3,178 matches
-
întâmplat niciodată. Principalul merit pentru menținerea păcii aparține tehnicilor unei diplomații flexibile care au culminat cu Congresul de la Berlin. Atunci când prim-ministrul britanic Disraeli s-a întors de la congres la Londra, a declarat cu mândrie că aducea acasă „o pace... onorabilă”. În fapt, el a adus pacea și pentru generațiile următoare; timp de un secol nu a mai avut loc nici un război între Marea Britanie și Rusia. Cu toate acestea, am recunoscut fragilitatea păcii care caracterizează societatea statelor suverane. Succesul îndelungat al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
părinte „arian” și din partenera/partenerul de „rasă evreiască” alacestuia, era privit ca o ființă de categoria a doua, un evreu ameliorat, desigur, dar un german decăzut. În principiu, nu făcea obiectul persecuțiilor, dar era ținut departe de pozițiile considerate onorabile În cel de-al Treilea Reich. „Metisarea”, cu excepția ă menționată deja ă a speciilor animale, este o operațiune judecată În registrul peiorativ aproape pretutindeni În lume, până foarte de curând. Un metis (o metisă) aparținând speciei umane este o ființă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
neglija deloc importanța, trebuie să fim așadar foarte precauți În fața tentației de a utiliza În mod substanțialist identitatea colectivă. Într-o societate atașată de valorile republicane, multiculturalismul este adesea prezentat Într-un mod inutil polemic. Desigur, el reprezintă o tentativă onorabilă de a gândi diferența culturală În sânul societăților democratice. Exprimă o neliniște justificată În fața posibilității de dezagregare a legăturii sociale și, În sensul acesta, merită un studiu amănunțit. Mai important Însă este faptul că orientările sale teoretice și În special
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
protagoniști, personaje care incită la violență și altele care Îi despart pe combatanți). Am putea și aici să vorbim despre subcultură, Însă cu riscul de a cădea În peiorativ, dacă am Înțelege-o ca un subprodus al unei culturi mai onorabile. C. R. & ALMOND Gabriel și VERBA Sidney (1963), The Civil Culture, Boston, Little Brown. BADIE Bertrand (1983), Culture et politique, Paris, Economica. COHEN Albert (1955), Delinquent Boy. The Culture of the Gang, Glencoe, The Free Press. DUBET François (1987), La Galère
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care, atunci când apar la televizor, ar putea avea deasupra sigla vreunei mari televiziuni străine. Așadar, cred că e un lucru bun că ea și nu altcineva a ales să facă pasul dinspre showbiz înspre carte. Face față mai mult decât onorabil. Are un soi de bun-simț salvator și o feminitate debordantă, tratată cu multă onestitate, chiar dacă nu până la capăt. Nu e reprezentativă pentru showbiz-ul românesc, și asta e bine. Reprezintă însă un indice interesant și promițător pentru statutul femeii autohtone
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
fără Dumnezeu?... De „supa cosmică” Ădin plic sau nu) a auzit domnia voastră? Une soupe qui rime à la soucoupe volante... De „cozonacul cu stafide” al unuia Thomson, devenit sir William și lord Kelvin? Cu care suntem, încă, dom profesor, în onorabilul, dar derizoriul, totuși, domeniu gastronomic. Pornografia-ncepe cu-acela astronomic, cel plin de găuri, albe sau negre Ăfără păr, adică epilate), de hăuri și de zgăuri, mai toată aura acestui cer fiind înlocuită de gaura de vierme! ĂContinuarea în numărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
aderate și în celelalte cincisprezece limbi europene. Dar cum a fost ales juriul de critici decidenți? Prin consultarea a peste treizeci de publicații Ăreviste culturale și cotidiane), care au propus, fiecare, trei nume de comentatori. Lista rezultată e întru totul onorabilă: apar - în ordinea voturilor - subsemnatul, Dan C. Mihăilescu, Andrei Pleșu, Ion Pop, Marius Chivu, Ion Vartic, Al. Cistelecan, Luminița Marcu, Mircea Martin, Mircea A. Diaconu, Pavel Șușară, Ioana Pârvulescu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu și Livius Ciocârlie. Pe cine să aleg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Când îl vezi pe onorabil Cum se crede ce nu este Și se face de poveste Cu-al său vid nemăsurabil, Te apucă o tristețe Nu prea onorabilă Și-i dorești o bătrânețe Foarte măsurabilă.
La un... onorabil by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84145_a_85470]
-
Când îl vezi pe onorabil Cum se crede ce nu este Și se face de poveste Cu-al său vid nemăsurabil, Te apucă o tristețe Nu prea onorabilă Și-i dorești o bătrânețe Foarte măsurabilă.
La un... onorabil by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84145_a_85470]
-
la carte. După cum și autorul se plasează voluntar, prin seriozitatea umorului său metafizic, în răspărul unei literaturi vesele, cu preocupări etice și sociale, de comentariu național cu morala la urmă. A doua parte a anchetei Căutăm artist neblazat contra salariu onorabil Ciprian Marinescu Legea 353/2007 a instituțiilor și companiilor de spectacole și concerte deschide direcții bune, cred cei mai mulți dintre oamenii din breaslă. Există însă și nemulțumiți între cei ale căror funcții nu se regăsesc în noua grilă de salarizare, grilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
datoriei familiale, se pare că există două adjuvante: tatăl ei (cel puțin uneori) și fratele ei Harry (care "întotdeauna trimetea acasă tot ce putea”). Opozantul este acum Frank, desigur, și se ridică întrebarea dacă intențiile sale sînt sau nu sînt onorabile. Din nou se simte absența unui supra-adjuvant puternic, care ar putea interveni să arbitreze și să ajute la luarea unei decizii între a rămîne și a pleca, a alege familia sau pe Frank. Fără îndoială, unii vor vedea în gestul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sau definitiv) din această poveste, este unul ce ține de substratul de profunzime al personajului, mai precis de identitatea sa. O călătorie la Budapesta, prilejuită de un colocviu al traducătorilor lui Thomas Mann - în rândul cărora Gabriel ocupă un loc onorabil - îi oferă șansa, de mult așteptată, a întâlnirii cu patria familiei sale. Exilați ce au dorit să lase în urmă moștenirea gravă a renunțării și exilului, părinții l-au ținut permanent la distanță de orice contact direct cu limba și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din contră, le atacă frontal, prevenind viitoare anchilozări în ezitări politicoase, nu își uită rolul, dar nu rămâne monosilabic în fața răspunsurilor-fluviu ale neobositului Dan C. Mihăilescu, lansând întrebări ample, nuanțate. Cei doi își asumă rolurile onest, ca-ntr-un duel onorabil al opțiunilor și-al ideilor, aducând totodată cu sine temeri și prejudecăți: DCE se știe pus în fața unui "Scriitorinc retractil și mefient", posesor al unor povești fabuloase, "intelectual strălucit" și showman de excepție, iar DCM vine la primele "runde" dialogale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și În verticalitatea ei istorică. Dar... nu e aceasta Încercarea oricărui umanist, acel individ puțin uitat azi de generațiile „mai tinere”, dar extrem de cercetat și de protejat de aproape o Întreagă medievalitate? Acesta, umanismul, era utopia „ei”, nu mai puțin onorabilă decât unele utopii ale zilei. 2 „Când nu ști, pe ce drum să apuci În viață, alege-l pe cel mai greu”, spune o vorbă franțuzească, parcă. Aceasta a fost ideea care m-a torturat o dimineață Întreagă la München
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
altfel”: amabili, delicați, generoși, curtenitori și vii În spirit!... Dar... revenind la „bietul autor”... de ce... „bietul de el”, doamnelor și domnilor?! Oare nu a găsit el o cale, În sfârșit o cale, de a ieși din existență, o cale mai onorabilă decât sinuciderea? Și... mai presus de orice, un fel de „a ieși rămânând”, așa cum sunt formidabilele torsuri de sclavi ale lui Michelangelo, o „fugă Împietrită”! Și abia acum, după decenii de când am compus acea „simfonie epică” pe care am botezat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să Încerce „s-o excludă”, da-da, din „realitate”, pentru a se instala, ca un vajnic și insolent parazit, „În locul ei”! Și, În acest caz - vorbesc de „cazul meu”, nu-i trag după mine și pe alți creatori, poate mai onorabili! -,avem cu certitudine de-a face cu reflexe tipic maniacale; „cineva” care, la modul evident, nu are „simțul realității” (mi s-a reproșat și asta, ca și faptul că „nu cunosc limba română” etc.Ă și Încearcă, prin eforturi ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și Lobacevski au demonstrat ulterior că se poate duce o infinitate de drepte, dar... nu contează! „Vă rog să mă credeți pe cuvânt, spunea deșiratul individ pufnind pe nări, mi-am făcut studiile la Sorbona, Înainte de război, sunt un om onorabil, Îmi plătesc impozitele la timp...” Deodată, În ochii tinerelului care eram, obscura și impozanta „clădire” a matematicilor Începea să semene, prin precara ei bază, prin „iluzoria” ei bază, cu o altă „clădire, construcție, sistem” ale filozofiei, unde „actorii” se contrazic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
România, În momente când alții făceau eforturi deznădăjduite de a pleca, de a scăpa de iadul ceaușist, În momente când, atât În Germania Federală cât și În Franța, pentru omul și scriitorul ce eram se creeau condiții mai mult decât onorabile, de existență și creație? Nu, acum știu cu siguranță că nu Eul meu ambițios, redutabil, de altfel, a acționat astfel, nu cel care a făcut din tinerelul anonim și stângaci, peste noapte, unul dintre liderii noului roman românesc; mai mult
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
securitate Traian Iancu, trăind mai ales prin grija afectuoasă și materială a mamei mele sfinte, care, deși extrem de contrariată de cariera cu urcușuri și coborâșuri fulminante a fiului ei, mereu intrigată de faptul că nu aleg, În sfârșit, o carieră „onorabilă, sigură”, venea aproape zilnic cu sufertașul ei cu mâncare, avea grijă de lenjeria mea, ascultându-mi la nesfârșit „absurdele” mele proiecte literare și planuri de a reveni În prim-planul vieții literare, de data aceasta „singur”, fără nici o proptea politică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
supleant În c.c., nu numai că anulau În totalitate Înnoirile nu doar literare dar și civice și politice pe care le-am adus romanului modern românesc, dar mă excludeau pentru vecie din a face parte din vreun „cerc literar onorabil al distinsei emigrații literare din Franța”. Demisia mea și protestul meu față de Începutul grotesc al dictaturii ceaușiste, care avea să ducă România, spre deosebire de țările de la nord, care aplicau același sistem, Într-o ruină și o disperare unice, afundându-ne Într-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oriunde, poți s-o așezi pe orice birou!... Jumătate din viața mea lucidă, jumătate, dacă nu mai mult, din energia mea s-au scurs nu În miile de ore nocturne și binefăcător de singuratice, ci În lupta nu totdeauna eroică, onorabilă sau calmă de a-mi publica textele. O luptă În care credeam și tocmai acesta a fost semnul prim și ultim că eu Însumi credeam În ele, În paginile mele numeroase și pestrițe și nu atât faptul că am luptat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
e deprins cu meditația, are exercițiul dialecticii, și, în ansamblu, un simț lingvistic just. El greșește însă, cu inocență, atunci când acordă unora dintre personaje o elevație care depășește statutul lor social și profesional. În Marele zid, care e o apariție onorabilă, eseistul se evidențiază, adeseori, mai bine decât romancierul. "Ateneu", nr. 1, martie 1982 Mioara BAHNA Theodor Codreanu: "Marele zid" Referindu-se la propriul parcurs literar, Theodor Codreanu îi subliniază atipicitatea ("Eu am început atipic ca romancier și autor de aforisme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în presa literară, sau inedite și altul de "eminescologie", în fond o crestomație de texte scrise de câțiva iluștri comentatori ai fenomenului eminescian. Încă de la primele rânduri (vezi preambulul intitulat Lămurire) autorul se plasează, el însuși, "de-a curmezișul" unor onorabile perspective impuse în decursul vremii de către Tudor Vianu, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, I.L. Caragiale, G. Călinescu, privitoare la imaginea reală sau subiectivă a marelui poet. Theodor Codreanu consideră și reușește să ne convingă că nu portretele făcute de Maiorescu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cei 40 de ani de la absolvire, fiind nevoie să se mai reducă din program, nu e nimeni vinovat, căci așa se întâmplă totdeauna când te lași furat de amintiri. În general, toți absolvenții s-au comportat cât se poate de onorabil, au fost atenți și binevoitori cu noi cei mai bătrâni și s-au străduit să ne simțim cât mai bine împreună. De aceea, le mulțumesc tuturor și, în primul rând, Matale, pentru tot ce ai făcut, preocupat fiind de reușita
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
convins că nu o ambiție deșartă m-a îndemnat s-o încropesc. Nu dorința de a mă număra printre cercetătorii trecutului m-a făcut să scormonesc prin arhivele avute la îndemână, deși și această îndeletnicire este cât se poate de onorabilă, dar nu aceasta mi-a fost intenția, ci situația se prezintă mult mai simplu. Anume, m-am trezit, la un moment dat, ajuns la pensie, adică, dat la o parte din iureșul vieții. Dacă nici până atunci nu făcusem cine știe ce
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]