2,715 matches
-
ca o depoziție, fără fragmentare în capitole. Impresia de înaintare în substanța epică nu o dau întâmplările, ci comentariul însuși, glosele, obervațiile și analizele. În cadrul acestei literaturi de investigație psihologică se întrezărește tentația dramatizării. Optica eroului se confundă adesea cu optica naratorului, povestirea apare ca expresia unui glas interior care se descrie. Formula acestor romane tinde spre o centralitate obiectivă, și nu subiectivă. Visul ca procedeu literar e integrat ca discurs oniric în romanul O moarte care nu dovedește nimic. Visul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de ștuc, erau grosolan tencuiți și zugrăviți cu șablonul și cu mâna, imitând picturile pompeiene, și îndeosebi porfirul, prin naive stropituri verzi și roșii. Însă sistemul de perspective și festoane în loc să fie tratat pe întregul câmp al anticamerei, printr-o optică falsă de zugrav, era tăiat în două secțiuni corespunzând fiecărui cat, indicând G. Călinescu astfel în chip supărător lipsa de coeziune a planurilor. În sfârșit, tavanul imita prin zugrăveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decorație, precum și crăpăturile lungi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
orice alte exemple. Înțeleg multe, dar când iei o decizie de acest fel mai gândești, vorba românului "cade omul din pom și tot se mai odihnește nițel". Mai ales când, doar cu câteva zile Înainte, aveai o cu totul altă optică. Dar la noi nu și nu: am căzut direct din P.C.R. În PNȚ-CD sau În PNL sau În FSN. Care mai de care salvatori ai națiunii. N-am văzut noi?! În 13 ani am avut timp să admirăm opera "democratică
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
împreună fără să se fugărească. Acolo, ele povestesc altceva... Newton era un idol pentru Kant. În ochii lui Hegel, Newton era un idiot. Cred că există imbecili de geniu și că, din unghiuri diferite, Newton poate fi privit sub ambele optici. Însă aici problema terțiului exclus nu se poate pune în mod decisiv; s-ar putea ca Newton să poată fi privit și din alt punct de vedere. Și nu știu dacă aceste variante sunt valabile pentru orice om. În orice
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe un dar, ceva acordat întâmplător, nu câștigat prin sârguință și efort de conștiință -, nu se poate produce alt tip de irupție a sensului, un alt mod de articulare a conjuncturii sensurilor decât cel pe care l-am descifrat din optica „obiectivă“ prin care noi surprindem lumea? Și dacă acceptăm această variantă cosmică, anume că undeva în univers, altundeva decât în specificul terestru al sensului, mai poate exista sau poate lua naștere o altă conjunctură de sens, nu putem să facem
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
zis, asta n-o împiedică să înțeleagă acum o adresă, care este foarte vizibilă pe hartă. Or, ea tocmai asta nu înțelegea; ce era vizibil pentru mine nu era și pentru ea. Mi-a venit însă o idee: să schimb optica și să-i spun femeii să-și închipuie că e pasăre și că privește de sus tot ce e desenat pe plan. Când i-am spus că, pentru o pasăre, planul nu este așezat vertical în fața ochilor, ci este culcat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
extras și sustras curgerii; adică nu timp găsim acolo, ci bucăți și porțiuni de memorie, densități și forme inteligibile ale memoriei. Ceea ce lipsește „occidentalului“ este că el vrea să se prezinte ca atare, ca reprezentant și ca model de evoluție. Optica aceasta nu convine oricărui occidental, ci acelui tip de occidental care se înțelege pe sine în mod egoist, drept un model care trebuie acceptat și care reprezintă un mod de viață superior, ca de la sine înțeles. Este de altfel și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
publică“, dar există o legătură profundă între acestea două. Azi, colportarea știrilor, devenită mai exactă, nu împiedică zvonurile, colportarea lor. Câteodată chiar dimpotrivă, modul de difuzare al știrilor pare intenționat dirijat ca să producă zvonuri, efecte deformate, informație suspectă și o optică strâmbă, refractară, a realității. Realul nu mai e real, nu mai are criterii sigure de obiectivitate, el se transformă în „știre“, în anunț și atitudine publicitară. Cine vrea să fie „la zi“ nu se poate lipsi de știri. Iar atunci când
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ceva, mai înainte ca un parcurs să se lase văzut și îndeplinit. Iar atunci când scopul e înălțat ca principiu director al vieții, sensul individual și personal al acesteia cade, dispare, se anihilează, devine minim și inconsistent. Viața ta, în această optică fabuloasă, nu-ți mai aparține, tu exiști doar prin părerea pe care o ai crezând că exiști, că ești tu și că meandrele vieții tale au un destin propriu. Și cum să mai crezi că ai un destin propriu când
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
femeii o împinge ușurel, invitîndu-l înăuntru. Un hol încăpător, aproape pătrat, cu un cuier pentru haine fixat în perete și o oglindă înaltă, așezată în colț, sub becul puternic, într-o poziție ce trădează o foarte bună cunoaștere a legilor opticii, dar și o căutare a locului. Te poți vedea în cele mai bune condiții și în întregime. Tocmai ceea ce lui Mihai îi lipsește acasă veșnic motiv de supărare pentru Ana în serile cînd merg la teatru. Atunci, el promite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Dar ne-am avîntat prea departe. Mîine, sau peste un an, s-ar putea să nu ne mai confruntăm cu grijile astea cotidiene. Crezi că te vei putea bucura pe deplin de viață? Nu cumva noi doi nu avem aceeași optică despre mulțumire? Și chiar de-am avea-o, unele lentile se opacizează cu vremea... Cînd eram singură, și eu mă mulțumeam cu un cartof și-un ou pe zi. Dar acum sîntem legați de mîini și de picioare prin ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ca până și lectrițele cele mai frumoase și mai mândre nu știu ce va să zică dioptrică ș-or trebui să onore-n secret știința bărbătească" - atuncea el totuși presupune că bărbații sau tații acestor cetitoare or fi știind-o fără ca să fi studiat cu toții optica. De aceea presupunem în genere la orce om cult o certă sau mai bine incertă măsură de cunoștințe. Însă afară de această determinare, atârnătoare tot încă de la întîmplarea tactului public, despre cuprinsul în termin mediu al cunoștinței ce îndreptățește pretenția culturei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pune mereu problema răspunderii morale individuale urmărită în îndoiala opusă de Oreste poruncii destinului, în felul cum Eteocle își acceptă liber soarta prin renunțarea la viață, în puterea de previziune a lui Prometeu capabilă să biruie necunoscutul (p. 349). În optica autoarei, eroii eschilieni sunt victimele propriei lipse de măsură, iar destinul ia înfățișarea legii morale care îi urmărește pe păcătoși, pe când conștiința devine purtătoarea noului sens etic (p. 350). Omul fiind în întregime activ, fapta lui e liberă, iar lipsa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tradițională. Clasicii francezi din secolul al XVII-lea își propuneau să imite operele din vechime, pe care le considerau a fi desăvârșite. Când scriitorii mai noi revin la miturile grecești, le schimbă adeseori datele și caută să le reinterpreteze în funcție de optica și sensibilitatea publicului contemporan. Uneori, ei arată nostalgia sacrului, a echilibrului și a valorilor stabile exprimate în teatrul antic transferându-le în domeniul etic ori estetic. Alteori, prevalează, dimpotrivă, detașarea ironică și răsturnarea sensurilor originare prin recursul la anacronism și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vin pe la intrarea din dosul prăvăliei. — Mai muncești, Fermín? E foarte tîrziu. — De fapt, Îmi pierdeam vremea pentru ca, mai apoi, să mă duc acasă la bietul don Federico și să-l veghez. Am stabilit niște plantoane cu Eloy, cel cu optica. În definitiv, nici eu nu prea dorm. Două-trei ore cel mult. E-adevărat că nici dumneata nu rămîi mai prejos, Daniel. E trecut de miezul nopții, de unde deduc că Întîlnirea dumitale cu fetița a fost un succes de răsunet. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai înaintat într-o dizarmonie organică. În mod firesc, trecutul se pierde în actualitatea prezentului, se însumează și se topește în el. Regretul - expresie a acuității temporale, a dezintegrării din prezent - izolează trecutul ca actualitate, îl vitalizează printr-o adevărată optică regresivă. Căci în regret trecutul păstrează o virtute de posibil. Un ireparabil convertit în virtualitate. Când știi neîncetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele care se înjghebează în jurul acestei conștiințe încearcă să-l salveze pe toate laturile. Profeția este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Mândria drăcească de a dispune de amărăciune în fața nu importă cărui lucru, de a desfigura banalitatea în vârtejul paradoxului și de-a tulbura liniștea firii în patima contradicției... Nu mai rămâne nimic decât desfrâul minții peste o realitate desfrunzită, o optică sumbră străpungând calmul uitării și pătând orice prospețime. Și atunci, să te miri de ce lebedele - suflete spulberate-n corpuri - îți par chioare (căci nu privesc ele în lături?); de ce un cer senin îți trezește icoana lucie a unui creier de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe caiete se face individual, fiecare elev având câte o compoziție proprie, originală. În eventualitatea în care se lucrează pe grupe, vor rezulta aproximativ 10 compoziții cu sarcini suplimentare identice, dar acestea vor fi diferite, reflectând fiecare într-o anumită optică comportamentul unui personaj; f) discutarea compoziției - Schița Puiul nu ar fi fost atât de impresionantă dacă autorul n-ar fi înzestrat păsările cu însușiri omenești. Prepelița - mamă își dojenește puiul: Vezi ce va să zică să nu asculți?, organizează lecțiile de zbor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nici un bine toată nebunia asta, iar alții îmi spun complet pe dos, trebuie să fii alături de el, să îl faci să se simtă în siguranță, este soțul tău, la bine și la rău, iar eu ascult în tăcere, schimbându-mi optica de la o zi la alta, de la o clipă la alta, atât de mult încercasem să îl fac fericit, să îl surprind cu mici cadouri, cu momente de răsfăț, cu mâncăruri, și atât de dezamăgită fusesem de fiecare dată, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tăcerii. Romanul a fost scris pe ideea cunoașterii celor care s-au opus. Să cunoști și un alt punct de vedere, și pe acela al celor aparent învinși, nu numai al celor ce se credeau învingători. De fapt, mă interesa optica învinșilor în paralel cu cea a învingătorilor, două moduri de a percepe istoria. Și am scris o carte de trei sute de pagini. Nu era mare lucru de capul ei. Era făcută mai mult din amintiri. Mă lăsasem purtat de amintiri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
ușor să scriu cinci sau chiar zece romane despre același mediu, în maniera cărții precedente, dar îmi dau seama că ar fi o treabă de meseriaș, nu de scriitor care se respectă. De aceea îmi schimb mereu unghiul de abordare, optica, tipurile psihologice, pentru a-mi da senzația de dificultate pe care trebuie să o depășesc. C.Ș.: Atribui vreo semnificație numelor? A.B.: Nu. Nu au o simbolistică. Nu am nume-cheie, nume care prin ele însele să mai explice ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
public acasă, în clipa în care nu voi mai avea încotro... C.Ș.: Se poate spune atunci că atâta timp cât nu ai fost lovit direct... A.B.: Dar am fost lovit tot timpul. Însă nu contează. Aici e o diferență de optică. Nu contează cât suferi pentru o carte, deoarece asta intră în preț, intră în socoteala meseriei. Nu contează că nu am mâncare, nu contează că nu am cerneală, că nu am lumină și căldură. Nu contează nimic. Toate astea sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
autoarei, al cărei nou roman era rescrierea unei nuvele publicate în 1989. În această situație, reeditarea - care coincide cu o rescriere - a romanului Întâlnirea are de ce să stârnească din nou interesul cititorilor. Deoarece această rescriere echivalează cu o schimbare de optică a autoarei asupra propriei cărți. Pur și simplu, la ediția a doua, cartea înseamnă altceva decât a însemnat la prima apariție. Întâlnirea 2003 era romanul liric și experimental al exilului și al imposibilei întoarceri, cețos și diafanizat pe largi porțiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
care proliferează în întreaga lume. Ubicuitatea nomadă încă înainte de 2030, toți oamenii, cu excepția celor mai săraci, vor fi conectați, oriunde s-ar afla, la toate rețelele informatice prin infrastructuri cu bandă largă, mobile îHSDPA, WiBro, WiFi, WiMax) și fixe îfibră optică). în felul acesta, oricine se va afla în situație de ubicuitate nomadă. Procesul a început deja: Google a pus la dispoziția locuitorilor din orașul californian în care-și are sediul, Mountain View, și a celor din San Francisco accesul gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
40, care spune că „hukum nu aparține decât lui Dumnezeu”, trebuie tradus prin „puterea supremă nu-i aparține decât lui Dumnezeu”, și nu așa cum au pretins clasicii, „judecata nu-i aparține decât lui Dumnezeu”. Chiar în asta constă răsturnarea de optică: o teocrație, în locul unui raport moral individual cu Dumnezeu. Proiectul său consta în fuziunea dintre Umma islamiyya îcea mai bună dintre comunitățile umane) și Dar al-Islam îregatul condus după legea islamică). Qotb, ai cărui discipoli sunt încă numeroși, dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]