnodon, Chișinău, 1950; Buzduganul fermecat, Chișinău, 1951; Nepoțica o învață pe bunica, Chișinău, 1951; Versuri noi, Chișinău, 1952; Mi-i drag să meșteresc, Chișinău, 1953; La noi în ogradă, Chișinău, 1954; Poezii și poeme, Chișinău, 1954; Bucurii pentru copii, Chișinău, 1956; Cânturi de ieri și de azi, Chișinău, 1958; Stihuri alese, Chișinău, 1958; Licurici, Chișinău, 1961; Pic, pic, pic, Chișinău, 1962; Freamăt, Chișinău. 1962; Ieșire din legendă, Chișinău, 1963
DELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
și oricât de iute la picioare ar fi, cu lungimea goanii o dată de corn tot îl vom apuca (că ce graba în ceas și cu sila nu isprăvéște, acéia delungarea vremii și meșterșugul biruiește). Carile, la mână cădzind, într-o ogradă încongiurată cu apă lată îl vom închide și la loc îngust și strâmpt îl vom trimite. Unde el la loc slobod și la câmp larg a trăi deprins fiind, de năcaz, în curândă vreme în melianholie, din melianholie în buhăbie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Casele cu două rânduri din fata menționatei uliți... conțin: în etajul de gios, două dughene, câte o odaie și un beci dedesupt, iar deasupra acestor dughene, patru odăi, cu o sala prin mijloc și cerdac în față și la dos; în ogradă o pivnită cu gârliciu arge și o hrubă pietruită, precum și (alta) șapte odăi de rând, căci celelalte beciuri ce mai sunt acolo au a se desființa". Hanul fiind bine întreținut și aprovizionat, serviciile sale erau solicitate de trecătorii care aveau
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
preotul satului, anume Constantin, „carele câteodată pe lângă trasul de urechi, ne hrănea cu colaci de la biserică", scrie Vârnav în „Tecuciul literar", Bârlad, 1943, iar biograful lămurește lucrurile: „Preotul-învățător îi sfătuise pe copii să nu mănânce din perii și merii din ograda bisericii, sub cuvânt că ar fi spurcate roadele având rădăcinile crescute din untura morților. Dar biserica fiind acoperită cu stuh și-n câteva locuri spartă, băieții intrau în biserică și mâncau toți colacii. Scoteau stuhul din acoperământ, mâncau mierea de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
află astăzi! Boierii trimiteau cozonaci și pâne oamenilor din sat, gospodarilor fruntași! În noaptea Învierii toată lumea era dusă la biserică. La întoarcere, masă mare la curte. Alecsandri și coana Paulina aprindeau cele două candelabre mari din salon, care luminau toată ograda, iar a doua zi, la masă, ciocneau ouă roșii cu lumea din sat». Descriind acest tablou, pare că rememorează „Paștele" lui Alecsandri. De Paști în satul vesel căsuțele 'nălbite, Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite, Pe care cocostârcii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
judecătorului care, adesea, și din motive politice ori de „înrâurire executivă", magistratul - ca judecător unic, era împiedecat „de a împărți nepărtinitor dreptatea". Cartea de ajutor dată de Mihai Racoviță la 1709 Episcopului Sava care a găsit Episcopia „arsă, prădată, fără ogradă, fără casă, fără chilii", neavând nimic, „nici pe dinlăuntru, nici pe dinafara", în afară că menționează că „îi acordă 20 de scutelnici care să fie spre serviciu și a căror goștină și desetină să fie în folosul Episcopiei" devine și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
zi, ceia ce însemnează că-i trebuiesc 27 zile pentru a prăși, de 2 ori, o falce de păpușoi, întrebuințează 3 zile pentru a tăia strujenii, 8 zile pentru a căra recolta, socotind că lanul nu-i prea departe de ogradă, și 14 zile pentru a desfăca, a urca păpușoii în coșer și a rândui glugele de strujeni. În total 52 zile pentru 80 prăjini. Care era prețul muncii în 1839? În volumul III din colecția domnului Sturdzașcheianu, găsim aceste prețuri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu reveduirea slujitorilor acestui ținut după așezământ, prin raportul nr.40 încredințează că după toată străduința întrebuințată, Isprăvnicia nu i-ar fi adunat încă slujitorii din care mulți se găsesc întrebuințați în particularnice slujbe, precum unul Dumitru Blaga, rândaș în ograda Dumitale, unul Grigore Cărnici la un boer Scarlat, unul Iordache Hârganul pristav la facerea unui iaz a Domnului Spătar Iancu Greceanu, aceasta apoi descoperire adunând departamentul, mirare când el nădăjduia ca singur Dumneata vei îngrădi pe alți subalterni de la asemenea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Greceanu, aceasta apoi descoperire adunând departamentul, mirare când el nădăjduia ca singur Dumneata vei îngrădi pe alți subalterni de la asemenea călcări de așezământ iar nu singur a da pildă cu întrebuințarea slujitorilor ocârmuirii în particularnice slujbe și încă rândaș prin ogrăzi. Se scrie ca îndată să pui la cale a se aduna slujitorii spre reveduire de cătră cinovnic și pe aceștia rău întrebuințați ca argați să-i înapoiați la dreptele lor datorii, căci la dimpotrivă departamentul cu osebite măsuri va fi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mulți dintre noi mai avem și acum rude apropiate sau numai morminte pe ale căror cruci sunt înscrise nume cunoscute și dragi. Însă atunci când ni se întâmplă să vizităm din nou Basarabia (azi Republica Moldova) și să pășim pe vechile noastre ogrăzi, adesea suntem întâmpinați cu expresii neprietenoase, ne resemnăm și trecem mai departe. Nu avem cui explica ceeace simțim... Cu prilejul întrunirii noastre de acum, nu putem să nu reamintim că în luna mai a acestui an, s-au împlinit două sute
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
distanță de cincizeci de ani între momentul redactării și cel al publicării. După jumătate de veac, promit să dezvălui curiosului de pe forumul plin de nickname-uri toate numele implicate. N-ar fi rău însă ca până atunci să-și curețe puțin ograda electronică de înjurăturile anonime. Al doilea motiv îl găsesc în nivelul de reprezentativitate, generalitate a unor fapte, reacții, atitudini pentru mine dezamăgitoare. Mai trist decât faptul că sora mea mai mare s-a purtat astfel este faptul că eu anticipam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
descuiat ușa, să intru-n școală, a trecut ceva printre picioarele mele.L-am văzut. Nu era om de carne. Se prefăcea: ba ca mâța, ba ca cânele, ba ca lupul, ca broasca. S-a urcat într-un prăsad din ograda școlii. Da dacă dă peste tine, te face șperlă ori îți strâmbă gura, o mână, un picior. Strigoii pocesc. Fix la ora unu noaptea ieșea din școală. Da amu’ nu mai sunt. Nu se aud! A fost un moroi bătrân
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]